Căpuşele… bisericii


chicken-church_2499680bfoto

Un recent comentariu scris la precedentul articol m-a făcut să-mi aduc iar aminte de o categorie mereu prezentă în biserici: căpuşele.

Nu, nu este vorba, aşa cum poate v-aţi gândit, la o trimitere la aspectul material. Despre căpuşele care… căpuşează mediul evanghelic, cele care şi-au asigurat o viaţă de huzur aici, după ce au şters din Biblia lor versetul din Matei 16:26, cu altă ocazie.

Mă gândesc astăzi la alte „soiuri” de căpuşe…

Căpuşa-călugăriţă

E o încrucişare ciudată între căpuşă şi insecta cunoscută în popor sub numele de călugăriţă, cu un nume ştiinţific parcă predestinat: Mantis religiosa. Exact cum îi indică denumirea, căpuşa aceasta e doar înveliş şi… obsedată doar de înveliş. Nu doar de cel personal, ci mai ales de al celorlalţi.

E acel gen de căpuşă pentru care 1 Petru 3:3 înlocuieşte Coloseni 4:5. Asta însemnând că nu se mulţumeşte să-şi îmbrace copiii de mici precum musulmanele, ci e gata să judece cu cea mai aspră mânie „proletar-teologică” pe oricine se poartă altfel.
Să fim bine înţeleşi, nu militez în niciun caz pentru o libertate vestimentară deşănţată, nici în societate, şi cu atât mai puţin în biserică.
Dar a vedea într-o fotografie precum cea de la articolul despre care vorbeam goliciunea picioarelor femeii, fără a băga de seamă goliciunea completă şi dramatică a acelui biet copil, asta chiar ar face să… se arunce în aer, aflat singur în câmp deschis, un terorist ISIS. Din invidie, evident…
Despre alte motive pentru care copilul trece neobservat, dar se observă foarte bine alte lucruri… mă abţin să vorbesc.

La fel cu surata sa din regnul animalelor, căpuşa-călugăriţă din biserică are o acuitate vizuală deosebită, de care se foloseşte extraordinar (de cele mai multe ori urmată de un limbaj mai mult ordinar decât extra!) şi fiindcă îşi poate roti capul în toate direcţiile.

Ceea ce e tragic e că depune multe ouă, ceea ce duce implicit la o proliferare înspăimântătoare. Poate de aceea aproape că nu există biserică în care să nu găseşti acest soi de căpuşe.

Cunosc oameni care refuză să iasă la iarbă verde de teama de căpuşe. După cum cunosc oameni care nu vin la biserică tot de teama căpuşelor-călugăriţe. Asta fiindcă la prima încercare au şi fost „muşcate”. Uneori de o simplă privire dispreţuitoare, menită să… atragă oamenii la Cristos.

Tot în categoria deosebirilor de căpuşa insectă, căpuşa-călugăriţă nu îşi lasă capul în locul unde a muşcat. Lasă doar veninul…

Căpuşa-călugăriţă nu are răbdare cu oamenii. Asta fiindcă, spre deosebire de surata insectă, care are capul triunghiular, căpuşa-călugăriţă îl are… pătrat. Poate că e o opţiune, căci, pătratul având mai multe colţuri decât triunghiul, capacitatea de a fi „colţuros” creşte.

Căpuşa- călugăriţă nu cunoaşte subtilităţi. E directă. Şi canibală, la fel ca surata insectă care îşi mănâncă perechea. Drept pentru care, incapabilă să vadă lumea în culori, o judecă în alb-negru. De cele mai multe ori albul fiindu-i atribuit sieşi, iar negrul celorlalţi. Asta fiindcă e incapabilă să privească în propria-i gură pentru a-şi vedea bolta palatină.

Cât priveşte prezenţa lor în biserică, aceasta e partea tragică a lucrurilor. Nu prezenţa lor în sine, cât faptul că împiedică prezenţa altora. Şi tare mă tem că Dumnezeu va avea un „insectar” pregătit pentru aceste căpuşe. Nu neapărat unul definitiv, ci unul în care să-şi găsească pocăinţa. Cea reală, biblică, nu cea confecţionată selectiv din versete care să se potrivească mentalităţii însuşite dintr-o sfinţenie prost înţeleasă şi contraproductivă pentru Împărăţie.

(va urma „Căpuşa teologică”)

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, constatări, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Povestioare cu... mâlc, Sare... amară, Zâmbet sau rictus? și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Căpuşele… bisericii

  1. Silviu zice:

    Cand am citit articolul acesta m-am gandit la urmatoarea imagine: trag cu arcul si acolo unde nimeresc sageata trasez cateva cercuri, dupa care, autorul se poate lauda ca a nimerit perfect!

    • marinelblaj zice:

      Când am citit comentariul acesta, primul lucru pe care l-am remarcat a fost virgula pusă greşit! 😀 Asta ca să trimit săgeata în ţinta existentă deja…
      Totuşi, bine ai venit în Cetate, Silviu! Poate găseşti şi ceva bun… 🙂

  2. viorelchis zice:

    Un subiect la care se poate cugeta foarte bine si care reda o relitate care se intimpla de secle si secole de cand omenirea a cazut in pacat..
    E dureros sa fii muscat de o „capuse” Din ce cauza ?Raspunsul il gasim aici …;
    „Boala Lyme – ce facem dacă ne muşcă o căpuşă?…”;
    http://medicologia.info/2012/05/boala-lyme-daca-ne-musca-capusa/
    Dupa cum se intimpla fizic ,asa se intimpla si spiritual.Si pentru cei din jur e greu de inteles fenomenul si durerea ,daca nu ajung sa fie intepati.
    Stimatii mei ,traim timpuri grele si invazia „capuselor ” e mare !!
    Si multi nu inteleg acest lucru …..,dar suntem surprinsi de efecte…..Un simplu vereset ne poate ajuta sa ne protejam spiritual,iar fizic sa fim atenti pe unde poposim mai ales daca mediul e calduros si confortabil…. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s