SÂMBĂTA MUZICALĂ – Istorii (2)


marketing-poster-export

Încheiam primul episod al acestei istorii a muzicii rock-and-roll pomenind despre acei muzicieni extrem de talentaţi care, venind din zona jazz-ului şi îmbrăţişând oarecum trendul vremii generat de stilul boogie-woogie, şi-au pus amprenta la modul cel mai puternic posibil asupra evoluţiei stilului muzical al epocii.

Între figurile importante ale vremii aş menţiona pe câţiva:

Louis Jordan, un şef de orchestră, saxofonist şi solist vocal de excepţie, cel ce avea să influenţeze mulţi artişti ce aveau să-i urmeze, precum Ella Fitzgerald (cu care a şi cântat în orchestra sa), Eddy Mitchell, Bill Haley, Chuck Berry, Ray Charles etc.

Vă propun să ascultaţi unul dintre hit-urile sale din acea vreme, o piesă în care regăsiţi cu uşurinţă ritmul şi construcţia ulterioară a rock-and-roll-ului.

Let the good times roll

O altă figură marcantă a acelor ani a fost Arthur Crudup, unul dintre primii chitarişti ce avea să exploateze noul instrument apărut, chitara electrică (vom vorbi despre asta puţin mai încolo). Dovada talentului său avea să fie dat nu doar de succesul compoziţiilor sale de la momentul apariţiei acestora pe piaţă, cât de faptul că multe dintre ele aveau să devină de-a dreptul nişte „clasice” în repertoriul ulterior al rock-and-roll-ului. Pentru a exemplifica, aş menţiona doar „Taht’s allright mama”, una dintre piesele ce aveau să-l facă celebru pe viitorul star al genului, Elvis Presley.

Iată, spre exemplificare, cele două variante:

That’s allright mama – Arthur Crudup (1947)

That’s allright mama – Elvis Presley (1954)

Nu este greu de remarcat care sunt paşii evolutivi a acestei piese în doar câţiva ani. Un lucru pe care l-aş scoate în evidenţă este felul în care trupele de acompaniament trec de la o sonoritate în care instrumentele sunt mai distincte, la acel sonor care adună toate instrumentele pentru a susţine din când în când părţile solistice ale câte unui instrument, aspect ce merită reţinut, fiindcă el va deveni specific rock-ului ulterior.

Scriam însă despre chitara electrică. Personal cred că apariţia acestui instrument avea să fie primul moment de cotitură în evoluţia muzicii dinspre blues, rythm and blues, rock and roll şi ulterior spre diversele forme de rock. Voi zăbovi puţin asupra acestui aspect, căci merită…

Pentru a înţelege necesitatea apariţiei chitarei electrice n-ar strica să ştim în ce a constat această necesitate.

În 1954, una dintre figurile influente ale muzicii vremii, Big Joe Turner, avea să lanseze hit-ul „Shake rattle and roll”. Joe Turner avea să fie exponentul unui stil numit „blues shouter”, în care partitura vocală se suprapune cu forţă peste exprimarea orchestrală a blues-ului. Blues care avea să se nască din acel „blues rural” al anilor ’30, sau „country blues”, cel care, mutându-se în marile centre urbane, cu precădere zona Chicago-Detroit, avea să evolueze în „blues-ul urban”, între exponenţii de bază numărându-se un Elmore James. De ce îl menţionez pe acesta? Fiindcă el avea să fie unul dintre promotorii stilului „slide guitar”, stil ce avea să fie considerabil îmbunătăţit de perfecţionarea amplificării chitarei. Iată un exemplu:

Coming home – Elmore James

 

Să revenim însă la evoluţia şi apariţia chitarei electrice. Succint. Încă de la începutul anilor ’20 instrumentiştii au căutat să găsească o soluţie pentru amplificarea instrumentelor ce foloseau cutii de rezonanţă ce li se păreau insuficiente în amplificarea sunetului emis. Primele încercări s-au făcut cu viorile şi banjo-ul folosit în acele country blues-uri. La început s-au folosit tot felul de improvizaţii, de la transmiţătorul telefonic până la galenele telefoanelor (cei mai în vârstă îşi amintesc cu umor şi nostalgie încercări similare în România anilor copilăriei mele!). Rezultatul era însă o amplificare destul de slabă, ceea ce nemulţumea instrumentiştii. Următorul pas a fost inventarea dozelor pe bază de tungsten, folosite pe chitarele semi-acustice, aşa numitele „hollow-bodied guitars”. Practic, pima chitară electrică se admite că a fost construită în 1931 de către George Beauchamp, o perfecţionare a acelei „frying pan”, construită în în baza unor experimente din 1928 ale celor de la Stromber Electro (celebra Rickenbacker Electro A-22). Porecla îi vine de la asemănarea cu tigăile, aceste chitări având un gât foarte lung şi un corp mic.

În fine, fiindcă nu vreau să rămân prea mult în acest domeniu tehnic, voi spune doar că prima chitară care avea să schimbe total „faţa” muzicii vremii a fost celebra Fender Broadcaster, cunoscută astăzi drept Telecaster. Era practic prima chitară electrică având un corp solid din lemn, în care erau încorporate transductoare (celebrele picks-up) ce aveau nu doar să amplifice satisfăcător sunetul, ci şi să ofere prin intermediul unor selectoare combinaţii care să modifice sunetul obţinut. În fine, pentru cei care doresc să afle mai multe detalii tehnice… există google search J. Eu mă opresc aici. Nu înainte de a vă oferi una dintre primele utilizări a acestei chitare Fender de către Luther Perkins, cel ce avea să-l acompanieze ani la rând pe mult mai celebrul Johnny Cash:

Folsom prison – guitar solo

 

Şi, ca să închei acest episod din istoria noastră, am să vă ofer o „mostră” excelentă din ceea ce se poate „obţine” atunci când talentul este susţinut de calităţile tehnice ale unei chitare electrice. Un aranjament al lui Michele “Dr.Viossy” Vioni după „Moonlight Sonata – 3rd movement” în interpretarea unei tinere de… doar 17 ani, Tina Servais, un talent de excepţie… Fără îndoială, veţi fi „furaţi” de dexteritatea ei, dar m-aş bucura să remarcaţi şi felul în care foloseşte exact acele calităţi ale chitarei electrice, calităţi ce aveau să influenţeze hotărâtor evoluţia muzicii anilor ulterior anilor ’50.

 

 

Evident, vom continua în episodul următor să urmărim istoria noastră…

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebările tinerilor, Dacă doriţi să revedeţi..., Muzichie, Simţul civic și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la SÂMBĂTA MUZICALĂ – Istorii (2)

  1. Ivan Bezdomnîi zice:

    cum ar fi sa aduni aceste istorii intr-o carte, avand in vedere ca CD-ul ala nu ai de gand sa-l scoti?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s