Afară cu biserica !

Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

 

Am fost acum două săptămâni împreună cu grupul Golgota Praise şi cu Adi Hentea invitaţi la o seară de tineret la Moldova Nouă. Mai precis… la Moldova Veche, şi iată de ce fac precizarea aceasta: iniţial ni s-a comunicat că ar fi vorba despre biserica baptistă din Moldova Nouă. Încurcându-mă cu maşina prin Moldova Nouă aveam să aflu că era vorba de fapt de Biserica „Harul” din… Moldova Veche.

Întoarcere (cele două localităţi sunt aproape lipite) şi… întrebat trecătorii, întrucât nu aveam adresa exactă. Ceea ce mi s-a părut interesant a fost faptul că un localnic din Moldova Nouă, la întrebarea „Ştiţi cumva unde e biserica baptistă?” ne-a răspuns: „A! Biserica pastorului Damian?”. Ştia şi numele pastorului. El ne-a spus de fapt că biserica nu e în Moldova nouă ci în cea… veche. Era vizibil că nu e… „pocăit”!

Ei, dar ajunşi în Moldova veche şi solicitând pe altcineva să ne îndrume, la întrebarea: „Ştiţi cumva unde e biserica baptistă?” ne-a răspuns aşa: „Baptistă? Nu ştiu, maică… A! Aia a pocăiţilor? P-aci pe undeva tre să fie…” Şi atât.

Eh, până la urmă am găsit-o.

A fost o seară de tineret la care au participat şi câţiva tineri din afara bisericii. Încă mai pot fi deosebiţi de cei din biserică…

Am fost oarecum amuzat să aud predica unui pastor american care a crezut că-i va şoca pe tineri dacă va pronunţa cuvântul… „sex” şi dacă va predica pe marginea acestui subiect. Bietul de el… În zilele acestea în care lecţii mult mai ample pe marginea acestui subiect pot da tinerii…

În fine, ca să închei partea aceasta… introductivă, am să spun că doi tineri au fost atinşi de ceea ce s-a cântat şi s-a spus în acea seară şi au ales să-L urmeze pe Domnul. Interesant, unul dintre ei chiar cameramanul care a filmat seara! „Puţin”, mi-am spus, şi probabil că veţi gândi la fel. Dar…

 

„Ieşirea” aceasta, ca şi altele, de altfel, m-a pus pe gânduri.

Cântăm în biserica din care facem parte aproape în fiecare duminică. E bine. Vin şi oameni din afara bisericii, oameni care nu sunt prea familiarizaţi cu Cuvântul şi pe care îi poţi atinge cu un cântec (să nu vă mire, s-a întâmplat!). Totuşi, în mare parte ne cântăm nouă, celor din biserică, ne predicăm nouă, celor din biserică. Evident, nu e rău. Prin cântec Îl lăudăm pe Domnul. Prin predicare aprofundăm Cuvântul.

Dar cum rămâne cu acel „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură”? Uneori, când mă aflu în bisericile noastre duminica, tare mă tem că din îndemnul acesta unii au preluat doar acel „duceţi-vă…” Din varii motive. Unii vin doar dimineaţa. Eh, aceştia sunt din categoria aceea despre care scriam săptămâna trecută. I-aş numi „pocăiţii” care mănâncă doar… „la conservă”.

Dar nu sunt ei singurii. Mai sunt indiferenţii, leneşii, cei care tratează harul ca pe un depozit bancar, adică un „ceva” pe care l-ai pus deoparte şi la care nu mai ai de aşteptat decât să lucreze un soi de „dobândă” care să-l facă să crească… Trist.

E drept, există în bisericile evanghelice şi oameni care au înţeles întrebarea Domnului, „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Mă gândesc la unii precum Vladimir Pustan şi Florin Ianovici, de exemplu. Ce au făcut cu ei „mai marii”? I-au… tras pe linie moartă. Din motive cusute în mare parte cu aţă albă…

Dar despre asta, cu altă ocazie…

Ceea ce-mi stăruie însă în minte acum, după „experienţa Moldova Veche” este întrebarea care conţine răspunsul primit în versetul citat.

Câţi mai sunt astăzi dispuşi să răspundă „Iată-mă, trimite-mă!”?

Şi ar mai fi una: cât de îndreptăţiţi sunt cei atât de categorici în enunţul „Ce tot pleacă atât pastorul şi Golgota Praise în misiune? Să stea aici, la turma lor!”

Culmea, chiar la turma în care sunt încă destui cei care mai mult strâmbă din nas decât se bucură…

 

Nu pot în final să opresc întrebarea: ne îndreptăm spre un creştinism de cavou (să-i zic aşa), cel în care ne tot îngropăm fraţii şi surorile ce şi-au sfârşit calea, privind cu indiferenţă în afară la cei care… au greşit calea?

 

Şi uite aşa, cu gândurile acestea în minte, sper să înţelegeţi mult mai bine titlul postării…