EU ? NICIODATĂ…


Angry, mad young man asking you mean me?

foto

Una dintre ideile pe care le-a folosit pastorul nostru într-o predică din această săptămână mi-a rămas întipărită în gând mai mult ca oricare alta.

Obsesiv, ea mi-a revenit în fiecare seară în minte. Şi m-am gândit, la un mod dureros reflexiv al verbului, la textul din Evanghelia lui Matei:

Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” „Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.

Ideea aceasta a lui „eu niciodată” cred că ar trebui reluată mereu şi mereu în bisericile noastre. Iată motivul pentru care, în loc de urările obişnuite rostite, telefonate, feisbucăite, semesuite la foc automat, găsesc de cuviinţă că ne-ar fi mult mai de folos să cugetăm ceva mai mult la această păguboasă… liniştire a cugetului.

De regulă, parcurgând acest text, oamenii se gândesc la impulsivul Petru. La lepădarea lui ulterioară. La lacrimile pocăinţei lui. La ruşinea asumată a răstignirii cu capul în jos, conform tradiţiei (neconfirmate istoric!). Poate vi se va părea ciudat să afirm că aceasta e cea mai… comodă abordare. Pentru că ne este mult mai la îndemână să ne „spălăm” lepădările cu gândul la lacrimile unei pocăinţe, fie ea şi martirizată în forme extreme.

Ni se pare mai de folos filozofia celei de-a doua şanse.

Ceea ce, în fapt, nu este greşit.

Până la un punct.

Pentru mine acel „punct” a fost un detaliu… „toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.” Dacă ar fi să ne luăm după detaliile oferite de celelalte Evanghelii, Iuda nu mai era în acele clipe cu ei. Dialogul relatat de Matei şi confirmat de Marcu pare a se petrece pe Muntele Măslinilor. Luca pare să susţină ideea acestui dialog anterior ieşirii pe munte…

Nu ştiu dacă Iuda s-a numărat printre cei incluşi în acest „toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.”

Ceea ce ştiu sigur este că de-a lungul istoriei au fost, şi cu siguranţă vor mai fi, Iude care vor fi afirmat cândva acest lucru: „Eu? Niciodată…”

Iude care s-au „mângâiat” cu gândul că sunt doar un alt Petru, cu o a doua şansă…

Poate că acesta ar fi un gând mai potrivit pentru fiecare dintre noi în aceste zile.

Dacă ar fi să aleg între triumfalismul lui „Cristos a înviat” şi acel „Nu cumva sunt eu?”, l-aş alege pe cel din urmă. În fiecare zi, nu doar la Sărbătoare.

E cel mai bun remediu la amăgitorul „Eu? Niciodată…”

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, De-ale păstorului..., Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Picături, Sare... amară și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la EU ? NICIODATĂ…

  1. Hanibal zice:

    I SINAGOGA – II RUGA – III PASTORUL
    ––––––––––––––
    Cum oare, au ajuns toate acestea III, în mijlocul nostru? – sau cum de am ajuns noi în mijlocul acestora III ? Oare, este ceia ce CERUL aştepta de la poporul său!?
    Bine, bine, dar noi nu ştim nimic, cum de toate acestea au devenit ale noastre, CHIAR creștine!
    Bine atunci, hai să lăsăm să ne explice un evreu învăţat, care a cercetat aceste lucruri şi fapte, din istoria timpului, Max I Dimont, în ”Uimitoarele aventuri ale poporului evreu” l

    Evreii, s’au îndrăgostit de viaţa lor în Babilon. Care a fost cucerit de perşi. Ei au zis evreilor, ’hai duceţi-vă în Ierusalem’! “Nu, mersi, nouă ne place aici”, au răspuns ei.
    Babilonienii, în comerţul lor cu lumea civilizată, au luat cu ei pe evreii comercianţi (negustori) în toate colţurile lumii. (consilieri economişti)
    Tanah-ul (Biblia/VeTe) evreilor, a devenit pentru ei ’pacemaker’-ul în inimile lor. Iar pentru că ei nu au sărit în trenul de Ierusalem, totuş cum să facă ei, ca să rămână evrei!? Cum puteau face ei asta?
    Iudaismul acelor zile – Iudaism sacrificatorial – permitea sacrificiul animalelor, numai în Templul din Ierusalem.
    –n.m.AJ-
    De aceia evreii din exil nu puteau să’l practice, aducând sacrificii de animale pe pământ străin.
    Din aceste motive, foarte puternice, evreii Babilonieni, au reaşezat cuvântul profeţilor, inovând TREI concepte noi.

    I Pentru că le era interzis a construi un Templu unde să se aducă sacrificii de animale, pe pământ străin – aşa au făcut ei, după acest model, Sinagoga.

