Limbariţa* mieilor


5770

 

 

 

 

 

 

 

foto

Primăvara, de obicei, scot capul în lume mieii.

Mieii sunt foarte gălăgioşi. Depind în totalitate de oi. Oile nu-i pot păzi de lupii care au ieşit dintr-o iarnă în care hrana a fost puţină. Singurul care îi poate păzi este păstorul.
Fiindcă sunt gălăgioşi, în turmă se aude numai glasul lor, întrerupt din când în când de câte o admonestare a păstorului.

Lupii sunt în schimb tăcuţi. Dau doar târcoale, adulmecând posibila viitoare victimă. Ziua atacă mai rar. Noaptea le e mai prielnică, fiindcă dintotdeauna le-a plăcut să acţioneze la adăpostul întunericului.

În filmul „Tăcerea mieilor”, agentul Clarice Starling se foloseşte de abilităţile unui psihopat criminal, Hanibal Lecter, aflat în închisoare. Acesta îşi devora victimele. Dar era şi psihiatru.
Clarice are obsesia ţipetelor mieilor din abatorul ce i-a marcat copilăria trăită la unchiul ei. Psihiatrul Lecter află această vulnerabilitate psihică a agentului, dar o ajută să rezolve cazul încredinţat.
Un element ajutător în rezolvarea cazului a fost găsirea unei larve de fluture în gâtul uneia dintre victime.

Fluturii sunt liberi.
Mieii nu.
Mieii sunt sacrificaţi ca amintire a unui sacrificiu unic.

Fluturii sfârşesc în insectare, drept amintire a unui soi de colecţie aparent inocentă.

Doar lupii supravieţuiesc dacă vânătorii nu iau măsuri de stârpire…

 

*Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni (DEX).

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Picături, Politichie, Povestioare cu... mâlc, Simţul civic și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Limbariţa* mieilor

  1. Walden zice:

    Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (4)

    noiembrie 22, 2008

    .

    Fragmente din “Intorcerea la Hristos” de Ion Ianolide:

    Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (1): Venirea lui Wurmbrand la Targu-Ocna

    Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (2): O baie buna

    Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (3): Intalnirea lui Wurmbrand cu Gafencu

    „Nu ma lua pe mine pe ovreieste!”

    ioan-ianolide
    Ion Ianolide

    Incet-incet, R.W. a cunoscut atmosfera generala din penitenciar. El era foarte greu de suportat, încat B. m-a rugat sa-l înlocuiesc. L-am îngrijit cu rabdare si dragoste în perioada cea mai grea. Baietii au continuat sa-l spele pana ce l-au curatat bine. Abcesele au fost operate tot de un medicinist detinut, cu toate conditiile precare de acolo.

    – Dupa eliberare am sa-ti fac un sanatoriu! i-a zis R.W. drept multumire.

    – Nu ma lua pe mine pe ovreieste! Voi nu stiti decat ochi pentru ochi si plata pentru plata! Mie nu-mi trebuie nici o rasplata.

    – Atunci de ce ma îngrijesti?

    – Uite asa, de dragul meseriei! Iti place?

    Sanatatea lui era înca departe de a se fi restabilit. Il îngrijeam pe cat imi statea în putinta si capatase încredere în mine. Omul acesta era adanc framantat sufleteste. Avusese o viata plina de cotituri neasteptate si încercarile nu-l parasisera nici acum. Redau aici cateva din marturisirile pe care mi le-a facut, căci omul merita atentie.

    Ucenicia marxista

    Richard Wurmbrand
    Richard Wurmbrand

    W. era fiul unei familii de evrei modesti din Romania. Tatal lui murise de tanar si ei au ramas patru frati maruntei pe capul unei mame neajutorate. Din aceasta cauza familia s-a mutat la Istanbul, când W. avea vreo 10-12 ani. In port acest copil al nimanui a cunoscut cele mai mizerabile decaderi si degradari umane. In scurt timp au revenit în Bucuresti.

    Când avea 16 ani, W. a plecat la Paris, fiind invitat de un unchi al sau din America. Acesta era publicist. Venise din S.U.A. în Franta pentru a tine niste conferinte comuniste. Atunci a cunoscut W., prin intermediul unchiului sau, pe ambasadorul Uniunii Sovietice la Paris.

    – Tinere, i-a zis acesta, avem nevoie de dumneata pentru Romania. Te voi trimite în U.R.S.S. să faci o Universitate politica. Apoi ti se vor da misiuni de mare importanta pentru revolutia internationala.

    In scurt timp W. si-a insusit ideile marxist-leniniste, care-i pareau familiare, si a plecat la Moscova. Timp de doi ani a facut o scoala condusa de o evreica comunista. Acolo studiau oameni din toata lumea, cu totii fiind pregatiti pentru revolutia din cele cinci continente, cu deosebire însa pentru cea din Europa. Chiar în timpul cursurilor a fost trimis peste Nistru, în Romania, cu misiuni subversive.

    Când a terminat scoala, a avut un rol conducator în lupta ilegala a comunistilor din Romania, între 1930-1940. A fost arestat si condamnat. A executat pedeapsa la Doftana, unde se gaseau cei cativa comunisti cunoscuti în vremea aceea. Majoritatea trecusera prin U.R.S.S. Erau muncitori. Studiau marxism-leninismul. Foloseau cu predilectie Cursul scurt al Istoriei Partidului de Stalin.

    Relatiile dintre detinutii comunisti erau înveninate si dure, căci îndoctrinarea în spiritul urei de clasa neavând acolo cum să se manifeste, se declansa într-un conflict sangeros între „tovarasi”. Aveau bune legaturi cu exteriorul, chiar si cu strainatatea, primeau „ajutorul rosu” si erau bine întretinuti. Provocau curent greve si manifestatii rebele.

    In urma unei actiuni de protest, W. a fost pedepsit la camera H. Era o camera umeda si rece. Dupa cateva zile l-a cuprins disperarea si cu acest prilej a facut prima rugaciune din viata sa: „Dumnezeule, eu stiu ca Tu nu existi, dar daca existi, scoate-ma de aici!”. Si a fost scos din camera H nevatamat. W. nu avea nici o baza religioasa, nici mozaica cel putin. Era, la vremea aceea, un fanatic revolutionar comunist.

