A fost ziua în care am văzut fotografia aceasta…
Mai văzusem şi altele, cu alte ocazii, dar parcă niciodată nu mi-a fost mai ruşine de mine, de nemulţumirile mele, de lipsa mea de recunoştinţă… de multe alte lucruri.
Apoi m-am înfuriat. Pe mine, în primul rând. Deşi viaţa mi-a hărăzit o mulţime de tragedii şi încercări, am avut întotdeauna o nădejde.
Copilul din această imagine nici nu cred că ştie ce este nădejdea. De altfel, nu cred că ştie ce este viaţa şi nici măcar ce este moartea. Sau poate pe aceea o ştie cu fiecare clipă care trece peste el…
Şi nu ştie nici că este pata pe obrazul nostru de creştini… De altfel, nici noi nu ştim. Sau nu vrem să ştim…
Vă mărturisesc că sunt câteva nopţi şi zile în care această imagine m-a bântuit de-a dreptul…
Mi-am pus multe, neaşteptat de multe întrebări.
M-am întrebat cum îl vom putea privi în ochi pe Domnul când ne va întreba despre orfani şi despre văduve, despre flămânzi şi despre însetaţi…
M-am întrebat ce vom răspunde când va dori să afle de ce suntem în stare să răsturnăm o planetă întreagă atunci când o tragedie se întâmplă în curtea proprie, dar lăsăm adevăratele nenorociri în seama mult prea puţinelor organizaţii care luptă disperate într-un efort ce seamănă tragic cu a căra apă cu o găleată fără fund…
M-am întrebat ce vom răspunde când va trebui să dăm socoteală pentru mega-bisericile pe care le construim cu milioane de dolari sau euro, în vreme ce pentru săraci ne scormonim după mărunţiş.
M-am întrebat ce vor răspunde mofturoşii cărora li se pare că e ba prea cald, ba prea frig în biserică, cei cărora scaunele li se par incomode, serviciile prea lungi şi predicile plicticoase.
M-am întrebat dacă de la înălţimea piedestalurilor pe care s-au cocoţat sau al tribunelor de la care mitraliază versete şi lozinci unii conducători ai bisericilor mai pot vedea că nu aceea e tragedie când nu-ţi funcţionează cum trebuie microfonul sau când ţi s-a stricat ambreiajul la maşină.
M-am întrebat cum or fi dormind bogaţii bisericilor, cei care au făcut din creştinism o afacere.
M-am întrebat dacă vor fi văzut copiii răzgâiaţi ai pocăiţilor vreodată această imagine şi, dacă au văzut-o, m-am întrebat dacă au mai dorit ultimul model de iPhone.
M-am întrebat câţi pastori ar fi primit-o în biserica lor pe femeia aceasta tatuată, căreia i-a păsat de aceşti copii. Şi, dacă ar fi primit-o, câţi pocăiţi ar fi privit-o cu măcar a suta parte din dragostea pe care ea a arătat-o. Desigur, dacă am fi ştiut ce a făcut în Africa… Altfel…
M-am întrebat dacă „preasfinţii” care observă imediat cât de lungă e fusta unei tinere sau absenţa celui de-al treilea nod la batic au observat vreodată un copil care nu are pe el nici măcar atâta material textil cât încape într-un batic.
Multe alte întrebări…
Şi într-o noapte am avut un vis…
Se făcea că eram Dumnezeu. Şi că am pus acest copil la intrarea în rai şi am cerut ca fiecare credincios care vrea să intre, să privească întâi în ochii acestui copil. Iar apoi, dacă mai cred că merită raiul, să intre.
Au fost mulţi care au intrat. Neaşteptat de mulţi. Şi am ştiut că unii au privit pe lângă, că alţii au pretins că sunt iertaţi şi pentru asta iar alţii s-au fofilat printre versete, ocolind băieţelul…
Şi atunci, eu, Dumnezeu, am plâns…
Şi m-am gândit la acel ceas din noapte că Dumnezeu e poate singurul care mai plânge astăzi pentru alţii…
cetatea de piatră 
Desigur, cand toata ziua gandesti la cat de mare te-ai facut, a ajunge sa te visezi Dumnezeu nu-i decat apogeul.
„M-am întrebat dacă „preasfinţii” care observă imediat cât de lungă e fusta unei tinere sau absenţa celui de-al treilea nod la batic au observat vreodată un copil care nu are pe el nici măcar atâta material textil cât încape într-un batic.”
