Ieşirea din ceaţă


SONY DSC

foto

Într-o postare din 28 decembrie 2014, domnul Mike Olari scria: „Cred că, cu toții ne dorim să discutăm cu cărțile pe față…” Ceea ce şi încercăm să facem.

În acelaşi articol spune despre Walden că: „Un lucru care mi-a atras atenția în mod deosebit la acest frate a fost (în afară de suferințele prin care a trecut în viață) faptul că nu-l văzuse pa tatăl lui de 36 de ani. Tocmai acest lucru m-a făcut curios, dorind să cunosc mai multe despre relația celor doi.”

Drept pentru care Mike Olari decide, în încercarea (cel puţin conform declaraţiei proprii) de a-i împăca pe cei doi, să-i facă o vizită tatălui, Anei Valentin, care îi spune „că nu-și asumă nici o vinovăție în ce privește lipsa relației lui cu fiul său.”

Nu şi despre alte vinovăţii… Mike Olari îi ia un interviu lui Anei Valentin, un interviu de 3 ore (tot conform propriilor declaraţii) din care fiul, Walden, primeşte un soi de „extras”.

Despre Walden, pe care declară că l-a cunoscut personal, spune că „eu nu i-am dat dreptate 100% lui MIR (Walden)  (MIR venind de la un pseudonim folosit de Walden, respectiv „Moş Ion Roată”).

Walden mi-a trimis CD-ul cu înregistrarea interviului primit de la Mike Olari. Este limpede că lipsesc fragmente din acel interviu. De ce i-a fost trimis lui Walden editat? Promisiunea că în urma acelui interviu va continua relatarea vizitei nu a fost onorată.

 

De ce alege Mike Olari să-i dea dreptate lui Anei Valentin şi nu lui Walden, despre a cărui poveste de viaţă spune: „Mai pot sa-ti spun si faptul ca pe blogul acesta incercam sa promovam lucruri reale si practice, nu fantezii si povesti inventate.”, nu ştim.

Din momentul în care Vindecătoru începe să publice mărturiile lui Walden începe un soi de „vânzoleală” ce culminează cu un antologic „nu ştiţi în ce vă băgaţi”, acel gen de avertizare ambiguă menită să sperie sau cel puţin să nască întrebări. Ei bine, eu rămân la fel de curios: în ce ne băgăm?

Căci, dacă „ne băgăm” într-o simplă poveste de familie, cu un fiu care nu-şi poate ierta tatăl, nu ne-am „băgat” în mare lucru, şi avertismentul devine unul de-a dreptul caraghios. Dacă însă avertismentul e unul serios (şi de la un om ce se pretinde serios aşa şi te aştepţi), atunci corect ar fi ca domnul Olari să ne spună în ce „ne-am băgat”. Nu de alta, dar frumos este să-i avertizezi pe cei pe care îi numeşti fraţi de potenţiale pericole. Pericole care pot să fie reale doar în cazul în care ceea ce spune Walden despre tatăl său (şi nu numai!) sunt lucruri adevărate. Şi, dacă ele sunt adevărate, atunci şi vizita la Anei Valentin, şi interviul ciuntit, şi ştergerea unor articole şi comentarii de pe blogul domnului Mike Olari legate de acest subiect devin mari semne de întrebare…

Nu-l cunosc personal pe domnul Olari. Nu aş fi avut poate niciodată vreo tangenţă cu dânsul dacă nu ar fi apărut acea mare „gogoaşă” numită Titel Maghiar, una despre a cărei elucidare s-au făcut promisiuni tot de către domnul Olari, elucidare care nu s-a produs nici în ziua de azi, ba mai mult, în jurul căreia au dipărut la fel articole şi comentarii pe blogul dânsului. Nu am nimic de împărţit cu el. Poate doar adevărul. Dacă e dispus la aşa ceva…

Nu-l cunosc nici pe domnul Anei Valentin. Într-un fel, aproape că mi-e milă de zbuciumul lui sufletesc, aparent legat doar de relaţia cu fiul său. Dar mi-e milă şi de cei care au avut, direct sau indirect, de suferit în vremea în care delaţiunea făcea ravagii şi victime în vremea comunismului. Şi durerea aceasta e mult mai mare…

Cum spuneam, adevărul e cel care mă interesează.