    Convertirea

    richard_and_sabina_wurmbrund
    Richard si Sabina Wurmbrand

    Prin anul 1939 s-a imbolnavit de plamani si a fost eliberat din închisoare. A locuit o vreme în casa unei familii de protestanti din regiunea Brasovului. Sotia, si ea activista revolutionara, nu era cu el.

    De la acei tarani simpli a luat W. Scriptura si a citit-o. I se parea ca intrase într-un univers bine cunoscut si familiar. Taranii nu au putut sa-i dea prea multe îndrumari, dar a cunoscut un evreu care era pastor crestin. Acesta a început sa-i talmaceasca sensurile adanci ale Bibliei. Si era suficient un cuvant ca W. să înteleaga ideea în întregime, cu toate consecintele si implicatiile ei. Era atras, uimit si convins. Deci a primit să fie botezat, dar botezul a fost luteran.

    Mai tarziu, când s-a întalnit cu sotia si si-au luat un apartament în oras, într-o noapte W. i-a marturisit ca s-a botezat. Ea a sarit ca arsa si a strigat:

    – Cum e cu putinta? Spune-mi ca n-ai facut tu blestematia asta!

    El însa i-a raspuns:

    – Am descoperit adevarul si L-am primit pe Hristos. Sunt crestin!

    – Daca ai facut asta, eu nu vreau să mai traiesc! a zis ea si a alergat la fereastra să se arunce.

    Cu greu a reusit să o prinda si să o calmeze. A urmat o perioada de insuportabila tensiune, care însa a sfarsit prin botezarea ei.

    – Da, aici este rostul lui Israel. Hristosul a venit. Prin Biserica crestina se va mantui poporul evreu. Misiunea lui se va implini prin crestinism, erau concluziile familiei convertite.

  2. iosif, zice:

    „Cine îsi va pastra viata o va pierde si cine îsi va pierde viata pentru Mine o va câstiga.”


    Fiti binecuvântati.

  3. Walden zice:

    Dezvaluiri, dezinformari si divagatii

    Baptiştii între colaboraţionism şi rezistenţă ambiguă

    Am primit de la familia Drăuceanu acest document foarte interesant pentru acei ani tulburi. Îl pun la această arhivă cu recunoștință pentru cei care, în sinceritate și din dorință de curățenie interioară, mai doresc încă să facă lumină pentru cei care … încă o mai doresc.

    http://oglindanet.ro/baptistii-intre-colaborationism-si-rezistenta-ambigua/

    O istorie a persecuţiei împotriva baptiştilor pe teritoriul românesc ar trebui să includă şi perioadele anterioare celei comuniste. Atestaţi fiind de prin anii 1850, în Bucureşti, baptiştii au fost persecutaţi de vecini, de autorităţile locale, de responsabilii ecleziali ai cultelor tradiţionale şi de guvernele din perioada interbelică.

    1850-1950 – baptiştii între ură şi admiraţie

    Baptiştii au apărut în România prin trei filiere, una germană, în zona capitalei, una rusă, în regiunea Tulcea, şi una maghiară, în zona Salonta[1]. Creşterea lor numerică a fost mică în anii 1850-1915. După Primul Război Mondial, unii dintre soldaţi au venit de pe front cu o nouă credinţă, pe care au răspândit-o mai ales în sate. Baptiştii au început să fie admiraţi şi urâţi în aceeaşi măsură, în primul rând de consăteni, vecini. Istorii ale persecuţiilor venite din partea consătenilor există cu sutele: ucideri, violuri, alungări, bătăi în public etc.

    În anii 1930, baptiştii au sporit ca număr foarte mult, mai ales în mediul rural. Aceeaşi tendinţă s-a constatat şi după al Doilea Război Mondial. Din această perioadă datează biserici cu o construcţie impresionantă, atât ca mărime, cât şi din punct de vedere arhitectonic. În sate precum Peştiş, Tulca (în judeţul Bihor), s-au construit biserici care puteau cuprinde câteva sute de credincioşi; aceste clădiri erau pline în fiecare duminică. Uneori s-au convertit sate întregi (de exemplu, satul Cataloi, în Dobrogea)[2]. Această situaţie a durat până în anii 1940, când una dintre cele mai sângeroase pagini de persecuţie împotriva baptiştilor a fost scrisă de regimul Antonescu[3], dar, paradoxal, prigoana a făcut să crească numărul membrilor din biserici. Când Antonescu a scos în afara legii cultele zise „neoprotestante”, vigoarea credinţei a fost şi mai mare. După al Doilea Război Mondial s-a petrecut o adevărată trezire spirituală.

    1950-1980 – decăderea

    În 1947-1948, odată cu schimbarea regimului politic în România, apar câteva lucruri noi. Regimul a încercat să-i cumpere pe conducătorii baptiştilor, prin acordarea de ajutoare materiale. Liderii au devenit prietenoşi cu regimul, iar pastorii au început să predice că primii credincioşi (Fapte 2) au fost comunişti. Cântarea Mariei („I-a înălţat pe cei smeriţi [.] pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale”, Lc. 1,52-53) a fost interpretată printr-o altă grilă hermeneutică: Fecioara a prevestit Revoluţia. Credinţa şi comunismul erau suprapuse. În predici se citau discursurile liderilor comunişti. Colectivizarea, realizată în numele dragostei pentru aproapele şi motivată cu texte biblice de la amvon, a dus la pierderea proprietăţilor de la ţară. Din acest moment, s-au întâmplat două fenomene cu efecte importante asupra Citește în continuare »

    Justificare

    Acest material s-a nascut ca o reactie a lui Vasile si Daniel Branzai, acum in Los Angeles, la comentariile facute cartii lui Daniel Mitrofan, “Pigmei si uriasi” in mediul evanghelic romanesc, mai ales in cel baptist. El grupeaza intr-un blog comun contributia mai multor autori, pe care-i puteti citi la rubrica “pages”, aflata in partea dreapta a blogului.