A o duce dintr-o extrema in alta ca sa-ti iasa teoria idioata este caracteristic unora.
Avem nu multi dar destul de multi misionari romani si crestini printre saracii Africii ca sa ai de la cine lua o poza si informatii dar ai luat-o pe asta ca-i virala pe internet si e la moda, nu conteaza ca nu avem cunostinta daca e si reala si nu-i goala propaganda.
Deşi eşti de multă vreme la spam, am lăsat acest comentariu (doar pe acesta; altele nu vor mai trece!) pentru ca lumea să poată vedea până unde poate merge îngustimea minţii unora. Observ însă faptul că nu ai avut nici măcar capacitatea de a citi cu atenţie articolul. Dacă ai fi făcut-o, ai fi remarcat că nu negam existenţa unor organizaţii care se implică în ajutorarea celor năpăstuiţi. Şi poate n-ai fi ajuns nici la concluzia unei „teorii idioate” (chiar te exprimi frumos pentru unul care pretinde a da lecţii de… creştinim!
Al doilea lucru: nu domnule, fotografia e cât se poate de reală, la fel ca şi persoana care e implicată. Face parte din organizaţia African Children’s Aid Education and Development Foundation ( ACAEDF)/ Dinnoedhjaelp. Dacă ai fi făcut efortul de a căuta puţin, te-ai fi convins. Dar e mai uşor să împroşti cu noroi sau să lansezi îndoieli.
Iar în ceea ce priveşte visul meu, dacă erai măcar puţin mai inteligent ţi-ai fi dat seama că el nu a avut de-a face cu cât de mare mă cred eu (apropo, dacă mă credeam atât de mare nu mi-aş fi declarat ruşinea. Aceea care ţie îţi lipseşte cu desăvârşire…). Visul a avut de-a face cu faptul că m-a obsedat atât de mult imaginea acestui nevinovat copilaş şi nedreptatea care există în lume încât am ajuns să visez făcându-se dreptate. Dar e greu pentru un om cu viziuni înguste să priceapă aşa ceva. Apropo, copilaşul acela a ajuns în asemenea stare, între altele, şi pentru că propria comunitate l-a declarat, din motive aiurea, vrăjitor. Un copil vrăjitor! Alungat din comunitate. Cam la fel cum fac cei asemeni ţie cu cei care nu se potrivesc cu standardele lor…
Cam asta am avut să-ţi spun. De-acum nici măcar la spam nu vei mai intra, ci direct la Trash. Măcar aşa mă voi scuti şi pe mine, nu numai pe cititorii din Cetate, de aberaţiile pe care eşti capabil să le debitezi. Domnul să aibă milă de tine, poate vei înţelege că o cale îngustă nu înseamnă şi o minte la fel…
Marinel – domnul Vizitiu este un maestru al rastalmacirilor, al scoaterii textului din context. Din pacate am vazut asta nu odata. O analiza pe text necesita inteligenta, exercitiu, vointa. Pentru unii este un pret prea mare. Cred ca ar foarte benefic sa ne concentram asupra oamenilor care pot avea pareri inteligente. Este mult mai constructiv 🙂
Corect, Romulus! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere…
Prietene al blogului, Vizitiu, dupa Biblia mea eu asa am aflat ca avind nasterea din nou toti suntem „copii de Dumnezeu”, daca nu este asa nu citi mai departe. Daca este asa, am o intrebare simpla: copii nascuti din tine sunt pasari, pisici… sau ce sunt?
Ai mare grija fratioare sa nu ratezi tinta pentru ca sunt convins ca o cunosti.
Si ar fi si mai TRIST sa o pierzi din cauza grijei purtate altora. Semn rau ar zice cineva.
Nu cred ca sunteţi singurul care gândiţi aşa.Mi se întâmplã de multe ori sã vãd astfel de lucruri şi îmi pun întrebãri.Şi fiindcã nu îmi place sã iau pe alţi la rost, mã cercetez şi iau atitudine.Ruşinos este cã nu totdeauna fac aşa…
Îmi amintesc de o sorã din Spania ce a început o activitate de binefacere.Mergea în centrul Madridului, distribuind brosuri, sandvişuri, apã şi haine cu soţul şi fiica ei.Apoi i se alãturã o sora tânãrã.Sora era dispreţuitã de unii, alţii…
Când am aflat, am mers curioasã, sã vãd despre ce este vorba.Desigur, am mai mers dupã, dar aceea primã zi a fost marcantã, sensibilizându-mi inima.