În Phoenix, Arizona, ceaţa e un lucru destul de rar. Să fie tendinţa aceasta a domnului Olari de a băga mereu lucrurile în ceaţă o nostalgie după… locuri ceţoase? Dacă răspunsul este unul afirmativ, atunci am înţeles în sfârşit în ce „ne-am băgat”.
În ceaţă…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Politichie, Simţul civic și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Ieşirea din ceaţă

  1. Walden zice:

    „După o discuție de aproximativ 3 ore (totul înregistrat, cu acordul lui), mi-am dat seama că timp pe 3 ore, am stat faţă în faţă cu un om care a avut o viaţa zbuciumată, demna de un film. Mai are o singura dorință. Înainte să place de pe acest pământ, doreşte să-şi poată vedea și strânge în braţe pe singurul lui fecior, pe care nu l-a mai văzut de 36 de ani. În timpul discuțiilor noastre, mereu a izbucnit în plâns, de dorul fiului său.
    Este conștient ca ziua plecării lui este aproape, și se teme că nu-l va mai vedea.
    Înainte să ne despărțim l-am îmbrățișat în locul fiului său, lăsându-l în urmă, aproape fără cuvinte.
    Va urma…”

    Mike Olari

  2. Tristarul zice:

    Draga frate, intr-adevar, eu am mai incercat o data sa fac dupa priceperea mea unele demarcatii. Mai ales ca pe blogul de la Phoenix lucrurile s-au amestecat tot timpul, incit si sa fi vrut, nimeni nu se alegea cu nimic limpede si concis.
    Cred ca este imbucurator faptul ca tu si Rasvan ati ales calea „separatiei” intre cele doua probleme pentru ca una este Anei Valenin cu bunele si (ne)bunele lui si alta este Mosul meu drag cu suferintele, durerile si nu in ultimul rind dorintele lui.
    In ce priveste primul personaj, este indeajuns ceea ce el a spus si a scris pentru ca imaginea lui sa iasa destul de mult din ceata. Si lucrurile au fost foarte bine surprinse de Rasvan pe blogul lui.
    Cit despre Mosul meu drag, lucrurile se subimpart din nou in mai multe: una este relatia cu A.Valentin , alta este viata lui de suferinta crestina si alta este lupta lui pentru ADEVAR.
    La aceasta ora tu ai ales sa „ridici” ceata de pe relatia lui cu Anei Valentin si bine faci ca ai procedat la a face acest lucru pe felii.
    Din umilele mele cunostinte si argumente, in relatia lui Mosu cu tatal lui noi nu ne gasim in prezenta NEIERTARII! Nici vorba, Mosul a iertat de mult. Mosul meu este crestin, crestin veritabil, crestin de 24 de carate . DUREREA Mosului meu drag este legata de faptul ca, el cunoscind viata tumultuoasa , sinuoasa, insidioasa, etc…in slujba satanei dusa de tatal lui, Mosul doreste cu ardoare ca Anei Valentin sa nu plece NEMINTUIT in vesnicie.Aceasta este dorinta unui copil de Dumnezeu, un crestin apostolic al sec XXI, care este Mosul care cauta sa ne invete acelasi lucru si pe noi: dragostea trebuie sa se vada, sa se simta sa produca efecte si , trebuie sa DOARA atunci cind cineva (fie chiar si tatal) este in neorinduiala Mosul meu de fapt striga tare ceea ce biblia ne spune de 2000 de ani:mintuirea vine prin Domnul Isus numai daca pacatele sunt marturisite ca sa poata fi iertate.
    In ce priveste personajul Anei Valentin, simturile mele spun limpede si clar: persoanele care au gustat si s-au indeletnicit cu ceea ce dovezile noastre string tot mai mult cu „usa”,ele nu vor face „marturisiri” niciodata. Antrenamentul lor este menit a e asigura acest mod de „acoperire” chiar si sub tortura.De-a lungul istoriei sunt destule exemple de acest gen de „meseriasi”, iar capetele care pregatesc, conduc si exploateaza astfel de „unelte” stau linistiti pentru ca ei stiu din experienta ca nimic nu va „tulbura” apele incit noi sa avem bucuria „marturisirilor”. Niciodata.Cine stie cunoaste ca ei au legi in acest sens, au experiente, stiu ca sunt o categorie aparte,au calitati speciale ca forme de trai si „munca” provin dintr-o selectie foarte riguroasa, de fapt sunt o categorie existenta in toate tarile lumii, iar daca asemenea calitati ar fi fost folosite POZITIV, am fi avut a face cu un erou, nu? Doresc sa fiu bine inteles, nu fac apologia lui Anei Valentin, viata s-ar parea ca l-a inselat, dar ramin cu o nedumerire: ca a pornit intr-o astfel de viata dupa cea de militar , aproape ca ii inteleg tirgul, dar ceea ce nu inteleg este de ce a ramas in aceasta „capcana” mai ales dupa ce a aflat despre Dumnezeu si nu oricum , ci la nivel de inalte studii in inalte institutii biblice imbratisind o slugire duhovniceasca de inalta tinuta, cea de pastor? Si mai zic: daca a aflat de Dumnezeul cel viu si adevarat, in numele cui a facut el ceea ce documentele dovedesc ca a facut? Sau avem in fata un exemplu monumental de ceea ce inseamna sa nu ai teama de Dumnezeu.
    Cam aceasta este „strigarea” Mosului meu dupa intelegerea mea, despre „activitatile crestinului” Anei Valentin. Dumnezeu ia dat Mosului meu drag intelepciunea pe care si noi o gustam din aducerea in paralel a descriptiei vietii lui de copil alaturi de bunicul lui, aur din aurul nu atit al Apusenilor cit a Rosiei Montane.