    In ce priveste „criticile” aduse cartii scrise de Daniel Mitrofan, Vasile Branzai este de parere ca „valoarea” cartii este data de cei care au semnat materialele fotocopiate in carte. Ei poarta raspunderea pentru „ceea ce este scris si peste care nu putem trece”. In plus, toate aceste „declaratii” si „note informative” se afla deja la arhivele cerului si de acolo nu pot fi sterse decat printr-o sincera si necesara pocainta. „Este randuit fiecarui om sa moara o singura data, dupa care vine judecata”.

    Astept comentariile, corectarile si completarile voastre. Reveniti pentru ca aceste materiale vor fi reactualizate si completate. Multumesc fratelui Pavel Nicolescu pentru ajutorul dat si mai ales pentru paginile xeroxate din cartea „Partidul, Securitatea si Cultele”.

    Un prieten care pune la indoiala oportunitatea unui asemenea demers mi-a scris: „Pentru cei interesati de ierarhizarea si taxonomia pacatelor pe catogorii intreb. Oare e mai mare pacatul unui pastor de a semna un angajament cu Securitatea sau ca a uitat sa dea mangaiere unei vaduve din ultima bancuta a Bisericii care are o pensie de C.A.P. de 120 lei pe luna?”

    I-am raspuns: „In Romania comunista a fost un razboi ideologic pus pe desfintarea crestinismului. Ca la razboi, fiecare mai greseste si in „transee”, in propria tabara, dar nimic nu se compara cu „spionajul pentru inamic”, cu „fraternizarea cu dusmanul”. Asa ceva este pedepsit cu curtea martiala si cu executia. Pentru restul „culpelor” exista disciplinari mai marunte. Este o mare diferenta intre a colabora cu Securitatea si a neglija o babuta de pe ultima banca … Nu pledez pentru executii. Daca vei avea rabdarea sa parcurgeti intregul material iti vei da seama de asta”.

    Cartea lui Mitrofan a aparut ca sa contrazica sau macar sa contrabalanseze dezinformarile propagate de cateva volume de asa zisa “istorie a baptistilor romani” in perioada dictaturii comuniste. Documentele si dezvaluirile publicate in cartea lui Mitrofan (tiparite sub forma de fotocopii) vin sa puna capat divagatiilor care trimeteau cercetatorul sincer pe piste false. Va propun sa cititi acest material, sa-l completati, corectati si comentati cu scopul de a da generatiei actuale o imagine cat mai corecta a trecutului care continua sa ne influenteze atat de caricatural prezentul. Nu totul a fost insa rau sub comunism. Nu toti au colaborat cu Securitatea. Trebuie sa recuperam din trecut pietrele de temelie pe care va trebui sa ne zidim, mai intelepti si mai neprihaniti, viitorul.

    Capitolele acestei lucrari
    1. Cum a fost posibil ca unii crestini sa devina informatori?
    2. Cum au fost recrutati informatorii si agentii?
    3. Cine a suferit de pe urma informatorilor si agentilor?
    4. Cum au fost priviti informatorii si agentii de biserici?
    5. Ce sa facem acum cu informatorii si cu agentii?

    1. “Cum a fost posibil?”

    Cum a fost posibil ca oameni ai lui Dumnezeu sa intre in slujba Satanei? Cum s-a putut ca barbati si femei din bisericile noastre sa lucreze ca informatori si agenti ai Securitatii?

    O judecare a celor care au trait sub regimul trecut nu poate fi decat relativa, subiectiva si de cele mai multe ori, nedrepata. Cand am sosit in America, cumnatul meu din Detroit m-a dus la un prieten asociat de afaceri ca sa-i explic persecutia comunista din Romania.

    Dupa ce m-a ascultat binevoitor timp de cateva minute, americanuil m-a intrebat: “Ia stai putin, cam cati comunisti sunt in Romania?”

    I-am raspuns ca numai patru milioane din cele douazeci de milioane in total.

    “Nu te inteleg, a continuat el, sa fie si jumatate din populatie! Cealalta jumatate ar trebui sa puna mana pe pistol si sa-i omoare” Gata cu persecutia! Ce atata discutie? Sunteti sau fricosi sau prosti. Si intr-un caz si-n celalalt insa, va meritati soarta!” Nici pana astazi nu stiu cum sa categorisesc reactia acestui “iancheu”: simpla, simplista sau simplificatoare.

    Remarca lui brusca mi-a amintit ca imparateasa Tereza a spus celor care-I vorbeau de suferintele poporului: “N-au paine ziceti! Sa manance atunci cozonac!”

    Ma indoiesc ca cei din generatia de azi, numita si generatia MTV, generatia manelelor, a capsunarilor inavutiti, a pasapoartelor si a concediilor petrecute in strainatate, generatia Romaniei europene, a tinerilor care isi fac studiile in Anglia, America si Germania; generatia celor cu rude stramutate dupa preferinte, temporar sau definitiv, in mai toate tarile lumii, au instrumentele si dreptul moral sa judece generatiile care au supravietuit fara demnitate sub comunism. N-ar fi nici drept si nici macar posibil. Cei care n-au trait cosmarul comunismului totalitar au foarte putine sanse sa-i inteleaga pe cei de atunci si chiar si mai putine drepturi sa-I judece. Asta nu ne poate opri insa sa sa cautam sa intelegem “Cum de a fost posibil?” Nu de alta, dar, cei care-si neglijeaza trecutul sunt uneori blestemati sa-l repete. S-ar putea prea bine sa dam nas in nas cu unii care ne vor spue fara nici o rusine: “La vremuri noi, … tot noi!”

    Intelegerea presupune o asemanare in trairi si circumstante. Ca sa cladim o punte de dalog, iata o scurta descriere a circumstantelor in care au trait oamenii sub comunism.

    a. Specificul sistemului communist Citește în continuare »

    2. Cum au fost racolati informatorii?

    Procesul de racolare a “informatorilor si agentilor” care au lucrat pentru Securitate s-a bazat pe realitatea ca fiecare om are o capacitate nelimitata de a fi bun si de a fi rau. Istoria a dovedit de nenumarate ori ca, plasat in circumstante corespunzatoare si pregatit cum se cuvine, orice om poate deveni bun, cat se poate de bun, sau rau si cat se poate de rau. Omul poate fi construit, caramida cu caramida, spre desavarsire sau corrupt, bucata cu bucata, pana la ruina totala.