În centru luxos al Madridului, unde chiriile urcã la preţuri exorbitante, câştigurile sunt de muuulte zerouri in euro, unde cei bogaţi trãiesc bine, acolo unde orice capriciu este „ieftin”, acolo, sãlãşuiesc sãracii lumii : portughezi, ucraineieni, ruşi, slovaci, români,belgieni, spanioli, cehi, pakistanezi, marocani…Femei şi bãrbaţi, în grup ori singuri…
Acea primã zi, o sâmbãtã, a fost obositoare şi emoţionantã.Am putut vedea contrastul atât de prezent în centrul capitalei.Inima mi s-a umplut de lacrimi, deşi cãutam zâmbi persoanelor cu care intram în contact.Fiecare avea o dramã, o istorie, o tragedie de împãrtãşit.Şi am cerut iertare Domnului pentru nemulţumirile mele, mãrunte, în comparaţie cu lipsurile lor.Nevoile mele erau aproape inexistente în comparaţie cu ale lor.Îmi doream conturi cu bani şi mâini mai multe pentru sãracii Madridului.Eram prea puţini, dar cu inima deschisã!
Am ajuns acasa ostenitã, cu inima plinã şi pe…gânduri!Noaptea sosi, şi ochii refuzau sã se închidã, în timp ce mintea derula imaginile vii ale Madridului bogat şi totuşi atât de sãrac…Mult timp acea imagine, unicã, tristã şi tragicã am pãstrat-o şi încã o mai pãstrez…
Unii dintre fraţii noştri au sãrit în ajutor, însã cei mai mulţi au criticat.Interesant este cã lucrarea aceasta continuã şi azi în centrul Madridului şi în ţarã.
Poate nu este prea mult ce fãcea sora noastrã, şi sint sigurã cã mai sunt unii care o aratã cu degetul dar asta nu conteazã în ochii Lui Dumnezeu.Sunt sigurã cã va fi rãsplãtitã veşnic pentru cã simte cu cei sãraci.
Frumoasă relatarea ta, Tabita. Şi tristă, căci ne arată încă o dată cât de nedreaptă este lumea în care trăim, chiar şi cea creştină. Ce altă dovadă mai bună a cauzelor insesibilităţii unora ar fi putut să apară decât comentariul pe care l-am lăsat din partea unuia care consideră că imaginea aceasta este o posibilă propagandă. Românaşul acesta care semnează Ion Vizitiu, plecat la muncă în Roma, dovedeşte că încă sunt mulţi creştini care ar trebui să se pocăiască şi de alte lucruri, nu doar de cele legate de batic, fuste şi alte cele…
Mulţumesc pentru frumosul tău comentariu.
Frarilor sa fim seriosi in calea Domnului e bine. dar foarte bine sa. ajutam pe saraci dar persoana a ceia mai mult deazbracata. nu arata cuvincios. In Gradina Edenului Dumnezeu. a facut la Oameni. imbracaminte. ce sa discutam ce E in lnauntru. vine in afara. Dumnezeu. /- sa va
Bine cuvinteze
John mann, îmi place să cred că ai scris de pe tastatura unui telefon, altfel nu îmi imaginez de unde atâtea greşeli 😀
Totuşi, mă miră că ai observat cât de dezbrăcată e „persoana aceea” şi n-ai observat cât de „îmbrăcat” e copilaşul… În rest, numai de bine…
Dacă credem cu adevărat în puterea lui Dumnezeu și respectam legile Lui și Îl proslăvim ca Domn și Mintuitor toate lucrurile vin de la sine amin
Mihail, mi-am permis să corectez comentariul tău. Nu de alta, dar ca să-L proslăvim prin toate e nevoie să scriem cu majuscule Numele Său. În rest, fii binevenit în Cetate.
o imagine si o meditatie care ar trebui sa ne zguduie din toate balamalele! Desi tare ma tem ca nu se va intampla asta. In timp ce noi „sfintii” analizam lungimea fustei si latimea baticului, sute de mii de copii (fratii Lui) mor in fiecare zi de foame, mor fara speranta, fara mantuire. Ma infioara gandul ca intr-o zi va trebui sa dam socoteala de ei, de sangele lor, am stiut de ei, am trecut indiferenti, preocupati de doctrine si forme, de ritualuri seci si dogme eclesiale fara sa vrem sa intelegem religiunea curata inaintea lui Dumnezeu (orfanii, vaduvele, saracii, abuzatii, nenorocitii)
Este imaginea indiferentei, a ipocriziei unui crestinism diluat si luat de „val”. O rugaciune am: „Doamne indura-te de noi, dar ai mila si de ei (copii orfani, saraci, abandonati, etc), poarta-le Tu de grija ca noi nu prea o facem!
