Din nou, unde-am fost… de n-am fost?


Am lipsit o bună bucată de vreme din „Cetate”. O absenţă (ne)intenţionată. Adică, nu mi-am planificat să lipsesc, ci am fost oarecum obligat de împrejurări să o fac. Împrejurări, trebuie s-o spun de la bun început, pline de bucurii, dar şi… de emoţii. Fiecare la rândul lor…

În primul rând, „după ani şi ani”, vorba celor de la Compact 😀 , am avut, graţie dragostei fiului nostru, Mihai, un mic concediu într-o staţiune de vis: Cavallino. Mai precis Camping Village Cavallino. Am petrecut un timp minunat, pe o vreme absolut excelentă, dar mai ales într-o linişte de care aveam mare nevoie înainte de ceea ce avea să urmeze la întoarcere, cu nepoţica noastră, Gloria Anna şi cu fiica noastră, Cristina, soţul ei, Vali şi (ce-i drept, mai puţin din cauza specificului serviciului pe care îl are) cu Mihai.

dsc00765

 

dsc00761 dsc00758 dsc00762 dsc00747 dsc00780

Şi, pentru că vorbeam despre emoţii, dincolo de emoţia şi bucuria revederii cu cei dragi, am avut parte de o experienţă absolut uluitoare la întoarcere. Una pe care merită să o povestesc, căci am convingerea că am avut parte de o atenţie deosebită din partea lui Dumnezeu într-un moment pentru care „dificil” este un cuvânt sărac. Ce s-a întâmplat?

După timpul petrecut în Cavallino (şi am să revin într-o altă postare despre acest loc minunat, căci merită!), am plecat spre Milano (sunt iarăşi „burlac” vreo lună! 😦 ). Convenisem cu ginerele nostru, Vali, să ne întoarcem împreună, fiecare cu maşina lui, în ţară, el având nişte probleme de rezolvat acasă.

Ei bine, am plecat din Milano pe o ploaie torenţială. Pe o autostradă cu patru benzi, plus cea de avarie, ajunsesem să circulăm (cei care se încumetau!) cu cel mult 50-60 pe oră! Excpeţie, evident, TIR-urile, care au „legea” lor. Vali mergea înainte, eu în urma lui, la câteva sute de metri. La un moment dat, ştergătoarele de parbriz, care munceau şi aşa din greu să-mi asigure o vizibilitate acceptabilă… s-au oprit brusc! Vă imaginaţi momentele teribile şi şocul trăit, când m-am trezit absolut orb, pe penultima bandă de viteză, cu încă două de traversat pentru a ajunge la cea de avarie, benzi pe care TIR-urile circulau cu viteze între 80 şi 90 km/h. Mărturisesc că în acele prime clipe am fost convins că acolo îmi este sfârşitul. Am apelat la toate mijloacele de semnalizare care mi-au trecut prin cap. Ştergătoarele se blocaseră într-o poziţie care făcea imposibil să ajung cu mâna la ele, chiar dacă, pe ploaia aceea teribilă, aş fi încercat să le ajut cu mâna. Vă spun sincer, nu ştiu cum am reuşit să ajung în cele din urmă pe banda de avarie. Care… era practic o baltă, căci toată ploaia se scurgea şi se cam aduna acolo. Cine a călătorit pe autostrăzile din nordul Italiei ştie cam ce trafic este acolo, mai ales într-o zi de la mijlocul săptămânii!

L-am sunat pe Vali, după ce am reuşit să ajung pe acea bandă „salvatoare”, pe care practic acvaplanam mai mult, şi am convenit cu el să mă aştepte în prima parcare. Şi uite aşa, din refugiu în refugiu (slavă Domnului că sunt destul de dese!) am parcurs 18 (!!!) kilometri până la parcarea unde mă aştepta Vali şi unde am reuşit să remediez o defecţiune surprinzătoare: braţul basculant al celor două ştergătoare se desprinseseră din „nuca” aceea care le ţine împreună şi motoraşul practic se învârtea în gol! Şi, ar mai fi ceva. Emoţia şi şocul din momentul în care mi s-au oprit ştergătoarele maşinii s-a repetat de fiecare dată când, rulând încet ca să pot pstra direcţia, în lipsa vizibilităţii, trebuia să merg înainte traversând ieşirile prevăzute de pe autostradă. Cumplit! Dar, iată, pot spune cu convingere că nu abilităţile mele, nu calmul meu m-au scos din acea experienţă, ci mâna lui Dumnezeu. Nu cred că am să uit vreodată întâmplarea aceasta! Şi, practic, vă mărturisesc că acesta e de fapt mai mult motivul acestei postări, dincolo de „justificarea” unei lungi absenţe!

Apoi…

Aveam programat, în organizarea bisericii „Golgota”, din care mă bucur să fac parte de atâţia ani!, un nou concert în aer liber. De data aceasta cu fraţii şi bunii noştri prieteni de la BBSO, cu Adi Hentea şi cu grupul bisericii noastre, „Golgota Praise”.

A fost ceva cu totul special. Deşi obosit după drumul de întoarcere, cu peripeţii, din Italia, după o noapte în care încă mă bântuia întâmplarea cu ştergătoarele de parbriz, am avut parte de un eveniment absolut deosebit. N-am să comentez foarte mult, dar am să spun doar că la finalul concertului am avut oameni care şi-au mărturisit dorinţa şi hotărârea de a-L urma pe Domnul Isus! Nu e minunat? Asta în condiţiile în care a doua zi, duminica, aveam deja un botez programat la biserică, împreună cu fraţii noştri de la Metanoia, nevoiţi să apeleze la soluţia aceasta, locaţia bisericii lor fiind într-o amplă renovare.