    “Stapanii” din tarile comuniste au folosit tactici invatate la institute “de specialitate” (in Romania a fost “Stefan Gheorghiu”) unde au fost instruiti in metode de “conducere”, prin macro si micro inginerie sociala. Materialul predate acolo ar putea fi socotit un adevarat Manual al lui Nicolo Machiavelli.

    Cei care au fost promovati in aparatul Securitatii au fost “specializati” mai departe, prin studii facute de obicei la Moscova. Ofiterii Securitatii au devenit astfel foarte priceputi in studiul naturii umane, foarte buni psihologi si au avut la dispozitie o uriasa masinarie cu resurse aparent nelimitate. Sarcina lor a fost sa racoleze oameni din toate categoriile sociale. Membrii cultelor crestine n-au facut exceptie. In statul totalitar, supravegherea se dorea totala. Pentru realizarea ei trebuia instaurat un climat de nesiguranta si neincredere totala. Nimeni nu putea fi sigur de nimeni. Subalterni se temeau de sefi si sefi tremurau la gandul ca subalternii ii “toarna”. Nici macar anchetatorii nu puteau fi siguri ca cei anchetati nu erau de fapt agenti sub acoperire veniti sa le verifice corectitudinea si eficienta. Calaii de pana mai ieri puteau fi victimele de maine, iar “tovarasii iubiti” de azi puteau ajunge peste noapte “dusmanii poporului” care trebuiau starpiti fara mila.

    Sistemul desavarsise niste supravegheri incrucisate sub care agentii si informatorii se turnau reciproc, verificandu-si astfel unul altuia corectitudinea. La un moment dat, pastorul unei anumite biserici din Bucureati (V.T.) stia ca din totalul de 12 membrii ai Comitetului de conducere al Bisericii ase erau informatorii Securitatii.

    In perioada comunismului agresiv (vezi cartea lui Daniel Mitrofan), partasia sau prietenia cu crestini din alte tari erau pedepsite cu mari amenzi sau chiar cu inchisoarea. Legile Romaniei comuniste interziceau orice contact cu strainii. Imi amintesc ca Nicolae Sfatcu, responsabilul Bisericii Baptiste din Iasi, dus la Securitate si luat la intrebari cu privire la niste americani care tocmai vizitasera adunarea, le-a raspuns: “La noi n-au fost nici un fel de “straini”. Numai niste “frati” de-ai mei care au venit de departe”. Cand l-a fortat sa le spuna numele vizitatorilor, nea Culita le-a intors-o sugubat: “Nu pot domnule.! Ca astia au toti nume ciudate: Ron, Bon, Tom, Steve, Mim … N-au nume ca ale noastre.”

    Departamentul Cultelor era un fel de brat al Securitatii care-I supraveghea pe crestini. Este semnifcativa replica data de reprezentantii “terdelasului” de la Bucureati (grup de pastori care s-a legat cu orice risc sa nu mai accepte imixtiunea Statului ateu in viata bisericilor crestine) unuia din directorii Departamentului Cultelor. Nemultumit de lipsa de colaborarea a pastorilor mentioati, domnul director le-a zis: “Domnilor, Statul comunist a vrut sa se asigure ca nu va nedreptateste in ravna lui pentru instaurarea noii oranduiri comuniste. Departamentul Cultelor exista ca sa vegheze asupra libertatilor dumneavoastra. Noi functionam pentru dumneavoastra.” Iosif Serac i-a raspuns: “Nu, domnule director, dumneavoastra nu existati pentru noi, ci din cauza noastra. Aceasta este realitatea.”

    In majoritatea cazurilor, pretextul solicitarii de informatii era prezentat drept “datoria cetateneasca obligatorie“ de a raporta orice “atac duamanos” din partea puterilor imperialiste exterioare, care-si trimeteau “emisarii” in Romania sub forma misionarilor religiosi. Alcatuirea unor astfel de rapoarte periodice sau ocazionale devenea astfel un act de patriotism, iar nerespectarea sau neachitarea unei astfel de indatoriri putea fi pedepsita prin lege.

    Ca sa-si atinga scopul, specialiatii securitatii, au stiut sa-si adapteze metodele la caracterul si circumstantele fiecarei potentiale victime. “Orice nas isi are nasul”, “orice om isi are pretul”, orice zid isi are fisura lui fatala, orice caracter isi are un calcai al lui Ahile.

    Ca sa ramanem in contextual “Fermei animalelor” lui Orwell, vom prezenta apropierea securistilor de potentialii “informatori sau agenti” cu ingrijirea unei “faune umane” usor de pus in tipare de fabula. Vom incerca mai jos sa ilustram diferite tipuri de personalitati racolate cu imaginea unui animal tipic.
    Au existat mai multe tipuri de racolari:

    a. Racolarea ideologica

    3. Cine a suferit de pe urma informatorilor?

    Trebuie sa o spunem clar ca majoritatea rapoartelor si notelor informative n-au avut nici un fel de valoare. Ele constitue astazi o maculatura murdara colectata in arhivele Securitatii, mai primitoare decat orice cos de gunoi.

    Cu lucrarea informatorilor s-a intamplat ca si cu sistemul de ascultare al telefoanelor. Sistemul a existat si era posibilit ca toate convorbirile sa fie ascultate. Probabilitatea ca toate sa fi fost ascultate a fost insa nula. Sistemul nu a lucrat decat in cazurile in care a fost nevoie si pentru durata pe care cat a fost nevoie. S-a creat insa o psihoza general. Orice baba, din orice cartier uitat de lume, traia cu obsesia ca si telefonul ei este ascultat de Securitate.