Asta e şi durerea mea, Danny! Fii binevenit în Cetate!
Pingback: Căpuşele… bisericii | cetatea de piatră
Aceasta imagine va fi o marturie in fata Marelui Judecator, pentru cei ce vor spune: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” si se va implini Cuvantul spus de insusi Domnul Isus: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Mă tem şi eu că aşa va fi, Lidie… 😦
Pingback: Niciodată nu mi-a fost mai ruşine… | agnus dei - english + romanian blog
Draga Marinel, nu stiu citi citesc scrierile tale de pe blog, dar de data aceasta eu personal simt ca aceste ginduri si intrebari, aceste imagini si indemnuri vin cu mult mai de sus decit din mintea, inima si gindurile unui om.
Desi mai am undeva la vreo 100 de zile, spun meseriasii (imaginile interioare arata si mai rau, dar stiu ca totul este in controlul lui Dumnezeu) cu acest material ai adus in meditatiile mele zilnice un adevarat cutremur. Cred ca esti de acord cu mine ca pina in momentul in care se mai pastreaza luciditatea, este normal sa-mi fac ceva inventare, insa cu acest material, cu aceste ginduri ale tale m-ai adus la o realitate si mai cuprinzatoare.
Imi insusesc gindurile tale si voi cauta sa raspund intrebarilor care obligatoriu sunt ale tuturor.
TRIST este ca aceasta postare a ta se intrupeaza in cea mai acuzatoare circumstanta la adresa noastra de traitori crestini. Este o proba zdrobitoare la cit de mult mintim cind spunem ca-L iubim pe Isus si ca Il SLUJIM !
Daca vom fi sinceri la raspunsurile cerute de framintarile tale, dar si de afirmatiile noastre ca facem totul pentru Isus, vom vedea ca de fapt noi ne slujim interesele noastre, nevoile (aparent) noastre, raspundem orgoliilor personale, ambitiilor de tot felul… lume , lume…
Domnul sa te binecuvinteze, frate Marinel.
Tristarule, lasă-L pe Domnul să-ţi numere zilele, nu „meseriaşii”.
Cât priveşte opinia ta… trist, dar adevărat. Suntem, mulţi, prea mulţi dintre noi, de un egoism cumplit…
Mă voi ruga în continuare pentru tine… Psalmul 121:1-2 e scris şi pentru tine…
Fii binecuvântat, frate!
Femeia din imagine nu arată a fi creștină, dar gestul ei ar trebui să-i trezească pe cei care, pe dinafară, arată a fi creștini, dar a căror inimă e egoistă, pe cei care mereu găsesc un motiv de nemulțumire, în Biserică sau în afară.
Dragostea acoperă totul.
Criticii acestei femei s-au gândit cumva să înalțe rugăciuni pentru ea, măcar pentru faptul că au primit o mustrare binefăcătoare?
Bine ai venit în Cetate, Constantin!
Ai dreptate, perfectă dreptate în ceea ce scrii, dar de răspuns îţi răspund eu în locul criticilor. Poate va fi un răspuns mai dur, dar te rog să mă crezi că e unul corect. Nu, nu s-au gândit. Din două motive. Primul, că nu prea obişnuiesc să facă aşa ceva, şi al doilea e că atunci când se întâmplă să o facă, o fac doar pentru neprihănirea lor, de care sunt foarte mândri… 😦
Dragostea se dăruie, nu se pretinde.
