Singur…


cetatea de piatră

                                                   Singur…
…singur pentru că toţi dorm, singur pentru că oamenii îşi uită promisiunile, singur pentru că o cruce cere un singur om, singur pentru că dragostea neînţeleasă însingurează… Isus e singur… E încă Dumnezeu-om, încă între ai Săi şi totuşi în pragul plecării dintre ei… E momentul de cumpănă. Nimic din ce a fost până atunci nu va mai fi la fel…
Isus e mai singur ca niciodată… tristeţea Îl învăluie într-o sudoare rece. O sudoare ce avea să se transforme în fierbinţi picături de sânge care ard obrajii şi pământul pe care cad… Se apropie clipa. Clipa care va egala Creaţia. Clipa care va rezidi Creaţia…
Isus nu plânge. A plâns la mormântul lui Lazăr… A plâns la mormântul Ierusalimului care, mort, striga „Osana!”… Acum nu mai e timp pentru plâns… e timp pentru sânge…
Omul Isus se clatină… „depărtează de la Mine paharul acesta!”
Dumnezeul Isus se…

Vezi articol original 151 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s