Mi s-a făcut dor de solo-urile lui Gary Moore. Acum câteva zile s-au împlinit cinci ani de când ne-a „văduvit” de ele. Păcat! Într-o lume muzicală din care lipsesc tot mai mult solo-urile „de suflet” şi îşi fac loc tot mai mult loc virtuozităţile cărora le lipseşte exact „sufletul”, cum să nu-ţi fie dor de „vraja” ghitării lui Gary?
Cât despre „buniciada” de care vorbeam atunci… am ajuns „over the hills and far away”. Trăim într-o lume tristă…
Săptămâna care a trecut a fost una mai mult decât plină. O demonstrează inactivitatea din Cetate. Deh, a început „buniciada”, cu toate consecinţele de rigoare. Şi continuă… burlăcia temporară…
Source: Sâmbăta muzicală a… bunicului
cetatea de piatră 
Daaa Gary Moore…super 🙂