    La fel a fost si cu sistemul informatorilor. El a existat si ar fi putut fi dezlantuit asupra oricarui cetatean. Asta nu inseamna neaparat ca fiecare cetatean s-a bucurat de atentia deosebita a autoritatilor. Continua colectare a informatiilor s-a facut doar ca sistemul sa fie intretinut intr-o stare buna de functionare. Materialele adunate in acest rastimp sunt, in majoritatea lor, asa cum am spus, maculatura murdara, lipsita de orice valoare practica. “Cetateanul cutare a spus un banc politic”, “cetateanul cutare a fost auzit mentionand ceva despre Europa Libera”, etc.

    Printre categoriile care au suferit de pe urma informatorilor si agentilor securisti strecurati printre membrii bisericilor am putea mentiona:

    a. Cei care au fost aruncati nevinovati in iadul puscariilor comuniste pentru reeducare sau exterminare. Cine atie macar cate ceva despre “experimentull de la Pitesti”, atie despre ce vorbesc. Alte informatii au iesit la iveala prin imaginile din serialul de televiziune “Memorialul durerii”, prea putin vizionat de o populatie prea usor imbatata cu inconatienta si naiva bere a libertatii de dupa 1989. Citește în continuare »

    4. Cum au fost priviti informatorii si agentii de restul bisericii?

    Iritat putin de cateva din episoadele scrise in primele doua volume din ciclul “Amintiri cu sfinti”, fratele Ioan Bunaciu, care mi-a fost timp de patru ani director la Seminarul teologic de la Bucuresti, mi-a trimis o “corectare” pe care dansul o simtea necesara …

    Bunaciu

    Trebuie sa marturisesc dintru inceput ca am invatat multe lucruri bune de la fratele Bunaciu si l-am apreciat intotdeauna impreuna cu colegii mei pentru efortul pe care l-a facut in lucrarea pe care si-a ales-o. Vederile noastre diferite au facut sa avem puncte de vedere diferite in circumstantele comune prin care am trecut. Cei dinafara ne-au crezut uneori adversari. Ca frati, nu ne-am dusmanit insa niciodata. Schimburile noastre de pareri ne-au imbogatit reciproc si poate ca i-au facut si pe altii sa inteleaga mai complet situatiile care ne-au aprins viata si energiile in teribilele timpuri ale marturiei crestine sub un regim represiv ca acela al lui Nicolae Ceausescu.

    Din cauza diferentei de varsta, fratele Bunaciu a fost si va ramane mereu un “mai mare” al meu caruia ii voi accorda cinstea si respectul. Ca frate crestin, dansul a fost mereu si probabil ca va ramane o oglinda in care mi-am verificat si corectat valabilitatea parerilor personale. Iata de ce eu numesc “disputele noastre” din anii de Seminar si de acum: “polemici binefacatoare”. Infruntarile noastre au fost de principii nu de persoane. Daca vor ramane si ei in perimetrul dragostei si ingaduintei crestine aflata in minunata familia a lui Dumnezeu, cei ce le-au fost martori atunci si cei care le pot fi martori acum au numai de castigat. Citește în continuare »

    5. Ce sa facem acum cu cei care au fost informatori si agenti?

    Iata o intrebare la care nu se poate da un raspuns unic sau macar uniform. In bisericile baptiste romane parerile sunt impartite. Ca sa nu raspunzi pripit, intreaba-te mai intai pe tine insuti: “Ce as fi facut eu daca as fi fost in situatia lor?” si cauta sa-ti dai un raspuns foarte sincer. Daca ar fi sa grupam reactiile de pana acum, exista trei tabere disctincte: tabara tacutilor, tabara galagiosilor si tabara cumpatatilor:

    a. Tabara tacutilor

    6. In loc de concluzii

    Realitatea este ca materiale ca cele publicate prin cartea lui Daniel Mitrofan rup tacerea artificiala care s-a asternut asupra multor lucruri din trecut. Astfel de glasuri sunt insa invinuite ca risca sa faca mai mult rau decat bine. Se poate dezlantui o “vanatoare de vrajitoare”. Se pot prabusi monumentele ridicate pripit pe mormintele unora si se poate instaura un climat de “scandal” si “batjocora” care sa aseze Biserica Baptista din Romania intr-un con de umbra, murdarindu-I definitive marturia si zadarnicindu-i eforturile de raspandire a Evangheliei adevarate.

    Fara nici o indoiala, intre fostii “colaboratori” si fostii “nonconformisti” exista o mare doza de “aratare cu degetul” si de invinuiri reciproce. Fiecare tabara se vede intr-un fel victima celeilalte. Cine are dreptate? Cine va birui in simpatiile opiniei publice? Se poate pune capat acestei “lupte intre frati” ? Ce-i de facut? Iata propunerile mele:

    a. Trebuie sa ne dam seama cu totii ca adevaratul nostru conflict a fost cu “dusmanul din afara”, nu cu fratii dinauntru! Intre frati avem voie, uneori este chiar necesar, sa avem “neintelegeri” (Fapte 15:39), dar niciodata … certuri! Citește în continuare »

    nota :
    Ce jonglerie josnica !. Ce strategie de musamalizare ,muradra ,infecta, purulenta ,CONTAGIOASA , a ADEVARULUI ! Aceasta afirmatie o face fiul lui Anei Valentin !
    DUMNEZEU NU SE LASA FACUT DE RUSINE !

  4. Tristarul zice:

    Cred ca noi raminem tributari faptului ca nu dam atentia cuvenita Scripturilor si puterii lui Dumnezeu.
    Este destul de usor de inteles „viata castelanilor”, a conducatorilor afacerilor crestine, fie interne fie externe, daca am tine cont ca este scris: „si dracii cred si se infioara”
    Pasul urmator, cind le privesti viata, ne arata cit de mult se straduie ei (niste fustrati de putere) sa ajunga sa fie mingiiati pe coada de catre cei care intr-adevar detin ceva putere. Fireasca, lumeasca, draceasca bine’nteles. Ca apoi, la pasul urmator pe cind ajung mingiiati pe cap, deja au grade, grade adevarate.
    Ne putem inchipui ce s-ar intimpla daca ar avea puterea sa caute pe Dumnezeu si imparatia LUI asa cum cauta mina „meseriasilor ” pe care totdeauna ii vom avea cu noi?
    Sansa noastra insa este credinta si nadejdea in Dumnezeu care NU SE LASA BATJOCORIT!
    Bunul si induratorul Dumnezeu sa aiba mila de toti.