    II Iar în locul aducerii sacrificiilor de animale, au oferit RUGA!

    III Iar în loc de a instaura un nou sistem sacrificatorial, au introdus prin inovaţie, un nou sistem de conducător – RABI

    CONSECINŢA DEVENITĂ UNIVERSALĂ la aceste TREI INOVAŢII ale poporului evreu din Babylon, a fost şi rămas pentru toţi – bisericile creştinilor şi moscheiele musul-manilor la care, la toţi aceştia a rămas ca punct principal, RUGA în public! Pentru prima dată.

    În manuscrisele scrise în limba greacă, nu se găseşte acest termen! RUGA. Nici în Bibliile franceze, CULT –

    Ioan 4 – Jean 4

    20 Nos pères ont adoré sur cette montagne; et vous dites, vous, que le lieu où il faut adorer est à Jérusalem.
    21 Femme, lui dit Jésus, crois-moi, l’heure vient où ce ne sera ni sur cette montagne ni à Jérusalem que vous adorerez le Père.
    22 Vous adorez ce que vous ne connaissez pas; nous, nous adorons ce que nous connaissons, car le salut vient des Juifs.
    23 Mais l’heure vient, et elle est déjà venue, où les vrais adorateurs adoreront le Père en esprit et en vérité; car ce sont là les adorateurs que le Père demande.
    24 Dieu est Esprit, et il faut que ceux qui l’adorent, l’adorent en esprit et en vérité.

    Termenul folosit aici în limba franceză, este adore – adorat – unde Catolicii au pus rugă – iar la versetul 24 ni se spune clar cine este Duhul sfânt – este chiar Dieu-Dumne/Zeu –

    A se aduna oamenii în biserici asemeni musulmanilor şi budiştilor, pentru A SE RUGA, nu este ceia ce cerul aşteaptă de la noi, vezi indicaţiile versetelor 23 şi 24 – în întreaga Biblie nu ni se cere acest lucru, ci totul este cu privire la întreaga noastră ATITUDINE, COM-PORTAREA NOASTRĂ A ÎNTREGEI VIEŢI FAŢĂ DE EL, CREIATORUL –este ceia ce aşteaptă el de la noi – căci noi putem citi la versetul 23 şi 24, că adorarea noastră către el, trebui făcută în spirit şi adevăr – aici nu este vorba despre ruga noastră personală, intimă, necesară nouă pentru a ţine legătura cu Creiatorul, pentru sprijin şi ajutor. Pentru acest lucru nu este necesar a ne aduna şi ruga cu grămada, asemeni musulmanilor. Ei fac ceia ce au fost puşi să facă, dar din ignoranţă – ……………….dar……………nooooi ……… ???????……..t-o-t- din…….!

    1 Samuel 15: 22 Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? ASCULTAREA face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului său face mai mult decât grăsimea berbecilor.
    23 Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi.

    În Tanah, Biblia evreiască a Vechiului Testament, nu prea se găsesc rugi, mai ales comune, decât câteva cazuri în situaţii de necesitate naţională a poporului. Această problemă, ruga, este o chestiune personală, intimă, dintre noi şi Creiator, ea nu poate deveni publică, sub nici o formă! – invenţia este străină adevărului.
    Cât despre Noul Testament, ce’l avem noi acum, ştim că el a fost aranjat, construit şi scris la anul 405, Biblia Vulgata =Populara.

    III – PASTORUL

    În întreaga parte de început a Bibliei, aceia originală, sau chiar în aceia scrisă mai timpuriu în limba greacă, numită de către Biserica Romano-Catolică, Vechiul Testament, nu există în poporul ISRAIEL, categoria de slujitori cu denumirea de PREOŢI, sau MARE PREOT! NU EXISTĂ!!!!! Nici în cartea către Evrei.
    Hebreux: 8. 1. Le point capital de ce qui vient d’être dit, c’est que nous avons un tel souverain sacrificateur, qui s’est assis à la droite du trône de la majesté divine dans les cieux,

    Yahve, Creiatorul, nu a instituit un sistem care deja era în existenţă în templele egiptene, ele fiind în serviciul imaginar al Zeilor. ’Sistemul preoţesc’ –

    Pentru faptul că se sacrificau animale, erau necesari, ’SACRIFICATORI’ – Tribul Levit = ales, era cel care îndeplinea această slujbă, de a sacrifica animalele pentru popor – ei erau SACRIFICATORI şi TOTAL SACRIFICATOR, cel care intra odată pe an în Sfânta sfintelor. Sistemul nu era necesar a fi unul ‚preoţesc’, căci el era un servici SACRIFICATORIAL –de ce ar fi trebuit a fi asemeni cu cel al păgânilor?

