CE FACEM ÎN NECAZURI ?

Traversăm de o bună bucată de vreme o perioadă tulbure din multe puncte de vedere. Şi totuşi, în bunătatea Lui, Dumnezeu ne mai oferă din când în când câte o „gură de oxigen”. Adevărul e că El ne oferă permanent, doar că noi am cam uitat să… respirăm!
Unii o fac doar duminica, alţii mai „respiră” şi în timpul săptămânii, şi tot mai puţini o fac tot timpul.
Poate de aceea creştinismul majorităţii e tot mai… palid! Deşi la faţă sunt mereu roşii. Poate din cauză că se enervează prea mult dând lecţii altora…

Iertaţi-mi preambului, dar mi s-a părut necesar după un weekend de excepţie.

Sâmbătă am participat la o întâlnire „Dialogos”. După o pauză de participare pe care prefer să nu o explic. De data aceasta însă era ceva inevitabil. Sau, mai corect, de neevitat. Un dialog despre tradiţie, cu incursiuni adânci şi semnificative în patristică, şi care să-l aibă invitat pe fratele Marius Cruceru, iar ca interlocutor pe fratele Emil Bartoş, nu este în niciun caz ceva de ratat. Şi vă asigur că a meritat! N-am simţit, efectiv, când s-au scurse cele peste trei ore! Sper să pot să vă ofer celor interesaţi cât de curând un link unde să aveţi posibilitatea să urmăriţi înregistrarea acestei întâlniri. Aceasta în condiţiile în care ea va fi disponibilă în curând…

Dar, până atunci, ceva mai personal. Şi de suflet. Căci bucuria de sâmbătă a continuat şi duminica dimineaţa, atunci când l-am avut pe fratele Marius oaspete în biserica noastră.

Am să mă abţin să comentez evenimentul şi am să spun doar că după o pauză destul de lungă m-am bucurat şi ne-am bucurat să avem posibilitatea de a asculta o predică adevărată „gură de oxigen”. Şi, când ea e însoţită şi de ocazia de a-l asculta pe Marius Cruceru cântând, asta se cheamă deja… răsfăţ.
Apoi voi spune că pe fratele Marius l-am cunoscut acum aproape 5 ani oarecum şi datorită muzicii. Drept pentru care, parcă presimţind subiectul predicii, deşi nu în cea mai bună formă fizică (deh, vârsta începe să-şi spună tot mai puternic cuvântul!), am vrut să „celebrez” într-un fel (re)întâlnirea din această duminică printr-o recentă traducere/adaptare a unei piese ce vorbeşte despre dragoste…
E doar un adagiu de final al postării, peste care se poate sări…

Aşadar, o predică despre un subiect de mare actualitate: „Ce facem în necazuri?”, o piesă compoziţie proprie marca Marius Cruceru, după o poezie de Vasile Voiculescu şi… un cover după „Love never fails” a lui Brandon Heath.

Sper să vă fie de folos toate trei!

CE FACEM ÎN NECAZURI ?
Psalmul 42

1 Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu;
când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”
4 Mi-aduc aminte şi-mi vărs tot focul inimii în mine,
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
5 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
6 Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.
7 Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale;
toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui,
iar noaptea, cântam laudele Lui
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9 De aceea, zic lui Dumnezeu, stânca mea: „Pentru ce mă uiţi?
Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
10 Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia, când mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?”
11 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

 

NE BATEM CAPUL
versuri: Vasile Voiculescu
muzica şi interpretarea: Marius Cruceru

Ne batem capul să Te dezlegăm,
Strânşi în soboruri ca la şezătoare,
Parc-ai fi, Doamne, doar o ghicitoare,
În loc să-ngenunchem să ne rugăm!

Cătăm poteci în stânci fără de trepte,
Ne căţărăm s-ajungem pân’ la Tine,
Când Tu Te afli în ţinuturi line
Pe toate drumurile limpezi, mari şi drepte.

IUBIREA
versuri română: Marinel Blaj
originalul piesei: „Love never fails” – Brandon Heath

Unde-i iubire
nu e mândrie
iubirea e
cea mai de preţ.

Iubirea nu fuge
nu se ascunde
ea nu-ţi rămâne
în inimă

Ea e un râu care curge mereu
Şi parte din sufletul tău.

Iubirea-i un braţ
întins spre a da
şi până în veci
nu va-nceta

Te apără,
Speră mereu,
crede şi-atunci
când tu nu crezi

E glasul Lui ce te cheamă mereu
Şi parte din sufletul tău

Inima când s-a opri
Când eu nu voi mai fi
Cerul când va pieri
Mai mare ca ea ce ar fi ?
Ce va mai fi ?

Iubirea va fi
vie mereu
căci ea este calea
spre sufletul tău

Ea este râul ce curge mereu
Braţul de sprijin
atunci când e greu
E locul spre care
cu toţi vom pleca
E parte din inima ta…

P.S. Mulţumesc fratelui Marius Cruceru (şi) pentru permisiunea de a posta cele două înregistrări!