Un text cât… o lume – VASI DUMA (guest post)


Solus Christus –  

Înaintea Lui ar trebui să se aștearnă tăcerea, vorba lui Wittgenstein: „despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă”!

 

L-am asimilat prin toți porii sufletului meu adolescentin, am făcut din El coloana vertebrală a tinereții mele. Mi-a înnobilat panteonul credinței mele devenind unica și cea mai de preț figură salvatoare. Icoana la care mă închin și astăzi, bucuria și măreția mea. Nu știu vocabularul unei mistici, discursul colorat al unui orator, ori estetica unui scris care să mi-L pigmenteze în adevăratele Lui ipostaze.  

El mi-a reglat primele prietenii, mi-a conturat identitatea, m-a orientat spre oameni, mi-a scos din zăcământul propriei mele subterane lucrurile bune și rele. El mi-a dresat impulsurile, mi-a irizat primul orizont metafizic. Mi-a așezat primul grund teologic, mi-a dat mereu un sentiment pletoric, o armură de cavaler, o minte contemplativă, o gramatică a iubirii, un nimb al sfințeniei.

El deschide pentru mine – continuu – noi și nuanțate perspective de a vedea oamenii, natura, textele… mai ales textul Scripturilor. El este Logosul supraordonat oricărei teologii grecești ori latinești, iraționalul ce se sustrage oricărei metafizici, spiritul ce scapă din literă, gramatică, logică.

Centrul a toate, Viață a toate, făuritor și plăsmuitor de veșnicie, aproapele și departele nostru, Alfa și Omega a toată știința.  Deși Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat Își găsește mereu chipul teluric sub masca unui copil desculț, într-o mână zbârcită, într-o inimă de carne. Exfoliat în liturghii omenești, adorat de ceruri, torturat constant de antropomorfismele homiletice ale preoților imperfecți, El, veșnicul de El, se lasă sorbit de limitele noastre.

Vorbesc de El după versete, mi-L închipui în ample și varii ipostaze omenești. Cânt pentru El, deși nici un cântec nu I se potrivește, vorbesc despre El, deși nici un vocabular nu Îl poate descrie, mă rog Lui, deși nici un gând nu mi-L poate apropia îndeajuns. Fără El aș fi o scoică abandonată pe plaja Nimicului.

El este Domnul și Mântuitorul meu: Isus Hristos. Slavă Lui în veci!

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, De-ale păstorului..., Frumuseţi, Picături, Poeme, Trecător prin lume și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Un text cât… o lume – VASI DUMA (guest post)

  1. Iosif zice:

    „Un text cât… o lume, cu valoare de …cutume ! 🙂

  2. Teo Preluca zice:

    Frumos! Inaltator!Folositor!Adevarat!…Multumesc!

  3. Teo Preluca zice:

    Am mai fost prin Cetate! Langa prenume ,de data asta am pus si…numele!!! Oricum,imi place ce gasesc pe aici!Proprietarului blogului…multa putere de la Tatal din ceruri!

  4. Iosif zice:

    Cetatea de piatra e tare …împietrita ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s