    Dar, datorită actului îmbrăţişării ”tradiţionalismului creştin”, de către ’fraţii noştri’, de la conducere, deja de la începutul secolului 20 – Eng. 8T291. ’Teorii Panteiste’la pag. 230, 8M, că:”Deja au venit, s’au introdus în poporul nostru, învăţături spiritiste, cari vor submina credinţa celor ce le vor da atenţie…cum că Dumne/zeu este o esenţă..” – aici este despre trinitate, care s’a declarat la consiliu catolic din Trullo (Trulio) la anul 692, E.C., „consubstantiality of the Three Persons comprehend in the Divine Nature…” – aceiaş substanţă/esenţă a trei persoane cuprinsă în natura divină. – NPNF vol. 38, 359p.

    -activaţi’l cu 2 clickuri

    …………se va continua……….este…….în lucru……………..

    mesajul_civilizatia@yahoo.com

  2. Tristarul zice:

    Frate drag, aceasta postare ce ne aminteste de ap Petru in atitudinea lui din noaptea cu pricina, la modul fara echivoc, fara nici o justificare ,nici o concesie, …nimic nu ne da dreptul sa fim de acord cu „traducerea” Cornilescu, adica sa folosim cuvintul „lepadat”. In nici un caz si niciodata.
    Nu imi propun sa o demonstrez eu dar aduc citeva repere:
    – ce inseamna „lepadat” comparativ cu „tagaduit”?
    – daca ap Petru face toate eforturile, isi risca insasi viata ca sa fie alaturi de Domnul Isus TOATA ACEA NOAPTE comparativ cu ceilalti care ” au fugit”, oare ce putem spune?
    – nu in ultimul rind, daca admitem ca biblia nu se contrazice, hai sa ne gindim la cuvintele Domnului Isus referitoare la ” cine se leapada de Mine inaintea oamenilor…”!
    Am un studiu destul de stufos pe aceasta tema, iar dupa ceva vreme destul de lunga de studiu si cercetare,gasesc ca ap Petru a tagaduit adevarul tocmai pentru ca SUB NICI O FORMA NU S-A LEPADAT DE DOMNUL ISUS.
    Respectind biblia fara a lasa sa fim prinsi in capcanele teologilor, a doctrinarilor, iudo-granzilor care astazi isi permit sa traiasca in nesimtire si imbuibare acoperiti de titluri care il fac pina si pe INVATATORUL ISUS sa plinga insa fara a lua atitudine de ” mustra, cearta, indeamna …” ca sa nu-si piarda „mioarele ” de la muls, zic noi, care iubim pe Domnul Isus si implicit Cuvintul scripturilor, avem de la Dumnezeu intelepciunea sa deosebim starea de lucruri, care , noi o vrem „mura in gura” chiar daca pentru „para malaiata” ( efortul EXTRAORDINAR si numai in puterea Duhului Sfint ) fratele nostru mai MARE” Cornilescu „culegea” pentru noi aceasta „para” acum, mintenas o suta de ani.Si am inteles ca a facut-o pina i-a parlizat un brat.
    Cel mai bun lucru, sa nu ne jucam cu astfel de „lepadari” crezind ca apoi , printr-o atitudine ca cea a ap Petru vom fi si noi izbaviti .Sa nepazeasca bunul Dumnezeu
    Eu personal cred in TAGADUIREA traita de ap Petru, aceasta aratind inca o data si cu si mai multa putere sustinerea raspunsurilor lui cin Domnul Isus l-a intrebat daca IL iubeste.
    Da, l-a iubit si, dupa modelul Domnului Isus , L-a iubit pina la moarte, macar ca vremile eru asa cum erau.

    • Tristarul zice:

      PS. Am uitat un lucru chiar la incheiere.
      Si noi spunem ca si ap Petru cind suntem intrebati daca IL iubim pe Domnul Isus ca, DAAAA!!! IL IUBIM!
      Iar apoi, zilnic prin ceea ce facem oare ne lepadam, IL tagaduim sau nici macar nu ne mai pasa? (ca sa cistigam un job, ca sa cistigam o afacere, o negociere, ca sa nu ne pierdem slujbusoara, ca sa ne iubeasca patronul, ca sa nu fim niste pocainti ingusti la minte, etc…)
      Fratii mei, ne amintea fr Marinel un lucru de o immportanta veesnica: acuma putem raspunde tot ce dorim sa auda cei din jur, dar, va veni un moment cind, atunci cind vom fi intrebati si noi vom raspunde, va trebui sa-L privim pe Dumnezeu in ochi.
      Ne gindim noi la acea intilnire?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s