  5. marinelblaj zice:

    Walden îmi scrie:

    4 comentarii to “Dosarul de informator si agent al Securitatii al ex-deputatului pastor baptist Petru Dugulescu”

    Bibliotecaru
    decembrie 18, 2007 la 12:16 am

    Interesant… parcă e o lume de roman născut din hiper-realitate…Revenind la actualitatea de dincolo de jocul nefiresc, propun o dezbatere.Iată de unde puteţi descărca şi discuta cele trei proiecte propuse pentru dezbatere de către ministerul învăţământului:Lege privind Statutul Personalului Didactic (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) Articol nou Legea Învăţământului Superior (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) Articol nou Legea Învăţământului Preuniversitar (proiect de lege aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) meiproiect.forumotion.com/index.htm AICI este locul de dezbatere.

    Anonymous
    ianuarie 4, 2008 la 11:55 am

    Se pare ca scoaterea la iveala a dosarului de informator l-a ucis pe pastorul Petru Dugulescu. Aseara, 03,01.2008, la ora 20.30, pastorul a decedat in urma unui atac cerebral. Supararea sa a a fost sporita de aparitia povestii intr-un saptamanal din Timisoara. Dumnezeu Sa-l ierte!

    Anonymous
    ianuarie 5, 2008 la 1:49 am

    si ce mare lucru spunea sau „raporta” asa cum va place la unii sa spuneti? Chiar la sfarsit chiar securitatea a scris: „R 983/1f.1Ministerul de InterneSec. Oraş HaţegNr. 00195 226/13.04.1982Raport cu propuneri de excludere din reţeaua informativă a informatorului „Daniel Ştefan”Numitul Dugulescu Petru a fost recrutat în calitate de informator al organelor de securitate la data de 29.05.1980 – Deşi a furnizat mai multe materiale informative pe parcursul colaborării a manifestat reţineri şi nesinceritate evitînd să semnaleze aspecte deosebite de interes major pentru organele de securitate, cu toate că s-a insistat asupra acestui aspect în activitatea de instruire şi dirijare. A continuat să ascundă aspecte din preocupările sale şi ale emisarilor străini cu care a intrat în contact adoptînd o poziţie duplicitară…”Nu vedeti ca doar a spus chestii generale la Securitate si l-au abandonat?

    Anonim
    aprilie 18, 2012 la 8:10 am

    Scoaterea sa din retea”, prezentata aici, este doar o noua „legendare” a agentului „Daniel” – America sa stea linistita, „Daniel” nu mai informeaza si chiar cand a facut-o „nici macar nu a turnat cum trebuie”…

    Pentru cine are ceva intre urechi ; ce „naste din [aceasta] pisica, soareci manca” chiar si dupa 1989″

    • marinelblaj zice:

      Walden, eu l-am cunoscut pe Petrică Dugulescu. Povestea colaborării lui cu Securitatea nu e deloc simplă şi, de bine de rău, el chiar a gestionat-o inteligent, iar atunci când Securitatea s-a prins a vrut să-l lichideze, şi nu doar o dată. Dar povara asta l-a ucis în cele din urmă, nu ca pe alţii, a căror conştiinţă a murit, nu doarme! Nu prea sunt de acord cu unele din comentariile de mai sus…

    • Tristarul zice:

      Multumesc. Am parsurs cu mare interes rindurile scrierii lui Marius. Lucruri demne de luat in seama chir daca sunt la capitolul „marturisiri pentru tatal meu”.
      Mosule, cred ca Marius citeste acest blog, are el afinitatile si „potrivirile „lui cu Marinel, de acee imi perit o remarca.
      Asemeneaa „materile scrise” spre invatatura(de minte) eu cred ca se cuveneaa sa nu ramina doar la aspectele si nivelul descriptiei psiho-socialo-teologic, nivel admirabil cunoscut si atins de dr Cruceru. Partea care mi se pare la fel de interesanta si de UTILA ca invatatura (de minte) este si cea legata de descriptia „mecanismelor” ce au actionat.Desi pare o rasucire a cutitului in rana, asemenea trairi crestine ca ale tatalui lui sau ale lu Dugulescu si or mai fi ei mai multi, trebuie sa fie astfel „expuse” incit sa se constituie in pilde, „asa nu” si „asa da”.
      Ma surprinde afirmatia lui Marinel care , dupa felul meu de intelegere ne spune ca sunt „tradari” care au fost „bine gestionate”. Nu inteleg, sau mai bine spus cine intrece in „gestionare” pe Ton, sau cunosc eu un pastor „renumit” care in anii 60 putea parasi locul de munca de pe santier la orele 12.00 pentru ca avea de oficiat o mormintare la 30-40 de kilometri de orasul lui? Iar ca recompensa, in toata cariera lui de zeci de ani de pastorie a „putut media” orice solicitare pina la nivelul guvernului tarii.Da, in aceasta forma red ca se poate spune ca a „gestionat ” bine meseria de pastor. Fara sa mai avem in vedere ca s-a stins bine merci pe plaiurile pline de lapte si miere ale Americii.
      Cred ca nu voi avea bucuria sa vad clarificari „celebre” dar acest gen de discutii si de atitudini nu vor avea efectul scontat decit daca se va accepta scrierea biblica ce ne spune raspicat ca 1 / 12 sunt „vinzatori” fie autohtoni, fie ambulanti.
      Credeti ca este cazul sa ma ingrijorez de blogul lui Rasvan? Oricum pentru mine tacerea lui nu-mi inspira liniste, cine stie? Dati-ne si noua o veste „secreta”.Tradare tradare dar sa stim si noi.
      Fii binecuvintat Mosul meu drag.