Corect, Constantin! Dureros e că, deşi nu e pretinsă, dacă te uiţi la lumea din jur, dragostea a ajuns să fie… cerşită! 😦
In prima instanta eram tentat sa scriu ca acest articol e o capodopera! Cred totusi ca are dreptate cel ce facea aceasta remarca: „…aceste imagini si indemnuri vin cu mult mai de sus decit din mintea, inima si gindurile unui om”
(ps sper ca dl Blaj isi mai aminteste de mine)
Orice gând bun vine de sus, Dan. Şi bun venit în Cetate! 🙂
Cu amintitul stau mai rău. Ceva, o idee parcă mă duce cu gândul la Olanda, dar mai mult nu prea… Nu fac asocierea… Mă ajuţi, te rog? 🙂
m-a impresionat teribil acest mesaj;mi-aduc aminte ca pe cind fetita mea avea vre-o patru ani,a facut apendicita si am internat-o pt operatie; in spital, era o fetita orfana de aceeas virsta pe care doamnele asistente cu inima mare o ingrijeau;venise dintr-un orfelinat din provincie cu ceva probleme;iar asistentele au oprit-o sa o ingrijeasca, sa o invete sa vorbeasca,sa o alinte;Am inceput sa am si eu putina grija de ea.Am mai adus-o la mine acasa sa se joace cu fetele mele si am aranjat la Inspectorat sa o luam la noi in oras la un Orfelinat ca sa o mai putem vizita. Sotul meu nu a comentat niciodata .Dar soacra mea (cu batic cu trei noduri cum zicea cineva pe aici si sot predicator) a inceput sa comenteze ca nu e bine ce fac: zicea dinsa:daca ii dai acum”cozonac”,iar ea nu are parte nici de piine,ii faci mai mult rau;sau daca fata are paduchi si pot lua si fiicele mele….
Nu ce avem pe dinafara ne defineste , ci bunatatea sau rautatea sau indiferenta.Noi trebuie sa facem faptele bune , mai dinainte pregatite de Dumnezeu.Noi trebuie sa avem mila, dragoste si sa avem in vedere sa ajutam pe orfani si vaduve,etc caci fapte ca acestea plac Lui Dumnezeu .Frate Marinel, Domnul sa te binecuvinteze pt aceasta postare , pt ca totdeauna noi trebuie sa avem un „Lazar” al nostru,un orfan al nostru. Cuvintul spune:”veniti binecuvintatii Tatalui, ca am fost gol si M-ati imbracat,am fost flamind si Mi-ati dat de mincare,Mi-a fost sete si Mi-ati dat de baut..”
Stimata sora Lucia,
Ma bucur enorm de marturisirea ta simpla si plina de continut. Mica ta poveste nu este doar o simpla „ilustrata” cu care vin la amvoane sfintoccii nostri ca sa ne ia fata, nu, nici vorba. Tu descrii o fapta care o regasim in cuvintele Domnului Isus (parafrazare) cind am fost gol M-ati imbracat, cind Mi-a fost sete Mi-ati dat sa beau, …Sora draga, acestea sunt faptele credintei, acestea sunt faptele care tin credinta vie, nu mega adunarile,nu mega constructiile de milioane de euro, nu mega connventiile, nu mega corurile, nu mega fanfarele, nu mega conferintele de instruire sexuala si de familie, nuuuuu, nu mega minciunile si fariseismul cu care se acopera neputinta si lipsa TOTALA de putere din adunarile din vremile acestea.Daca deschizi acest subiect al puterii iti vor aminti de cite o vindecare de pe ici , de pe colo fara sa tina cont de biblie in care, in evanghelii gasim ca la toate , la TOATE intilnirile Domnului Isus cu populatia erau vindecati TOTI BOLNAVII care erau adusi la EL din TOATA zona. Am ajuns sa ne laudam ( lauda sa fie a lui Dumnezeu) prin adunari ca ne-a durut capul si am scapat, ne-a durut picioarele, burta, fierea, rinichii si… dupa interventiile doctorilor (pe care Dumnezeu i-a atins) nu ne mai doare nimic. Despre ce vorbim in propozitie?
Citi au dat atentie la ALARMA trasa de fr Marinel: cum vom privi in ochi pe Dumnezeu cind vom fi intrebati, cind vom sta in fata LUI? Ca nu vom scapa de nici un lucru bun sau rau cel vom fi facut! Fr. Marinel rosteste poate cea mai mare ALARMA ce ar putea sa ne preocupe si care negresit asa va fi.Domnul sa-l binecuvinteze , acesta fiind un adevarat motiv de trezire.
Vine in fata noastra cite un glagorist invatat prin cele scolii inalte inventate pentru a isi putea da si ei titluri ca cei din lume dar cind ii „radiografiezi” vei gasi exct asa cum este scris in biblie , ei nu vad ca sunt nenorociti, ticalosi, saraci , orbi si goi….
Sora Lucia, prin ceea ce marturisesti avem inca o dovada daca mai era necesara ca tot mai putini sunt cei care traiesc dupa cuvintul biblic, macar ca este sris foarte clar : a sti binele si a nu-l face este ….pacat.
Domnul sa te binecuvinteze sa poti pe mai departe sa marturisesti si sa adeveresti ca ” dupa fapte iti vei cunoaste”…dar ,pina atunci sa nadajduim tot mai tare in Domnul pentru mintuirea noastra.
