GUEST POST – Imprudenţa de a fi tolerant


,,Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe Iebusiţi… Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean… Efraim n-ai izgonit… Zabulon n-a izgonit… Aşer n-a izgonit… Neftali n-a izgonit…” (Judecători 1)

Intolerancefoto

Creştinismul este acuzat că ar fi intolerant. Cu ce ochi poate privi omul recent aceste versete? Lui i se par absolut intolerante. Auzi, să izgoneşti pe păgânii de lângă tine, să le dărâmi altarele, să nu te împrieteneşti cu ei. Ce Biblie intolerantă! Iar noi trebuie să suferim, să avem complexe, să luăm atitudinea struţului, să ne revizuim crezurile, doctrinele, predicile, cântările pentru că numai aşa putem fi moderni, europeni, eurocreştini, pseudocreştini, postcreştini… şi în final cretini. Cretinizaţi binenţeles de suflul recent al toleranţei. Când te gândeşti că suntem acuzaţi de primitivism religios, de bigotism, de habotnicie specifice evului mediu. Acuzaţi de fraţii noştri întru omenire foarte toleranţi, extrem de liberi în gândire, în vorbire, în îmbrăcăminte, în ideologii hiper-avangardiste, eliberaţi de gândirea reducţionistă a creştinului îngust cu Biblie, a bisericii, a rugăciuni. Ei vor să ne facă să ne fie ruşine că mai credem într-un singur Dumnezeu, că mai frecventăm biserici de ,,modă veche”, că mai condamnăm păcatul, căsătoriile homosexuale, drogurile, prostituţia. Ei vor să ne simţim ruşinaţi de o singură credinţă, un singur Mântuitor, un singur cer, întru-un singur cuvânt să ne simţim… intoleranţi!!! În concepţia lor, Isus a fost intolerant (a devenit violent în Templu, a făcut gesturi barbare aplicându-le lovituri de bice, a vorbit în termeni categorici… vai, ce intolerant, dragi toleranţi!). Ioan Botezătorul a fost un intolerant, a predicat ostentativ, antimodern. Creştinii primelor secole nu au făcut excepţie. Oare nu ştiau ei că perspectiva creştină este una dintr-o mie, creştinismul fiind doar o cale, o idee, nu singura cale, singura idee? Se pare că nu au avut mintea luminată a iluminiştilor de astăzi îmbrăcaţi în blugi, mestecând gumă şi gândind free. Ei nu ştiau că există astăzi Comisia Prodemocraţia a ideilor…

Toleranţa a fost definită de un mare intolerant în termenii nepăsării de ceilalţi. Ceva de genul: ,,lasă-mă să te las”, lipsa sinceră de aproapele nostru ne-a dus pe drumul indefinit al toleranţei. Lozinca toleranţilor este aproape de expresia ,,fiecare cu treaba lui, pe mine nu mă interesează ce cred sau ce fac alţii”. De ce să avem grija celorlalţi când îmi pot vedea doar de treaba mea. Mi se cere în schimb doar sa fiu tolerant. Simplu, la îndemână, şi de ce să-mi asum grija pentru salvarea, eliberarea, vindecarea celorlalţi? Dacă încerc ceva, sigur voi fi etichetat: ,,asta-i un creştin intolerant”. Aşa că hai să ne scăldăm în apele călduţe ale toleranţei. Apele nepăsării de celălalt. Şi totuşi, ce este postmodernismul dacă nu o toleranţă vidă fără criterii. Ea vrea să fie avocatul tuturor, să te facă să vezi în sfânt un psihotic, în homosexual un om liber şi în minciună un alt punct de vedere. Asta e un fel de apocatastază terestră care adună grâul şi neghina într-un singur hambar nociv. În timp ce, binenţeles, Domnul Isus arde neghina în foc!

În faţa maselor tolerante nu ar trebui să ne încerce complexul de inferioritate al intoleranţei.

Şi, la urma urmei, culmea tolerantului este tocmai intoleranţa cu care îşi susţine toleranţa!

