Ce se mai întâmplă în „Cetate”… (o postare mai puţin obişnuită)


Am ezitat dacă să scriu sau nu aceste rânduri introductive. Cum nimic nu se petrece fără rost şi din toate putem învăţa câte ceva şi, mai mult, fiindcă am avut o surpriză (veţi citi mai jos!), dar aveam de dat şi o explicaţie şi un răspuns câtorva prieteni care m-au întrebat ce e cu tăcerea mea pe blog…

În primul rând, s-a întâmplat ceva cu gazda… Sunt convins că pe unii îi va amuza, pe alţii îi va îngrijora, şi ştiu cel puţin o persoană (cu nume, gândire şi apucături de… „birjar” ) care se va gândi cu siguranţă la pedeapsa lui Dumnezeu. Deh, va avea şi ultima persoană o satisfacţie pe ziua de azi. Sincer, mă amuz oarecum aprioric la comentariile pe care le voi citi la… spam.
Aşadar…

Cazul: 12988018_1025945110775237_1653898127_n

Diagnostic: subluxaţie interfalangiană la degetul IV, mâna dreaptă.

Cauza: am jucat fotbal în sală cu tinerii din biserică. Ştiind că am „antecedente” în acest sport, au insistat şi eu… am cedat. La fel şi degetul, la un impact mai dur…

Ştiu, unii se vor întreba ce căutam la fotbal la vârsta mea. Ei, probabil voiam să dobor şi eu un record de… longevitate sportivă. Unii ar zice că mai degrabă de altceva. Mă rog… părerea lor.

Urmări: am constatat cât de mult te poate încurca un singur deget. Folosesc mai greu tastatura, nu mai pot lucra decât cu pana la ghitară… Cu ghitara mă descurc. Cu tastatura e mai greu, degetul imobilizat în poziţia asta „băţoasă” încăpăţânându-se să contribuie şi el la scris cu literele care îi vin la îndemână (sau, mai corect, la… îndedeget, nu?)

Ce mă enervează: faptul că tocmai acum, când ar fi atâtea subiecte interesante de dezbătut, eu sunt… semi-activ. Câteva zile bune chiar am luat „pauză” din Cetate. Sau „concediu medical.” Între timp, au apărut câteva comentarii, între care unul de excepţie. E drept, la spam s-au adunat şi câteva de la persoane care simt nevoia ca din când în când să mă mai „înjure”. Pocăieşte, evident. Le doresc acolo odihnă plăcută.
Comentariul despre care vorbesc este la un articol mai vechi, dar cu referiri interesante la un eveniment recent, despre care aş fi vrut să scriu. Am să reproduc aici acel comentariu fiindcă am convingerea că el prezintă un interes aparte. Îl voi lăsa aici o vreme, suficient cât să-mi pot obişnui degetul rebel să stea cuminte şi astfel să pot să mă aplec şi în scris asupra subiectelor ridicate în acest comentariu. Vă spun, aşadar, bun venit în Cetate, stimată Magda N., vă mulţumesc pentru acest comentariu şi pentru că aţi avut răbdarea să răsfoiţi paginile blogului şi vă rog să aveţi puţină răbdare în aşteptarea unui articol-răspuns. Vă promit că nu va dura mult…

Aşadar, iată comentariul cu pricina:

Am sa va dezamagesc, dar raspunsul va trebui sa il afle fiecare in parte. Sunt „taine” a caror decriptare ar sfarsi intr-un val de interpretari si controverse. Biserica a ales sa vorbeasca pe limba tuturor. Omul e sfatuit sa creada si sa nu cerceteze. Daca ar „cerceta”, unii din semenii nostri ar ajunge la concluzia ca Adam si Eva au fost aruncati pe pamant, din rai, cu parasuta. Logica nu-i la fel pentru toti. Unele din intrebarile generate de intrebarea pusa ar fi: Exista binele fara rau? Pe cine a mai alungat Dumnezeu din rai? Unde l-a/i-a aruncat? Uraste Dumnezeu pe cei alungati din rai? Poti evolua spiritual fara ispita si fara a cadea in pacat? Necunoscute sunt caile Domnului.

Va dau un exemplu recent si imi permit sa postez si varianta mea de interpretare: DT de la Taxi face un cantec pilda, „Despre Smerenie”. Se dezlantuie un adevarat razboi. Piesa este considerata „manifest agresiv impotriva Catedralei” Agresiv? In sfarsit… Se alerteaza patriarhul. Cei de la BOR il suna pe Grigore Lese care se ingrozeste de ce-a facut. „Crestinii” pun etichete, incrimineaza, dau cu pietre. Se ajunge in extreme, alb-negru, bine-rau…Un bou da foc la cartea lui Cartarescu. Altii incep sa umple Bucurestiul de cruci cu mesaje anti-moschee. Unii cer spitale. Altii catedrale. Pe toate posturile TV se comenteaza aspectul. Unii injura si blesteama. Altii se roaga sa nu cada in ispita. Unii spun ca lui Dumnezeu ii place lemnul. Altii ca lemnul e antihristic. Se degaja un miros de sulf, parca ar fi mancat toti pui injectati in Postul Pastelui. Concluzia mea: nimic nu-i intamplator si necunoscute sunt caile Domnului. Daca Dumnezeu le-ar fi dat crestinilor ortodocsi un test, toti aia care s-au luat la harta, au infierat si balacarit si dat cu cataroaie in post, l-ar fi picat. Cred ca asta si fost: o ispita. (a mai fost un proiect care se taraganeaza pentru ca arhitectul mai cere bani; s-au primit ceva donatii suplimentare; au facut ceva bani televiziunile; bagatorii de fitile au scos si ei un ban de miel…dar astea nu conteaza foarte tare) In toata harmalaia, glasul celor care indemnau la pace si smerenie n-a fost auzit sau a fost desfiintat. Nici cei care spuneau ca piesa nu-i impotriva ortodoxiei n-au fost auziti. Cei care spuneau despre catedrala ca-i o magaoaie megalomana si trebuia sa facem ceva frumos, nu o jena a arhitecturii, au tacut si ei.