Reblogged this on ENCOURAGE by cornelilioi and commented:
Intrebari extraordinare care insa pentru cei mai multi vor ramane doar..retorice! Pentru ca, daca le pui cu asteptari celor care au puterea deciziilor, te asemeni cu…Iosif: ti se cumpara cat mai degraba bilet „one-way” catre Egipt…..pana la urma tot in Africa este!
Dumnezeu sa te binecuvanteze Brother Marinel pentru curajul de a spune public ceea ce multi nu au curajul nici sa …gandeasca in dormitor!
Gasim scris…”.M-am întrebat câţi pastori ar fi primit-o în biserica lor pe femeia aceasta tatuată, căreia i-a păsat de aceşti copii. Şi, dacă ar fi primit-o, câţi pocăiţi ar fi privit-o cu măcar a suta parte din dragostea pe care ea a arătat-o….”
Chiar daca asteptam un raspuns sincer ,este greu de primit…..si foarte rar vei ajuge sa intilnesti pe cei de sus sa se aplece la cei de jos……..!!Iar daca o sa vedem pe unii sa meditam de doua ori si sa intelegem bine scopul…….!Indiferent de cine face ,trebuie sa intelegem ca e o binefacere si ajutam un suflet viu sa supravetuiasca……..!!!
E trist si dureros fiindca noi spunem ca avansam in multe si crestem in cunostinta,insa tot mai multi ajung flaminzi,lipsiti de confort si de o viata decenta…..!
Eu sunt foarte surprins fiindca am intilnit si intilnesc multi misionari din Romania si ce este interesant ca nu se intereseaza de cei care sunt in astfel de nevoi in toate satele,orasele Romaniei ,insa prefera sa mearga in Africa ,India ,Indonezia ,Saud America si multe alte parti ……Multi au rudenii in probleme ,necazuri,neajunsuri ,insa prefera sa se expuna departe de casasi prin poze sa isi arate smerenia si ( slujirea) .Nu doresc sa ii critic si nici sa explic alte lucruri care stim ca sunt binecunoscute de cei care stiu ce inseamna azi „misiunea aceasta”.
Intradevar pentru acesti copii e o salvare si binecuvintare la provocarile pe care le intimpina din partea structurii sociale si a celora care ii subjuga ….Dar sa nu uitam si de cei din jurul nostru fiindca stim ce scrie in Scriptura …” 8. Daca nu poarta cineva grija de ai lui, si mai ales de cei din casa lui, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios.”
Sper ca mesajul ajunge inteles …….!!!Am mai vazut si intilnit foarte multi misionari care din sudoarea darniciei fratilor isi asuma ei ceea ce aceasta persoana din subiect o face……Oricine implineste din sinceritate astfel de sacrificii va primi o mare binecuvintare,iar cei care o fac de ochii lumi ……in timp se descopra!!!Cat despre afectiune sint multe de explicat si fiecare isi primeste binecuvintarea pe masura credintei si faptelor care le detine…….Si daca cineva se pretinde „pocait ” atunci intelege ce se intimpla in jurul lui ,dar cei de forma mereu vor fi interesati ca cei despre care Domnul Isus explica multimilor si ucenicilor ,iar noi putem sa citim mesajul in Evanghelia lui Matei capitolul 23 ……Ferice de cei care inteleg mesajul si pot sa devina ca aceasta persoana din subiect ,chiar daca nu multi ajung sa fie cunoscuti si laudati in presa jurnalistica ,ori de cei de la anvoane….nici Domnul Isus nu a primit laude din partea fariseilor,carturarilor si a preotilor….Sa fiti sinceri in inima si personalitatea voastra fiindca este scris si rasplata o sa o primiti astfel…;
„……”Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.
35. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit;
36. am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.”
37. Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut?
38. Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am imbracat?
39. Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita si am venit pe la Tine?”
40. Drept raspuns, Imparatul le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.”
Dec sa meditam foarte bine si sa incepem sa ajutam incepind cu cei din casa si jurul nostru …..
Fr Viorel, nu trebuie sa ne miram prea tare, biblia este INCALCATA SAU CALCATA CU BOCONCII de multa vreme si de catre foarte multi si la toate nivelurile.