      • marinelblaj zice:

        Tristarule, am spus că l-am cunoscut pe Petrică Dugulescu. Deşi în opinia mea nu există scuză pentru trădare, cred că trebuie o doză de obiectivitate în judecarea fiecărui caz în parte. Colaborarea cu Securitatea s-a făcut din varii motive, benevol, prin şantaj, prin tortură etc. Oricum ar fi fost, ea rămâne trădare. Important e ce se întâmplă… după! Ceea ce i-am reproşat a fost faptul că nu a recunoscut recrutarea sa de către Securitate înainte de apariţia cărţii „Pigmei şi uriaşi” a lui Mitrofan. L-ar fi scutit de multe necazuri ulterioare. Oricum, se poate citi AICI opinia lui, apărută în cartea scrisă de el, „Democraţie sau persecuţie”…
        Cât îl priveşte pe Răsvan, nu vă îngrijoraţi. Este bine, poate doar necăjit din cauza lui Walden şi a faptului că a întrerupt povestea sa…

  6. viorelchis zice:

    Acest subiect ..”.Despre Dumnezeu,numai de bine Marius CRUCERU” releva de fapt o realitate care de fapt s-a intimplat in viata multor persoane!!E de apreciat felul cum a scris si redat chiar „despre tatal lui”!!!
    Ar fi bine ca cei din prezent sa inteleaga mesajul si inchierea lui!!!

  7. Tristarul zice:

    Multumesc Marinel si ma bucur sincer de stirea despre blogul si starea lucrurilor de pe la Rasvan.
    Cred ca este nimerit sa fac o precizare. Preambulul tau de la materialul de astazi a lui Anei Valentin este aproape unu la unu cu ceea ce Mosul are de vreo doi ani de zile cu mici exceptii.Poate ca era nevoie de aceasta „subliniere”. In descrierea lucrurilor Mosul va fi cel mai bucuros, iar eu (chiar daca nu conteaza) confirm justetea afirmatiilor tale tocmai ca si tu sa fi incredintat ca bine ai grait.
    Cit despre tradare si tradatori cred ca avem unele mici difrente de opinie, eu , fiind un pic mai deprins cu aceste hatisuri, am ramas cu mintea si cu gindul la lucruri din istorie. Ma refer la „nesansa” unora in fata lui Cezar : „maurul si-a facut datoria, maurul trebuie sa moara!”. Sper sa nu fiu inteles gresit, Nu este felul meu de gindire, este doar o amintire din istorie , amintire care de fapt o vad preluata ca principiu si de catre „meseriasii” de astazi. Ceea ce nu inteleg este faptul ca „ei” nu aplica „egalitar” acest principiu, personajele ultimelor materiale aratindu-ne tocmai aceasta „inegalitate” , unii platind cu viata, altii cu un trai „linistit” pina la adinci batrinete.Regula pe care eu o descopar este ca au fost tratati functie de cit de mult s-au stiut face ” indispensabili lucrarii” dupa implinirea „marei misiuni”.
    Eu nu fac deosebire la tradare in ce priveste „in timpul tradarii” sau „dupa aceea”.Le vad nocive asa cum le gasim prodiate: iubim tradarea dar urim pe tradator.TRIST este ca si cu Dumnezeu si fara Dumnezeu tradatorii au existat si si-au facut si isi fac lucrul..
    Psalmul 109 de la 7 incolo. este invatatura biblica, ea este baza.
    Oricum ai facut o descriptie pertinenta, sustinuta si la obiect in ceea ce-l priveste pe „omul” nostru de la nord.
    Fii binecuvintat.

    • marinelblaj zice:

      Tristarule, treaba cu „maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece” e din Conjuraţia lui Fiasco, a lui Schiller 😀
      Să nu încurcăm lucrurile. 😀
      Cât priveşte observaţiile pe marginea „memorialului”… deh, sunt mai greu de îmbrobodit la vârsta mea…
      Nici eu nu fac deosebire între trădători; vorbeam de mecanismele trădării, de resorturile declanşate. Să fim sinceri, nu poţi pune semn de egalitate între colaborarea cuiva care a fost ameninţat că îi vor muri copiii cu a celui care a făcut-o pentru avantaje… Da, trădarea e tot trădare, nu are scuze, dar… are explicaţii precum frica, foamea de înavuţire, de faimă, ura etc… Asta am vrut să scot în evidenţă…

      • Gabriel zice:

        Da, un exemplu ar fi tradarea apostolului Petru si tradarea lui Iuda. Unul a facut-o de teama, altul pentru bani.

  8. Tristarul zice:

    Gabriel, toti mai gresim dar, in ceea ce afirmi tu legat de subiect, as face o rectificare . In cazul lui Iuda, ca sa recunosc ceva si din parerea lui Marinel, „tradarea” a fost PENTRU A SE IMPLINI CEEA CE ERA SCRIS, deci se implinea planul lui Dumnezeu pentru omenire, chiar daca noua ne place sa o tot ametim cu cei 30 de arginti.Indirect putem afirma pe baza a ceea ce este scris, ca acesta este de fapt „pretul de pornire” in iertarea noastra, pret ANULAT de Domnul ISUS prin jertfa LUI.
    Cit despre ap Petru, sa nu te lasi inselat de o terminologie folosita eronat de catre Cornilescu.
    In timpul tau liber poti sa studiezi amanuntit care sunt diferentele intre LEPADARE si faptele de TAGADUIRE!
    Daca ap Petru isi risca viata pentru a fi cu Domnul lui, si noi numim asta „lepadare” atunci ce putem spune de ceilalti apostoli care „au fugit” , care nu si-au aratat in nici un fel macar adeziunea fata de Domnul Isus, ca de aici si pina la „dragoste” este cale chiar lunga.
    Asa vad eu lucrurile dar la fel este posibil sa fiu gresit.Personal imi place aceasta forma de a vedea lucrurile in desfasurarea lor.

