Anei Valentin – un interviu nepublicat – enigmele lui Mike Olari

Cum mă aşteptam, înregistrarea interviului realizat de Mike Olari cu Anei Valentin este irelevant. Nici nu-mi vine să comentez prea mult pe marginea lui. Un om bătrân, presupus colaborator al Securităţii (după spusele lui Liviu Anei), pe alocuri incoerent şi obsedat de anumite lucruri, dar ocolind altele…
Cine poate ştii adevărul? Şi cine îl ştie, cum îl poate dovedi? Omul acesta va duce cu el în mormânt o enigmă ca multe altele. Dacă enigma aceasta se va dovedi a fi fost o folosire a sa de către Securitate, de care el nu a fost conştient, atunci mi-e milă de el… Dar dacă enigma se va dovedi a fi fost trădarea semenilor, atunci mi-e milă de veşnicia lui. Oamenii pot fi păcăliţi. Dumnezeu nu.

Dar…
Ce să înţelegi de la un om care povesteşte cu nonşalanţă detalii intime despre fosta lui soţie, despre un om care spune senin că a plâns când a murit Codreanu, deşi susţine că apartenenţa sa la Frăţie a fost o rătăcire a tinereţii, care se declară nepreocupat de aurul familiei în care a intrat? Care spune că era vizat de Securitate datorită apartenenţei la Frăţia de cruce… Cum a ajuns el în organizaţia asta şi totuşi pastor la cinci biserici în zona Alba? Undeva în episodul 3 relatează despre un anume inginer care, tot fost membru în tineretul legionar, ar fi fost închis „tot fiindcă a fost legionar”. Să deducem de aici că şi el a ajuns în temniţă „tot că fost…” sau din cauza incidentului de la stomatologie?

Interesantă mi se pare ideea indusă că a fost pus să semneze hârtii în alb, pe care, lasă să se înţeleagă, fără să o spună direct, Securitatea putea să completeze orice…

Aş mai remarca un detaliu. Un om care îşi justifică semnăturile date Securităţii prin frică, nu e deloc fricos să se ocupe de un adevărat comerţ cu tablouri cu versete biblice, afacere care se pare că mergea foarte bine. Sau era oare ocupaţia asta un motiv de a intra în casele credincioşilor? Mai ales că închiderea pretinsă de la Arad (nici de la aceea nu sunt dovezi?) arată din nou a fost plin de frică. Apoi, mi se pare tare ciudat ce om de succes se pretinde a fi fost după incidentul cu Securitatea. Vezi în acest sens şi serviciul la deratizare unde avea contracte de „putea da şi la alţii”…

Oricum, cine a citit povestea lui Walden de pe blogul lui Răsvan va constata că foarte multe informaţii date de Walden se bat cap în cap cu cele ale tatălui său.

Dar, mai presus de toate, deşi nu sunt psiholog de profesie, cel mai interesant mi se par de urmărit inflexiunile vocale la unele răspunsuri. Trecerea de la plâns la tonul calm şi rece… sau sunt eu prea suspicios?

Una peste alta, interviul are câteva meandre, aşa „plat” cum pare, inodor şi incolor şi datorită „reporterului” care, să-mi fie iertată bănuiala, cred că a venit să ia acest interviu lui Anei Valentin pentru cu totul alte motive decât cele declarate, adică împăcarea dintre fiu şi tată, cea mai bună dovadă în acest sens părându-mi-se chiar nepublicarea interviului pe blogul personal, deşi părea potrivit relativ intenţiei cu care a fost realizat. Chiar aşa, de ce?

În cele din urmă, în ceea ce mă priveşte, aş fi foarte interesat de comentariile lui Walden pe marginea acestui interviu… Deşi nu este singurul care ar avea ceva de spus.

Poate ne dumirim…

Dar, iată interviul, aşa cum l-am primit fragmentat în cinci părţi a câte aproximativ 30 minute fiecare, chiar de la Liviu Anei.