Vasi Duma

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, De-ale păstorului..., Guest post, Pe gânduri, Simţul civic și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la GUEST POST – Imprudenţa de a fi tolerant

  1. Dragă Marinel, cred că pastorul Vasi Duma a scris o predică şi nu o postare. Dacă ar fi vorba doar de o dezbatere, textului îi lipseşte un lucru exenţial: definirea termenilor. Practic, nu ştiu ce înţelege Vasi Duma prin intoleranţă. La fel de valabil e şi cu toleranţa.
    Aminteşte de postmodernism: trebuie amintit că în secolul trecut intoleranţa a dus la cele mai mari măceluri din istorie.
    Intoleranţi au fost toţi dictatorii şi toate dictaturile, inclusiv cea a lui Calvin. Comunismul, dintre toate cel mai drăcesc, a fost intolerant.
    Creştinismul intolerant este bine reprezentat, în mentalul colectiv, de Inchiziţie. Nici exemplul ales de Vasi Duma („În timp ce, binenţeles, Domnul Isus arde neghina în foc!”) nu e departe de ideea rugului. Nu mai spun că Domnul nu a vrut moartea păcătosului. La Judecată, da! acolo nu mai scapi! acolo te-ai… ars.
    Ideea intoleranţei, indiferent sub ce formă ar fi ea învelită, îmi dă de gîndit.

  2. erata: esenţial în loc de exenţial

  3. vasi duma zice:

    da. se impun cateva precizari.
    1. scrierea duce spre stilul predicatoresc (,meseria,ce sa faci…)
    2. nu este vorba de un eseu bine ticluit filozofic
    3. este scris cu multi ani in urma, in jurul unei discutii pe tema tolorantei (imi scapa data)
    4. este un ciot pentru o predica, scris la „suparare” …astfel se explica si ironia
    5. sunt sigur ca la nivelul dvs. de receptivitate si intelegere, ati inteles „ideea”
    6. …o postare poate fi si o mica ciorna homiletica, nu…
    7. multumesc pemtru stilul dvs. comprehensiv, as da mult sa va am printre ascultatori duminica…

    • Domnule pastor, vă mulţumesc pentru răspunsul dvs. care dovedeşte că sunteţi cel puţin la fel de comprehensiv ca mine. 🙂
      În ceea ce priveşte dorinţa dvs. de a mă avea printre ascultătorii de duminică, lucrul e de-a dreptul imposibil, ţinînd cont de distanţă, şi sunt primul care regret asta.
      În schimb, pot să vă spun că sper să vă am cititor al blogului meu în restul zilelor, în afara celei de duminică. 🙂

  4. Pingback: Cronici mondene (128) La un picior de predică, un picior de replică | Jurnal

  5. Poate ca nu vei aborda subiectul propus de Paul Dan. 🙂
    Domnia sa a dus lupte „de strada” cu Emanuel Contac. Termenii pe care-i foloseste in postarea la care face trimitere sun inaceptabili pentru initierea oricarui dialog.
    Bine ca nu citesc carti de teologie ca tine, draga Marinel! Am citit ca Miroslav Volf e o mare personalitate in lumea asta a lor, a teologilor.
    Am vazut citeva citate date recent pe facebook de catre Teofil Stanciu, dintr-o carte de-a lui Volf, care a aparut sau va aparea la editura la care lucreaza. Cred ca am sa o citesc si eu. Nu cred ca merita sa te isterizezi la comanda, oricit de crestineasca ar parea. 🙂

    au va aparea recent

  6. Am văzut că o propunere similară mi-a făcut dl. Paul Dan şi mie pe blog. Prea tîrziu, însă! I-am răspuns scurt: nu! 🙂
    Cuvîntul „isterizat” nu l-am folosit pentru că ai fi reacţionat vreodată astfel. 🙂

  7. Sigur că nu! 🙂
    Şi nici Cetatea de piatră nu e cîmp de bătălie. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s