WALDEN – Istorii paralele şi… perpendiculare (III)


„Să încep cu începutul calvarului – 5 martie 1953 – când m-a durut toată noaptea o măsea, iar în zorii zilei am mers la Policlinica stomatologică de la Poarta Cetăţii Alba Iulia. Era o zi de târg şi se adunaseră deja, pe când am ajuns acolo, cam 15-20 de persoane care aşteptau – bărbaţi şi femei, chiar şi din satele din împrejurimi – fiecare cu durerea lui.
Holul fusese deschis, era aproape ora 8, dar încă nu se deschiseseră cabinetele. Deodată, din mulţime, o voce de bărbat a zis cu grai ardelenesc: «apoi noi nu vom intra repede la medici, întrucât toţi sunt acum în camera de gardă şi comentează moartea Tătucului Stalin. Eu nu aflasem evenimentul, nu ascultam radioul, nici nu auzisem vorbindu-se pe drum. Nedormit, nervos şi de la durere am rostit pripit, fără să mă gândesc, cuvinte grave, periculoase pentru acele timpuri: «Cum a murit acest Tătuc Stalin? Ce bine era să nu se fi conceput în pântecele mamei lui, după mult binele ce-l avem astăzi. Vedeţi cei de pe la sate, că tocmai acum se duce muncă de lămurire forţată să intraţi în întovărăşirile agricole. Urmează apoi şi colhozurile, ca în Rusia. Toate vin de la acest Tătuc. Vedeţi şi în parc tabloul lui mare cât două etaje. Cu harta în faţă şi creionul în mână a hotărât soarta întregii Europe şi nu numai!»
S-a făcut o mare tăcere în holul de aşteptare. M-am gândit puţin la cuvintele mele, dar am considerat că toţi m-au apreciat pentru cele spuse şi aşa a şi fost, dar nu mi-am dat seama că a existat între noi şi o „pasăre ciripitoare” care a mers la Securitate – erau doar cam 300 de metri până acolo. Sau poate prin telefon… nu ştiu nici azi cine a fost persoana, turnătorul.
Astfel, în aproximativ o jumătate de oră a şi apărut în faţa Policlinicii o dubiţă specifică Securităţii. Privind pe geam am văzut că din faţă au coborât doi bărbaţi: un miliţian în uniformă iar celălalt ofiţer de securitate, în civil. Acesta a deschis uşa Policlinicii, a venit direct la mine, mi-a făcut semn să-l urmez afară. În spatele dubei mi-a cerut legitimaţia şi şoferul a adus ochelari opaci, negri. Mi i-au pus la ochi şi cătuşe la mâini. Împreună m-au împins de spate în dubă. În circa 10-15 minute am ajuns la Securitate, am fost coborât din maşină tot de spate, mi-au spus să fiu atent, că urmează 5-6 trepte de coborâre şi am fost împins într-o celulă mică. Acolo mi s-au luat ochelarii de pe ochi şi…”

pag.1 b

Partea aceasta din „memorialul lui Anei Valentin” mi-a provocat cele mai multe semne de întrebare. Sincer, îmi vine să vă provoc, ca în acele jocuri cu două desene aproape identice, să depistaţi ce… „nu merge” în toată povestea asta. Şi chiar am să vă las o vreme posibilitatea asta. Voi reveni. Dar, unul dintre lucrurile pe care le-am remarcat a fost un detaliu legat de moartea lui Stalin. Am verificat, ca să nu mă bazez doar pe amintirile din lecturile mele, şi lucrurile au stat cam aşa (dacă greşesc, corectaţi-mă!): primele informaţii publice despre starea lui Stalin au fost transmise la 4 martie, când radio Moscova, la ora 6,19, a anunţat că “Stalin este grav bolnav”. La 6 martie 1953, Radio Moscova difuzează la ora 2,07 un comunicat care anunţa moartea lui I.V. Stalin, survenită în ziua de 5 martie în apartamentul din Kremlin, la ora 21,50 (ora locală). Socotiţi dumneavoastră diferenţele de fus orar şi explicaţi-mi cum puteau medicii aceia să comenteze moartea lui Stalin în 5 martie, la ora 8? Dar, să spunem că e un mic detaliu nesemnificativ. În rest, sunt convins că aceia dintre cititori care au avut de-a face cu Securitatea vor depista repede ce e „în neregulă.”

Şi încă două documente care atestă încercările lui Anei Valentin de a-şi demonstra „povestea”.

12669904_1143447632341527_554136113_o

12669730_1143445825675041_1188974543_o

 

 

 

 

 

 

 

Notă: Dacă voi reuşi să îmbunătăţesc imaginile documentelor şi să le fac lizibile, începând cu episodul următor voi renunţa la a mai transcrie conţinutul lor.

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Întrebările tinerilor, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la WALDEN – Istorii paralele şi… perpendiculare (III)

  1. Walden zice:

    MARTURISIRE (prorocie ) :Mike Olari

    „Natura omului este să controleze totul, cu toate că vine în lume fără să fie întrebat, pleacă din lume fără să se ţină cont de părerea lui şi totuşi vrea să controleze fiecare minut şi fiecare situaţie din viaţa lui.

    Ceea ce voi prezenta în această mărturie are ca orice mărturie lucruri pozitive şi negative. Recunosc faptul că tot ce este pozitiv aparţine lui Dumnezeu, iar partea negativă îmi aparţine mie. Eroul acestei mărturii nu este nimeni altcineva decât Dumnezeu, care prin puterea Duhului Sfânt a făcut posibile aceste experienţe.

    Este foarte posibil ca ceea ce voi mărturisi în continuare să nu se prea potrivească cu direcţia pe care merge învăţătura în bisericile de astăzi. Cu toate că cele mai multe biserici evanghelice condamnă evanghelia prosperităţii, această învăţătură este promovată în bisericile noastre din plin. Dacă cineva îşi pierde serviciul, sau a avut un accident, sau s-a îmbolnăvit, imediat majoritatea membrilor din acea biserică (chiar şi liderii bisericii uneori) încep să se întrebe; oare ce a păcătuit respectivul? Promovăm involuntar o doctrină greşită, o religie falsă. Cred că este momentul promovării adevăratei feţe a religiunii adevărate, Biblice. Inclusiv Domnul Isus a spus că în lume vom avea necazuri. Apostolului Pavel i sa spus la convertire, că i se va transmite prin Anania ce va avea de suferit pentru evanghelie. Dacă ne uităm la marii oameni ai Bibliei, (Moise, Iosif, Iov, Pavel, etc.) vom vedea că fiecare dintre ei au fost ZDROBIŢI înainte să poată fi folosiţi de Dumnezeu. Sunt conştient de riscul pe care mi l-am asumat făcând acest pas, dar sunt gata să plătesc preţul, chiar dacă doar o persoană care mă ascultă va fi ajutată şi încurajată de acestă mărturie.

    Mă numesc Mike Olari, locuiesc în SUA . . . .”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s