M-am aplecat să privesc la gâza aceea care se zbătea, încercând să se descurce printre firele de iarbă. Am văzut-o încercând să se caţere pe unul dintre fire, pe care ea îl vedea, probabil, cel mai înalt. M-am gândit o clipă că sigur ea se credea în acele clipe mai aproape de cer. Sau poate doar superioară furnicilor care se agitau dedesubt… Am văzut apoi cum firul s-a înclinat sub minuscula ei greutate şi gâza a ajuns iar în hăţişul ierbii. Mi-a fost drag, dar şi milă de zbaterea ei. M-am aşezat lângă ea şi am întins mâna să o ajut să se ridice. Ciulinii m-au zgâriat şi o picătură de sânge a căzut chiar lângă biata gâză, aproape confundându-se cu ea. M-a durut zgârietura, dar mai tare mă durea zbaterea ei inutilă. Am luat-o în palmă şi ea, agitată, a început să o exploreze cu frenezie. N-a înţeles ajutorul. Poate s-a temut. Şi, într-o zvâcnire nebunească, cu un zbor semeţ şi totuşi neajutorat, a sărit… în gol. Era din nou în jungla ierbii în care o găsisem…
Mi-a fost prea drag de ea ca să o las acolo.
Şi am întins din nou aceeaşi mână ce sângera încă, am luat-o iarăşi în palmă şi i-am şoptit: „Cerul nu e atât de departe, prostuţo!” Apoi am ridicat mâna şi i-am suflat uşor în aripi…
Şi-a luat zborul, după câteva ezitări şi deschideri plăpânde ale elitrelor.
Iar eu m-am bucurat că găsise, în sfârşit, Albastrul Fără De Capăt…
Oare de ce m-a dus gândul apoi la noi, oamenii…?
cetatea de piatră 
Știi de ce. Întrebarea ta de la final e doar retorică…
Am plâns citindu-te. Iar. Desigur neștiind dacă plâng pentru buburuză, pentru mâna sângerândă sau doar pentru…mine.
Să ai sănătate și zile cât mai senine, Marinel !
Mulţumesc, Oana. La fel îţi doresc şi ţie, dar, dacă mai plângi… nu mai scriu 🙂
Lasă, tu scrie… căci mă descurc eu cu plânsu’ acesta 🙂 Face bine câteodată…
Toti am dori sa ne înaltam la fel ca aceasta mica insecta,însa avem radacini în pamânt,radacini ce ne împiedica zborul,oricât am fâlfâi din aripi,epuizati si sleiti de puteri.Pâna nu vom taia toate radacinile,zbaterea aripilor noastre,oricât de puternice ar fi,va fi zadarnica,iar penele vor cadea rând pe rând lasând doar goliciunea hidoasa a materiei (tarânei) moarte si efemere,pierzând bucuria zborului spre noua dimensiune eterna pregatita de Hristos la cruce.
„Caci iubirea de bani este RADACINA tuturor relelor; si unii,care au umblat dupa ea,au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.”
Sa iubesti,primind în schimb doar ura
Este virtutea fiilor lui Dumnezeu.
Si de-ti va fi Cuvântul bautura
Vei clocoti mereu de dragul Sau…
Fiti binecuvântati.
O veste buna pentru cetatenii cetatii de piatra ! Mihail (Tristarul) …TRAIESTE ! SLAVA LUI DUMNEZEU ! De ziua noastra ( a copiilor SAI), TATAL NOSTRU CERESC m-a coplesit cu daruri eterne ! MARE DUMNEZEU avem !…GLORIE LUI ÎN VECI !
Tare mi-e drag acest clip…sper ca nu deranjaza.:)
Mulţumim pentru veste, Iosif! Domnul e într-adevăr nespus de bun cu noi!
EMANUEL !