WALDEN – Istorii paralele şi… perpendiculare (VI)


Continuăm astăzi publicarea „memoriului” lui Anei Valentin, tatăl lui Liviu Anei, alias Walden, aşa cum l-am primit.

Pare foarte ciudat, dar în opinia mea toate informaţiile despre condiţiile de detenţie şi tratamentele aplicate deţinuţilor în închisoarea de la Aiud arată ca şi când ar fi fost preluate din alte surse. În sprijinul acestei, să-i zicem, bănuieli, stă chiar o frază din prima pagină pe care o postăm azi: „Repet, aceste informaţii vrednice de crezare sunt auzite la fiecare întâlnire din 14 septembrie la Aiud (unde Anei Valentin declara că a participat în câteva rânduri – n.n.). Veniţi şi ascultaţi zeci, poate sute de mărturii…”

Prima pagină postată astăzi relatează condiţiile eliberării (de remarcat semnarea unui „pact al tăcerii”, cu care Anei îşi motivează oarecum tăcerea, pe care o numeşte „secretizare”. Curios acest cuvânt folosit! Apoi este relatată internarea, şi mă întreb, oare atât de omenoşi au fost anchetatorii, sau Anei era prea neimportant pentru ei?

În a doua pagină publicată azi apar iarăşi câteva informaţii care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Prima ar fi demisia din pastoraţie, la sugestia Securităţii. Mi se pare o prostie, având în vedere că interesul Securităţii ar fi trebuit să fie rămânerea lui într-un loc din care era nevoie de informaţii. Apoi, aşa cum am arătat într-o postare anterioară, lipsit de calitatea de pastor, cum s-ar motiva timpul petrecut în preajma lui Traian Dorz? Lucrurile se bat cap în cap. Păi, dacă ştia că „mereu eram în obiectivul Securităţii”, nu era conştient că orice prezenţă în preajma lui Traian Dorz era periculoasă pentru acesta? Oastea Domnului, al cărei reprezentant de frunte a fost Traian Dorz, era interzisă deja de mulţi ani (începând cu 1948). De altfel, la câţiva ani după presupusa detenţie a lui Anei Valentin, Traian Dorz va fi condamnat la 17 ani de temniţă grea (în 1959).

Foarte ciudată mi se pare şi relatarea privind testarea sa pe ideea legionară. Să nu uităm contextul în care, conform relatărilor lui Walden, Anei Valentin a părut foarte interesat de rezistenţa din munţi şi de legionari. Apoi, să nu uităm un detaliu: Anei Valentin a fost în armată în garda lui Antonescu.

În pagina a treia pe care o publicăm astăzi apare însă dezvăluit, cred eu, resortul interior care a dus la scrierea acestui „memorial.” Atenţie! Nu motivaţia şi scopul, ci resortul interior. Nu îl comentez, ci m-aş mulţumi să-l rezum într-o frază: „adică eu, care v-am slujit cu atâta dedicare mă chinui cu o pensie mizeră, iar voi, superiorii mei vă lăfăiţi în belşug şi linişte.”

Vă veţi convinge în postarea viitoare că acest gând al meu nu este chiar o exagerare…

pag.6 pag.7 pag.8

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la WALDEN – Istorii paralele şi… perpendiculare (VI)

  1. Ce stil are tipul! 🙂
    Dragă Marinel, îl și văd pictând icoane pe sticlă! Probabil că el tăia sticla și raspandea materialul propagandistic. 🙂 L-au pus să semneze un amgajament… stas. Se saturase bietul om să facă poteci la secu și a trecut pe la militie. 🙂
    Marinel, omul are un umor involuntar. Nici în chestia cu minerii nu e foarte clar dacă făcea parte dintre idioții care i-au aplaudat. Cică să nu repetăm greșeala. Adică noi toți, poporul român.
    Mare tâmpit! Și a fost pastor, Marinel!
    Cică voia să fabrice armament, dar l-au trimis la prins șobolani. Îți amintești fazele din „Cel mai iubit dintre pământeni”, unde filozoful e trimis la deratizare, nu?
    Vorba lui Walden: i-au gasit securistii o meserie potrivită, să bântuie prin casele oamenilor, din oraș în oraș. Cum ar fi fost altfel? Să intre si să spună: ieri n-am venit la voi la adunare că am fabricat un tun, un tanc si o grenadă defensivă? 🙂
    Te felicit că ai stomacul tare și termini ce ai promis cititorilor. Walden a rămas dator tuturor și mai ales ție. Indiferent prin ce a trecut, trebuia să înțeleagă că ești atât de ocupat încât numai de intrigă securista nu aveai nevoie. La mine a rămas cu romanul suspendat, deși trecutul ala al lui nu dădea frisoane nimănui.
    Aștept o nouă sâmbătă muzicală, dragă Sherlock Holmes. 🙂

    • marinelblaj zice:

      Răsvan dragă, într-adevăr sunt ocupat până peste cap şi, colac peste pupăză, nici sănătatea nu mă prea îmbucură… Vreau însă să mă ţin de promisiune şi să duc până la capăt ce am promis. Cu adevărat ceea ce scrie omul ăsta e de râsu-plânsu’
      Şi când te gândeşti că eu am lucrat la Cugir, unde să făceau maşini de spălat de… calibrul 72 😀 El, săracu’, a fost mai „ghinionist!
      Eu sper să se liniştească apele la el şi să continue povestea. Ar fi păcat să n-o facă!
      Sper ca mâine să ascultăm ceva muzică, dragul meu… Watson 😉

  2. Pingback: Supliment muzical de sâmbătă | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s