  3. Walden zice:

    Două erezii contemporane

    On 1 noiembrie 2010/ By Petru Lascău

    Două erezii contemporane majore

    Furtuna mediatică iscată recent de dezvăluirile cărţii „Răscumpărarea memoriei”, a scos printre altele la lumină şi două erezii contemporane foarte periculoase. Citind postările şi mai ales comentariile blogurilor creştine, ele sunt mai mult decât evidente. Prezentarea aceasta are scopul unei provocări la discuţii pe seama acestor două mari erezii contemporane care sunt se pare foarte pe larg răspândite în comunităţile penticostale, atât din ţară cât şi din Diaspora.

    În primul rând sunt foarte mulţi credincioşi care cred că păcatele noastre se diminuiază sau chiar dispar în timp. Adepţii acestei erezii spun cam aşa: „De ce trebuie să scormonim în trecut după mizeriile păcatelor? Evenimentele s-au petrecut cu peste 20 de ani în urmă. Noi suntem tineri şi n-am participat la ororiile comunismului. Nu ne interesează aceste lucruri din trecut. Lăsaţi-le în ‘marea uitării’!” Potrivit acestei gândiri, păcatele se diminuiază în timp, sau chiar dispar. Aşa cum noi le uităm, le-a uitat şi Dumnezeu. Despre morţi – numai de bine! Să nu ne mai aducem aminte de relele trecutului. Cele rele – să se spele! Nu vrem să ştim trecutul! Ne interesează doar prezentul şi viitorul!

    A doua mare erezie este legată de concepţia fundamentală a mântuirii omului. Ciudat, dar mulţi credincioşi nu cred în mântuirea noastră prin credinţa în jertfa Domnului Isus, ci mai degrabă suntem mântuiţi prin faptele noastre. „Numai la ziua cea mare a judecăţii divine vom şti încotro va atârna mai greu cântarul”. Ochelarii acestei teologii îi folosim apoi la evaluarea faptelor semenilor noştri. Fratele „n-a făcut numai relele despre care vorbeşte cartea lui Vasilică!” Ne aducem aminte ce băiat de treabă este, ce eforturi a făcut pentru a ne ajuta, ce realizări are în palmares. Contează azi mai mult talentul, realizările şi relaţiile interumane, decât caracterul. Ne purtăm ca o fată bătrână dornică de măritiş. „Mamă, e bogat, e frumos, e deştept. Are câteva mici defecte. Minte, fură şi e afemeiat, dar în general e băiat bun.” Nici măcar Iuda n-a făcut doar fapta sa atât de mizerabilă. Cred că era un casier organizat şi disciplinat. A ajutat săracii. A fost politicos cu colegii şi cu Domnul. Nu există oameni desărvârşit de răi. Ar fi egalii lui Satan. Nu există nici oameni perfecţi în bunătate. Ar fi egalii lui Dumnezeu. Creştinii din America scriau elogios la început despre Hitler. Nu se îmbăta, nu fuma şi nu era afemeiat. Avea doar un „mic defect”. Ucidea oameni. Cu milioanele.

    Peste aceste două erezii au venit votările. Rezultatele? Pe măsura teologiei. Reflectând procentajul corupţiei teologice şi morale.

    (nota Walden – cititi comentariile .)

  4. Walden zice:

    Dar despre misiunea de urmarire a lui Mihai Pacepa,si iesirile antisemite a lui N.P fata de activitatea lui Richard Wurmbrand, Nimic??!!. Dar despre sarmanul Mihai Wurmbrand saracit si exploatat de organizatia mafiota ” „The Voice of The Martyrs ” ( in asociere cu actorul Panican ),_ tot Nimic ??!! Dar Branzei (cel cu limba’n gura atunci cand nu trebuie !)ce-l intimideaza oare ,ce-l determina sa taca , acum cand vede limpede cum R.W. a fost vandut de doua ori de tatal meu, Securitatii ????!!!!.

  5. iosif, zice:

    E blogul tau. Decizia de a publica mesajele Domnului sau de a le suprima,îti apartine. Eu nu fac ce vreau . Stiu ca fac voia Tatalui meu ,iar cuvântul este al Sau.:)))


    Fiti binecuvântati.