Dar, asa cum ne-am obisnuit, atunci cind postam cite ceva sa dam si versetele din biblie.Iata ca cineva, nu spun cine, persoana importanta (sic) a gasit si raspunsul. Faptul ca l-a gasit iar n-ar fi fost mare scofala dar daca tot l-a gasit, a gasit de cuviinta sa se si laude si sa-si arate „bucuria luminii” cu care a fost harazit. Iar daca aceasta este lumina cu care ne imbie, atunci stau si ma intreb cit de mare este intunerecul in carae a ajuns sa traiasca? Macar daca ar fi fost din gasca adventistilor, ar mai fi fost de inteles, dar nu, el spune ca este penticostal, oricum tot o ingraditura omeneasca si asta.
Dar sa nu te tin curios, voi copy-paste materialul iar rugamintea mea este daca tu vei gasi versetele care sustin sau contrazic aceste „laude”fa sa le cetim si noipe aici,poate au mai multi de invatat chiar daca le stiu pe toate …si ceva pe deasupra..
Oricum Dumnezeu ne arata mereu si mereu de ce puterea crestinilor in adunari este ZERO!
„Surorile din Arizona sunt nespus de bucuroase și mulțumitoare lui Dumnezeu, pentru Conferința Femeilor care are loc în Arizona pentru mai multe zile, având ca invitat special pe sora Rodica Volintiru.
Ne bucurăm că în sfârșit, Dumnezeu a ridicat și din rândul surorilor pe cineva care să poată răspunde numeroaselor nevoi și întrebări pe care soțiile noastre le au și de multe ori, sunt mai greu înțelese de către noi, soții lor.
Sora Rodica a înțeles chemarea, dar și prețul acestei chemări. Mă bucur că merge înainte fără să se lase intimidată de multele piedici pe care diavolul i le pune. Am vorbit cu mai multe surori care au participat la prima sesiune, care a avut loc la biserica Elim, iar reacția a fost deosebită. Este clar că vizita sorei Rodica pentru prima dată în Arizona, este o adevărată binecuvântare. Încurajăm toate surorile să își facă timp și să participe la următoarele întâlniri. Veți fi binecuvântate.”
Sa ajungem in 2016 sa motivam niste incalcari ale poruncilor lui Dumnezeu care ne spun ca interzic ca femeia sa dea invatatura , ca este rusine ca femeia sa vorbeasca in biserica iar daca are nedumeriri sa intrebe doar SOTUL, nu pe pastor, si NUMAI ACASA nici macar la adunare, pai daca asta nu este erezie atunci despre ce vrem sa mai vorbim? Nu cred ca era cazul ca neputinta acestui „scriitor” trebuia sa o aduca public in media sau poate ca Dumnezeu doreste sa opreasca cumva din alunecarile tot mai frecvente si tot mai mari de pe calea lui. NOI SUNTEM CRESTII APOSTOLICI , NU? APOI SA RAMINEM ATUNCI LA INVATATURILE APOSTOLICE, SAU DACA S-A SCHIMBAT CEVA SI EU NU STIU ATUNCI IMI CER IERTARE DE INDRAZNEALA DE A SUSTINE CEEA CE ESTE SCRIS IN CUVINTUL SFINT!
Dac nici aceasta nu este o MARE MARE ,FOARTE MARE CAPUSA in viata crestinilor din adunari in zilele noastre, atunci frate, eu spun ca minunea s-a intimplat: nu mai avem capuse.
Si as da un sfat crestinesc pentru toti care veti sari pro sau contra (aceasta va fi dictata poate de un subiectivism sau un fariseism greu , chiar greu de inteles) spunindu-va ca nu vei rezolva nimic daca discutiile se vor purta cu privire la persoana. Sa raminem si sa discutam CUVINTELE LUI DUMNEZEU iar asa cum cetim (care mai citim) ca este bine sa NU TRECEM PESTE CE ESTE SCRIS! (dar nici sa nu ne oprim mai inainte de ce este scris si sa ne dam doar cu parerea)
Cit despre lenesii care nu vor sa poarte cap pe Domnul Isus si ei sa fie capul femeii, sa stea linistiti, va veni si vremea judecatii si asa cum foarte inspirat aduce fr Marinel in tentie, ATUNCI CIND VOR FI INTREBATI, SI ACESTI CRESTINI VOR TREBUI SA-L PRIVEASCA IN OCHI PE DUMNEZEU ATUNCI CIND VOR RASPUNDE. SI IN MOD CLAR NU VOR PUTEA SA SPUNA CA NU AU CUNOSCUT SCRIPTURILE. CHIAR SI ACESTE DISCUTII SUNT O MICA MARTURIE!
Fiti binecuvintati.