    • Walden zice:

      Pentru : I.Ton, N.Pop, V. Anei, I.Coldea, P. Dugulescu ,C. Mara ,T. Furdui. ,V. Furdui , E. Furdui ,si lista continua . . . . .. :https://www.youtube.com/watch?v=wDSMDt4oq6k

      • Tristarul zice:

        Mosule, astazi sunt suparat pe Dumnezeu. Da, sunt suparat ca face asa mare risipa de castelani, incepind cu cei „batrini” din tara, Rivis, Negrutiu,Gurau , Romu , Moldovan, ori catelandrii romani mai tinerei , Pustan, Ianovici,Brie, pleiada baptistilor si nunumai, etc, apoi continuind cu inca vreo citeva sute ce „au simtit” chemarea bajeniei, aici avind superstarurile Ton,Niky , Ionescu Brinzei, Buia, Lascau, micutul „napoleon” Mitoi, Cimpeanu,Alin, Pruneanu, si multi multi altii cita frunza si iarba, toti avind asigurate „locuri caldute” unde evanghelizeaza evanghelicii (nu cunosc nume dar stiu ca si Europa si Australia are „faimosi”, plus pleiada baptistilor ,multi si fara rost si acestia).in conditiile in care la nivelul lor de pricepere si „sfintenie” cred ca aveau loc si puteau obtine roadele ce si le doreste orice crestin intreg la cap si integru la suflet. Si mi-am permis o singura sugestie, daca vor dori mai mult, ei pot gasi mai multe asemenea locuri, sursa fiind cea indicata de tine. Cred ca ar trebui sa le fie rusine, macar atunci cind se aduna la „mesele lor de dragste” unde se pot privi in ochi atunci cind citesc textele biblice, ori le poate fi rusine tot timpul pentru ca in afara meselor lor , se ocupa numai de afaceri. ( exceptie cind sunt prin spitale, atunci avind frica de faptul ca o sa moara si ei). Mosule, pe linga faptul ca fac ceea ce fac, strigator la cer este faptul ca au simtit si au reusit ( ca doar tot ei voteaza) si au CASA DE PENSII!!!???. Este suficient sa ne gindim la ce forma de jegmanire este supusa masa de credinciosi, pentru ca altfel, de unde sursa de constituire a fondului de pensii? Doar ei in mod clar NU PRODUC NIMIC! Inca o data sa le fie rusine si cel mai important lucru ramine de fapt TREZIREA lor si macar in ceasul al 12-lea sa se teama de Dumnezeu.Iata unul din locurile unde isi pot practica „eseria”in mod real si in mod sigur cu real folos.(iata unul din micile motive pentru care socot ca pastorul supus invataturilor unei femei, Iacob Coman, are o oarecare indrazneala)
        Imi cer iertare de la cei la care gindurile mele le provoaca disconfort dar ma doare nivelul de neputinta si de batjocura la care suntem supusi, daca ne privim in oglind numita BIBLIE.
        La acele vremuri a fost Nero, dar acum, la vremile noastre nici Satan nu mai lucreaza, cred ca sta, priveste si se bucura de activitatile acestei mici „tagme de jefuitori” atit de suflete cit si de bani, tagma pastorilor.
        Imi amintesc ( nu mai indic sursa pentru a nu gresi iar) despre o mica zicere : ce face Satana cind nu ne face nimic? Raspunsul este : ne cistiga increderea! Oare asa sa fie??

    • Gabriel zice:

      Draga frate, se intampla oare ceva in lume fara sa fie stiut si ingaduit de Dumnezeu?Chiar credeti ca Dumnezeu nu stia ca unii din cei de pe vremea comunismului or sa vanda pe fratii lui?
      Cat despre Petru, el l-a tradat pe Domnul Isus de trei ori prin tagaduirea lui. Dupa parerea mea este corect spus si ca s-a lepadat(dezis, debarasat) de Domnul Isus.

  9. Tristarul zice:

    Fratea Gabriel, despre sensul si explicatia cuvintelor avem DEX. Am unul (ultima editie) aici la mine.Stau la dispozitie.
    Al doilea lucru important. Tu crezi cumva ca avem contradictii in biblie? Eu inca nu cred asa ceva.Iaca despre ce vreau sa zic. Stim din biblie mecanismul aparitiei, existentei si platii pacatului. Clar si fara echivoc, plata pacatului este MOARTEA nu iertarea cum place unora sa creada ca pot pacali zilnic bunatatea lui Isus. ( exceptie IERTAREA prin jertfa LUI atunci cind oamenii vin la Isus.Dar atentie, iertarea fiind prin jertfa, ea nu se poate repeta pentru ca asta ar insemna sa-L rastignim a doua oara pe Isus pentru noi!!!(Evrei 6 cu 4… 2 Petru 2 cu 19-22…). Sper ca ai inteles mai bine despre plata pacatului) Sa nu uitam ca Isus este Dumnezeu si in EL nu exista umbra de mutare, a fost, este si va fi acelasi. Pacatul pune zidul de despartire intre noi si Dumnezeu…cine crede altfel este problema lui.Pe mine nu ma incinta afacerea nescrisa in biblie ce se refera la „pacat cu voia”, pacat „mai mic”, „pacatul continuu”, alte forme de aghiasma.Te ologii si doctrinarii care prin munca lor anuleaza rugaciunea Domnului Isus din Ioan 17 vor da suficienta socoteala la vremea hotarita de Dumnezeu, ca in loc sa fim UNA cum se ruga Domnul Isus, suntem „una” in peste 3000 de denominatii, ori cine stie cite mai sunt.
    Auma sa revenim la ap Petru. Citeste cu voce tare de citeva ori Matei 10 cu 33! Cred ca esti de acord cu mine ca „lepadarea” este un pacat, si nu unul neinsemnat.Repercursiunile sau plata acestui pacat o rosteste Domnul Isus in acelasi verset.
    Putem noi crede ca Isus a renuntat la porunca Lui de dragul de a ne place noua sa credem? Sau ai putea sa afirmi ca in sfirsit am gasit o contradictie in scrierea biblica?
    Cele doua aspecte ar putea fi suficiente pentru intelegerea corecta, dar mai sunt si alte pasaje biblice care dovedesc ca avem o „abatere” prin interpretare ( sa nu uitam si pe Toma NECREDINCIOSUL, oare asa sa fie?sa nu uitam si pe David cu „pacatul ” lui, oare care este?)
    Fii binecuvintat.

  10. iosif, zice:


    Fiti binecuvântati.

  11. iosif, zice:

    Fiti binecuvântati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s