  6. Walden zice:

    . . . din inceputul narativ a interviului „gatuit” de Mike Olari, inceputul anilor de seminar bucurestean, infulecand alaturi de profesorul Richard Wurmbrand „alimentele ajutorului norvegian” obtinut de ambasada norvegiana pentru si prin R.W. Ciorba de vacutza a sorei Socaciu, sotia directorului Socaciu, colaboratorului lui Rusu (cel din fotografie, in dreapta lui V.A.) Este necesara ascultarea interviului lui V.A. dat lui Olari, inclusiv abuzul sexual si sadic, explicatia lui infecta, de tortionar antisemit, tortura si umilirea groaznica suferita de mama mea in momentul deflorarii. Reintoarcera lui urgenta (in zece zile) in Rosia Montana, o noapte petrecuta in fanul din podul surii, pentru a o convinge pe mama sa-i dea aurul, partea ei de zestre. Dorea arzator sa observe de unde scoate bunicul aurul solicitat de el. Mama mi-a povestit ca in dialogul lui cu ea, dupa acea ultima relatie sexuala, a devenit deosebit de tandru si convingator sa-i dea aurul, promitandu-i ca se va intoarce in mai putin de o luna si o va lua cu el in Bucuresti. De acolo de sus din podul surii, privea insistent printr-o crapatura, incercand sa afle miscarile bunicului si ale bunicii mele, jos din curte. Dorea enorm sa afle locul de unde vor aduce aurul. A insistat sa afle acest lucru si de la mama. Observati cum el ocoleste descrierea persoanei bunicului meu, de care ii era in acelasi timp, vadit, teama. Bunicul se abtinea din rasputeri sa nu-l striveasca in bataie. Bunica intelegea santajul si incerca din rasputeri sa-l tina calm pe bunicul. Apoi anacronismul mincinos „up’s and down’s”, jongleriile lui emotive din incheierea memoriului, din naratiunea si sfarsitul comentariului de unsprazece (11 + 1) pagini – ce sper, draga Marinel, ca le vei afisa in ordinea lor. Apoi „confiscarea” bibliotecii lui din resedinta pastorala, din Alba Iulia. La aceea data deja el daduse toate informatiile Securitatii, savarsise desconspirarea, locarea unor adrese si nume, membri unor cuiburi de partizani ai Rezistentei, capeteniile lor, oamenii de legatura, metodele, datele si radacinile lor de alimentare de-a lungul Vaii Ariesului si a Rosiei Montane. Savarsise si incheiase misiunea de debut, marea turnatorie seminarisitica. Era relaxat de succesul misiunii lui, arestarea fratelui R.W. si a lui Moldovan avusesera loc. Ei zaceau in inchisoarea Aiudului. Acum, in progres, infaptuia al doilea debut, misiunea” Alba-Iulia – Rosia Montana .Cititi cu atentie!. In incheiere, misiunea „Traian Dorz”, transportul poetului cu masina personala in statiuea Covasna si supraveghierea lui, douazeci (20) de zile/ 24/24.
    Cel putin doi din vizitatorii martirului Dorz erau colaboratori, agenti de legatura ai tatalui meu .

  7. Walden zice:

    Iosif, fi linistit !

  8. viorelchis zice:

    Intradevar norul greu de ceata a acoperit multe lucruri care nu se doresc sa ajunga la lumina!! Este trist si dureros sa ajungem sa intelegem cum si pe aceasta cale multi au ajuns in suferinte ,in necazuri si probleme ale vietii !!Iar unii lideri religiosi pretindeau prin pozitii si prin predicile expuse ca indreapta multimile spre „Legea Divina” ,spre unitate ,iubire si sfintire….!Oare din cele explicate atit in subiect ,cat si in comentarii ,ajungem sa invatam ceva?????Iar cei care azi se simt cu musca pe caciula si citesc ce sa intimplat si se intimpla ….ce gandesc si cand vor ajunge sa se marturiseasca si sa nu devina la un timp hotarit si ei astfel descoperiti ?????Chiar daca se neaga azi de foarte multi ca nu au colaborat cu securitatea si ca astfel de legaturi nu mai exista ?Oare asa sa fie????

  9. Pingback: WALDEN – Istorii paralele şi… perpendiculare (IV) | cetatea de piatră

  10. iosif, zice:

    *Asculta Israele*.:
    https://biblia.resursecrestine.ro/deuteronomul/6
    Fiti binecuvântati.

  11. Tristarul zice:

    Marinel, apropo de vinzarea lui RW cred ca se merita , daca ai posibilitati, sa acorzi atentie perioadei de citeva zile in care RW a predicat la Cluj. Este o scurta perioada intre cele doua detentii.
    Fii binecuvintat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s