Eu n-as avea o mare problema, cu o conferinta a femeilor la care vorbitorul principal este o femeie, atat timp cat ea este din randul celor batrane. Rodica Volintiru insa, pe langa faptul ca e prea tanara si fara experienta, aduce o invatatura straina, ca sa nu-i spun chiar draceasca. Cine o primeste, ba o si aplauda pe deasupra, este calauzit de acelasi duh cu ea.
Pingback: Niciodată nu mi-a fost mai rușine | Adevăr și Lumină
Reblogged this on ANA TATAR ANDRAS.
Pingback: Încăpăţânarea, descăpăţânarea şi… nefolosirea căpăţânei | cetatea de piatră
Cate dezbateri aici pentru o poza…
Este clar ca si om fiinta rationala trebuie sa ai mila de cei de langa tine.
Sa ai sufletul curat asa cum ai fost creat de parintii pamantani si primind viata de la
Sf. Treime sa auduci lauda Domnului pentru ca ai sansa de a te mantui prin Fapte Bune prin Milostenie, prin purtarea de grija de cei orobsiti si slava si multumire lui
Dumnezeu Tatal , Fiul si Sf. Duh care toti 3 una sunt.
Ce tine de dezbaterea persoane imbracate sumar … fiecare dintre noi dam raspuns la judecata si daca tu ca femeie creata din coasta lui Adam alegi sa fii iamgine pentru ochiul desfranat este strict alegerea ta … dar sa nu uitam ca Dumnezeu loveste pentru pacat nu in cel ce il savarseste … ci in cei apropiati, si din pacate in copii.
In general, felul in care te imbraci este considerat o problema personala. Multi spun: e treaba mea cum ma imbrac! In realitate, atunci cand traim in societate felul in care ne imbracam nu ne priveste doar pe noi, pentru ca ii afecteaza si pe cei din jurul nostru.
” Femeia virtuoasa este o cununa pentru barbatul adevarat ”
FEMEIA – MAMA – ESTE OGLINDA FAMILIEI – Asa o vede copilul daruit de Dumnezeu
Daca mamele au simtaminte sfinte si duc o viata sfanta, isi sfintesc si copilul, chiar din momentul
conceperii sale. Aceleasi lucruri sunt valabile si pentru tata.” (Cuviosul Porfirie Kafsokalivitul)
„Femeia virtuoasa este o cununa pentru barbatul ei, iar femeia fara cinste este un cariu in oasele lui.” (Inteleptul Solomon – Proverbe sau Pildele lui Solomon 12:4)
„Inselator este farmecul si desarta este frumusetea; femeia care se teme de Domnul trebuie laudata!” (Inteleptul Solomon – Pildele lui Solomon 31:30)
О astfel de femeie nu ar purta haine indecente.
Din sfaturile pe care le gasim in Scriptura sau in scrierile Sfintilor Parinti, putem sintetiza ca infatisarea noastra trebuie sa fie ingrijita, ordonata, potrivita, astfel incat nimeni sa nu fie tulburat de ea.
Modestia inseamna lipsa opulentei, a exagerarilor, a grijii excesive pentru anumite aspecte (bijuterii, cosmetice, coafuri, accesorii etc.).
Decent – Acest aspect se refera in mod special la femeie, din cauza puterii pe care o are aceasta de a influenta prin vizual.
Intervin aici doua probleme:
– in dorinta de a castiga atentia si iubirea barbatului, femeia crede ca imbracandu-se dupa cerintele modei, impresionand cu fizicul ei, va reusi acest lucru. Uita ca nu face decat sa se auto-transforme intr-un obiect; foarte ravnit, ce-i drept, dar aruncat dupa utilizare.
Mary Quant, designerul care a inventat fusta mini, spunea ca scopul ei ca si creatoare de moda este de „a imbraca pe femei astfel incat barbatii sa fie provocati sa le stranga in brate”.
La intrebarea „Care este scopul modei?”, raspunsul ei a fost prompt: „sexul”.
Tema se poate lungi la nesfarsit daca vb despre imbracamimntea femeii in societate.
Mai nou si barbatul a devenit o papusa moderna … rusine….defapt cum este Iisus Hristos Fiul Lui Dumnezeu creatorul si Tatal nostru capul Bisericii … asa si barbatul este capul familiei la egal cu femeia.
PS: Nu am atins teme politice nu pot vb despre asa ceva.
Insa ce tine de imagine – toti ar trebui sa urmam exemplu doamnei respective insa nu si
exemplu vestimentatiei.
Pace tuturor.