…..Cine sa ne fi dus in ispita? Taxi sau „umbrele” care au pus gaz pe foc pentru vreun interes de ele stiut? Cine a profitat de isteria colectiva? Cum e mai bine inainte de o mare sarbatoare, in post: sa scoti flacari ca dragonu’ pe motiv de smerenie a altuia sau sa-ti vezi de smerenia ta? Sa iti pese in primul rand de ce faci tu, sau de ce face altul? Lectii. Teste. Ispita. Diavol? Dumnezeu?

Altceva: „diavolul” nu te ispiteste pe ascuns si nu te „ia” dintr-o data. Ti se spune dar nu vrei sa auzi. Ti se arata dar nu vrei sa vezi. Esti indemnat la adevar dar nu vrei sa stii. Esti indemnat sa privesti in tine insuti si la barna din ochiul tal dar nu vrei sa faci asta. O data. Inca o data. Iar si iar…doar doar intelegi! Cand se epuizeaza sansele, distorsionezi putin. Apoi ti se dau alte si alte sanse, pe toate caile. Nu vezi, nu auzi, nu vrei sa te cunosti, nu vrei sa intelegi. Crezi ca stii deja! Si atunci …mai distorsionezi putin…

Prin „nu ne duce pe noi in ispita” „si izbaveste-ne de cel rau” cerem purificare. Mai bine nu ceri asta daca nu vrei sa te apuci de ea. Pentru ca daca scoti vorbele astea pe gura si astepti fara sa faci si sa schimbi nimic, tocmai ai creat un conflict in care ramai blocat pana la rezolvarea lui. Multi sunt blocati in tot felul de conflicte. Se pedepsesc singuri incercad sa pacaleasca divinitatea cu vorbe. Nu cred in puterea cuvantului. Nu cred in ei insisi. Stau cu picioarele in doua luntrii, una merge in sus, alta in jos. Iisus spune iar si iar … cunoastere de sine, nimic nu se poate fara cunoastere de sine! Cand ii dai lui Dumnezeu grijile si fricile tale, faci asta pentru a putea incepe sa te cunosti pe tine insuti. Asta vrea Dumnezeu de la noi. Atata tot. Ne da si cateva porunci, exemplifica si cateva pacate – ca sa ne ajute sa deosebim viata de moarte, binele de rau. Binele nostru de raul nostru. Pana si ezoteria inseamna, in traducere, autocunoastere! Nici satanist nu poti fi daca nu te cunosti pe tine insuti, pentru ca si acolo, la fel iti pierzi mintile si ajungi la psihiatrie daca te umpli de conflicte-nu stii ce ceri, nu stii ce vrei, nu te cunosti.

E complicat dar simplu. Dumnezeu, prin tot vrea un singur lucru: Sa te cunosti cu Adevarat si pana la capat pe tine insuti! Sa faci alegeri constiente si responsabile. Spre asta duc toate „cheile” sale. Multe sunt aparent „codate”. Dar nu le decodezi cu logica. Le decodezi Traind Viata Ta, gasind si urmand Calea Ta Unica. Fiind tu insuti. Asta-i tot misterul. Toate drumurile duc la Roma.

A…si primul lucru pe care trebuie sa-l invete omul, e sa nu dea diamantele la porci. Cand esti pe drumul tau apar „miracole”, lucruri si semne pe care nu le poti impartasi. Sunt doar ale tale. Ti-au fost date TIE. Nu altora. Prima mare lectie: invatati sa va pastrati TAINELE. Calea unuia nu-i si-a celuilalt. Nu-s doua la fel. Asa pare uneori, dar nu-i asa, e o iluzie.

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, constatări, Mioritice, Pe gânduri, Simţul civic și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ce se mai întâmplă în „Cetate”… (o postare mai puţin obişnuită)

  1. Pingback: În urbea de la cap de ţară… | cetatea de piatră

  2. viorelchis zice:

    Gasim scris……”.E complicat dar simplu. Dumnezeu, prin tot vrea un singur lucru: Sa te cunosti cu Adevarat si pana la capat pe tine insuti! Sa faci alegeri constiente si responsabile. Spre asta duc toate „cheile” sale. Multe sunt aparent „codate”. Dar nu le decodezi cu logica. Le decodezi Traind Viata Ta, gasind si urmand Calea Ta Unica. Fiind tu insuti. Asta-i tot misterul. Toate drumurile duc la Roma.

    A…si primul lucru pe care trebuie sa-l invete omul, e sa nu dea diamantele la porci. ..”
    Foarte adevarat ,insa de putini este inteles mesajul si astfel rezultatele sunt pe masura….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s