Aşadar, ce să spui altceva decât că am avut parte de multe bucurii succesive, întrerupte de acea întâmplare de pe autostradă, menită parcă să-mi amintească faptul că fără Dumnezeu totul e… nimic!

Vă las în compania fotografiilor, căci ele pot vorbi mai bine decât pot eu scrie!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Şi apoi, botezul, pentru care se cade să-I mulţumim Domnului !

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica, Frumuseţi, Smile..., Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Din nou, unde-am fost… de n-am fost?

  1. Iosif zice:

    Bine ai revenit …’acasa’!

  2. Iosif zice:

    Vazând aceste superbe locuri prin care ti-ai relaxat fiinta ,sper ca ai acumulat energie cât sa-ti ajunga pâna la revenirea Domnului,deoarece ‘prognoza’ prin ‘locurile ceresti’ se anuntza tensionata,cu descarcari energetice,de mare amploare,sageti înfocate, ce vor fi lansate spre ostenii din „Cetate”. Sper ca ti-ai pregatit bine armatura Duhului si sabia Cuvântului !:)
    Fiti binecuvântati.

  3. gh.iulian zice:

    F frumos; la Cavallino obișnuiam să mergem cind ne permiteam”decât ” o zi de mare. despre aventura pe A4…pot să zic doar Slava Domnului!

    • marinelblaj zice:

      Da, Iulian, foarte frumos la Cavallino! Ca unul care ai fost pe acolo, ştii ce loc liniştit e; exact ce aveam nevoie! Iar „aventura”… ei, da, asta a fost o aventură! Bine că a fost şi Domnul prezent! Apropo! Bine ai revenit! Nu te-am văzut de mult în Cetate! 🙂

      • gh.iulian zice:

        N am fost „departe”;am continuat să urmaresc viața cetății. ..doar ca nu am avut timp de comentarii.de un an și sunt (em) ocupat (i) cu repatrierea

  4. Iosif zice:

    Ma framânta de ceva vreme o întrebare retorica si ma întreb justificat sau nu,unde sunt „vitejii osteni” din „Cetatea de piatra”? Oare au cazut pe câmpul de batalie dinafara cetatii,sau sunt în permisie,fiecare pe la ‘casele’ lor ? Tristarul se stie ca si-a sfârsit misiunea,dar ceilalti,oare de ce tac ? Walden,Viorel Chis,,pe unde haladuiti ? Veniti în cetate,nu mai zaboviti !:)

  5. Sabin Trif zice:

    Walden a canceled internet . Acum e in Romania pina pe 6 Oct.

  6. viorelchis zice:

    Gasim scris……” Viorel Chis,,pe unde haladuiti ? Veniti în cetate,nu mai zaboviti !:)!Ne plimbam prin cetate,dar nu todeauna poposim pentru comentariii!Mai lasam si pe altii sa vedem ce detin in personalitatea lor…..!Speram ca”Walden ” sa-si umple deseaga cu multe bunatati si bulgari de aur de pe meleagurile romanesti ……si mai ales de la Rosia Montana…..!Se vede ca unii au parte de vacante si locuri frumoase…..!Felicitari pentru cei care se pot relaxa si bucura de minunatiile si creierea universului!!!E o mare binecuvintare ….!!! 🙂

  7. Eu sunt un simplu ‘muschetar,’
    si lupt cu sabia IUBIRII,
    urcând anevoios înspre Calvar,
    spre poarta mortii si a… nemuririi… !

  8. viorelchis zice:

    Interesant e ca si la cetate e tacere si putini inteleg mesajulastfel expus…;
    ” Comunicat Cultul Penticostal din România: Florin Ianovici a fost suspendat din slujba de pastor

    Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Comunicat Cultul Penticostal din România: Florin Ianovici a fost suspendat din slujba de pastor – Stiri Crestine.ro

    http://www.stiricrestine.ro/2016/09/22/comunicat-cultul-penticostal-din-romania-florin-ianovici-a-fost-suspendat-din-slujba-de-pastor/
    Vedem ca cei care se impotrivesc la unitate si colaborare cu „SINHEDRIUL DE AZI ” ,prin moduri putin cunoscute de unii si altii ajung sabotati si pe urma exclusi !!!
    Ce timpuri traim ……si in ce provocari ajung unii …..
    Deci chiar daca se vedea lipsa prin cetate …..cutreieram ,citim si meditam la cele intimplate inafara cetatii….. !!Sa vedem si reactiile fiindca prin unele Biserici in mod subtil subiectul este atins si explicat multimilor ….

  9. viorelchis zice:

    Interesant e ca si la cetate e tacere si putini inteleg mesajulastfel expus…;
    ” Comunicat Cultul Penticostal din România: Florin Ianovici a fost suspendat din slujba de pastor

    Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Comunicat Cultul Penticostal din România: Florin Ianovici a fost suspendat din slujba de pastor – Stiri Crestine.ro

    http://www.stiricrestine.ro/2016/09/22/comunicat-cultul-penticostal-din-romania-florin-ianovici-a-fost-suspendat-din-slujba-de-pastor/
    Vedem ca cei care se impotrivesc la unitate si colaborare cu „SINHEDRIUL DE AZI ” ,prin moduri putin cunoscute de unii si altii ajung sabotati si pe urma exclusi !!!
    Ce timpuri traim ……si in ce provocari ajung unii …..
    Deci chiar daca se vedea lipsa prin cetate …..cutreieram ,citim si meditam la cele intimplate inafara cetatii….. !!Sa vedem si reactiile fiindca prin unele Biserici in mod subtil subiectul este atins si explicat multimilor ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s