Am primit de la Walden, ca un fel de „completare” la postarea de ieri, un document. Îl adaug, fără comentarii (în afară de observaţia privind ortografia „originală” a documentului) … Acest document face parte dintr-o serie care vine să întregească oarecum imaginea „memorialului” început ieri… Precizez încă o dată că toate aceste documente ce apar aici mi-au fost puse la dispoziţie de Walden, actualmente Robert Lee Grant, fost Liviu Anei, fiul lui Anei Valentin şi sunt publicate cu acordul acestuia. O precizare menită a elimina orice fel de presupuneri sau speculaţii…
Cum scriam, constatăm, nu judecăm. Dumnezeu e cel ce poate ierta şi judeca…
cetatea de piatră 
Intram in ceață… E cumva Anei Valentin un caz patologic? Chiar dacă ar fi, nu e decât într-o foarte mică măsură scuzabil…
Nu ştiu dacă intrăm şi nu cumva ieşim din „ceaţă”, Dica! Din ceaţa în care unii se tot încăpăţânează să ne ţină. Nu ştiu dacă Anei Valentin este vinovat sau nu, nu ştiu dacă e caz patologic, nu înţeleg de ce ţine el mai mult la iertarea din partea fiului decât din partea Domnului, nu ştiu de ce unii au ales să-i dea lui dreptate şi nu lui Walden şi, în fond, nu ştiu de ce trebuie neapărat ca oamenii să aibă dreptate şi nu Dumnezeu. Ceea ce încerc eu acum este să pun în paralel două destine care s-au intersectat, după spusele lui Walden, sau care au mers în paralel, după spusele lui Anei Valentin. Partea proastă este că se pare că „intersecţiile” cântăresc mai greu şi par mai uşor de probat. Vom vedea…
Astept cu sufletul la gura aceste istorii paralele, intersectate totusi, demne de o saga a marelui ecran. Sper sa nu cadem ìn `adancimile Satanei` citind despre perversul, diabolicul, excesivul caracter al lui A.V…