Pilda fiului risipitor sau a cui ?…


Prodigal-Sonsursa

Unul dintre cele mai folosite subiecte pentru predici, din câte mi-a fost dat să ascult, a fost „Pilda fiului risipitor”.

Am auzit predici care au pus accentul pe risipă, altele care au subliniat neascultarea, unele axate pe tema invidiei, cele mai multe subliniind ideea iertării, câteva despre preţul libertăţii… mi-ar fi greu să recapitulez din câte unghiuri a fost privită de predicatori această celebră pildă a Domnului.

Unii s-au străduit să extragă din această pildă tot felul de avertismente, legate de ispita nepăsării, ispita nerăbdării, ispita îndestulării sau cea a destrăbălării chiar.

Alţii au fost, să zicem, mai pragmatici şi au pus accentul pe modul de administrare a moştenirii.

Evident, cele mai multe predici s-au axat pe tema pocăinţei, neuitând să aducă în atenţie şi răsplata care o însoţeşte.

Duminica trecută am avut un oaspete la amvon. Pe fratele Andrei Ştefan, cel care în viaţa de zi cu zi ne slujeşte pe undele radio ale postului Joy FM. Am apreciat capacitatea de a aduna într-o singură predică aproape toate aceste unghiuri de vedere. Şi mai ales o concluzie de final care, în contextul zecilor de predici pe marginea acestui subiect, mi s-a părut a fi inedită. Poate doar pentru mine. Concluziona fratele Andrei cam aşa: „să vrei lucrurile tatălui, dar să nu-l vrei pe tatăl…” (şi, bineînţeles, cu gândul la „tată” scris cu majusculă!). Da, am plecat de la biserică aproape cu o recapitulare a pildei, binevenită la început de an…

Dar…

Majoritatea predicatorilor care au folosit această pildă s-au străduit să-i dea şi un titlul adecvat abordării ei. Aşa am auzit despre „pilda fiului risipitor”, „pilda tatălui iubitor” (cu varianta „iertător”), „pilda fiului invidios”, „pilda…”

M-am gândit de multe ori la două lucruri, ascultând aceste predici. În primul rând la faptul că puţini dintre predicatori au scos în evidenţă sensul pildei la vremea în care a fost rostită şi în contextul culturii respective. Apoi, în unele cazuri, m-a deranjat de-a dreptul „inventivitatea” abordării, mai ales atunci când se vedea limpede strădania vorbitorului de a prezenta un punct de vedere neapărat sută la sută inedit.

Şi, deşi nu a fost cazul în această duminică, întrebarea „oare de câte abordări… originale voi mai avea parte?” mi-a venit iarăşi în minte. Mi-am amintit că mă gândeam odată chiar să ofer nişte sugestii. Pe care, iată, le împărtăşesc cu voi…

Cum vi s-ar părea, de exemplu, o predică despre… „pilda fiului rispitor privită din perspectiva… porcilor.” Idei de subliniat? Să zicem: dacă nu-ţi preţuieşti cum se cuvine moştenirea ajungi să ai „părtăşie” cu… porcii. Sau, când setea ta de independenţă e prea mare şi o transformi în „fac ce vreau şi ce-mi place”, precum fiul din pildă, rezultatul nu poate fi decât o… porcărie.”

Ar mai putea fi privită pilda şi din perspectiva… viţelului. Cu idei de genul „greşelile tale au întotdeauna… victime colaterale.” Ori, „iertarea ta poate să coste pe altcineva mai mult decât pe tine.”

Nu-i aşa că e greu să nu sacrifici omilia de dragul omileticii ?

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Mioritice, Pe gânduri, Zâmbet sau rictus? și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Pilda fiului risipitor sau a cui ?…

  1. Adrian zice:

    Mai corect ar fi „Pilda fiului risipitor si a fratelui fiului risipitor”. Niciodata nu am inteles de ce cei mai multi predicatori pun centrul de greutate numai pe fiul risipitor. Textul ii are in vedere pe ambii fii. Fratele fiului risipitor este la fel de important pentru intelegerea textului ca si fiul risipitor. Fratele fiului risipitor este in casa si, totusi, este afara. De la porci te poti intoarce mai usor decat din autosuficienta celui care, desi creste vitei grasi, mananca tot roscove.

    • marinelblaj zice:

      Aşa e, Adrian, punem accentul doar unde ne convine, dăm cu parul doar într-o direcţie. 😦 Uite, ŞI DE ACEEA am propus să privim pilda şi din perspectiva… porcilor sau a viţelului gras 😉

  2. iosif zice:

    Toti mi-au închis usile în fazta,
    Vazîndu-mi chipul neatragator
    N’au înteles ca’n chipu-Mi se ascunde.
    Un Frate Mare,smerit si iubitor…

    Fiti binecuvântati.

  3. iosif zice:


    Fiti binecuvantati.

  4. iosif zice:

    „Cetatea de piatra”,e asediata
    Vrasmasul e lacom si ambitios
    Dar noi nu suntem singuri,în înpresurare
    Cu noi este Domnul,e…Isus Hristos.

    El e… eroul,maret Împarat,
    Trimis de Stapânnul Sionului Sfânt.
    El este pâinea ,si vinul curat,
    Ce’nlocueste hrana celui asediat.

  5. iosif zice:

    Revenind la subiectul articolului,personal consider ca”porcii”,au avut un rol esential.
    El,fiul bogatului tata,abandonat de prietenii profitori,infometat,sleit de puteri,si ingândurat,privind la porcii grasi si pofticiosi,ce scurmau de zor pamântul,infruptindu-se din roscovele „delicioase”,meditând,analizind la rece spectacolul impresionant ce se derula sub privirile ,si in mintea sa framîntata de suferinte si regrete,s-a declansat o scînteie,o idee,o speranta,o ultima sansa,de salvare,iar aceasta speranta, dovedindu-se in final,scînteia ce i-a adus salvarea de la o moarte sigura,si ireversibila.
    Fiti binecuvântati.

  6. iosif zice:

    Si …pentru toti cei ce-l contesta cu vehementa pe acest om,care (probabil) in tinerete o fi fost „porcar”,sa nu uitam ca pocainta este o „Cale” spre desavârsire,si necesara zi de zi,pâna la sfârsit. Pocainta nu e un sablon,este dragoste de frati,si fata de toti oamenii,ea se produce din interior spre exterior ,iar daca interiorul nu este luminat,tot trupul va ramîne in bezna.Ea nu se obtine prin studii si cercetari stiintifico-filozofice,ci este lucrarea Duhului Sfânt,prin HAR,nu prin merite deosebite,ca sa nu se laude nimeni.

    Fiti binecuvântati.

  7. iosif zice:

    Un contrast frapant între falsii evanghelisi si unul autenic.

    Fiti binecuvântati.

  8. Dica zice:

    Constantin Noica are o privire unica, inedita asupra fratelui mai mare. Merita sa fie luata in considerare…

  9. Walden zice:

    https://www.youtube.com/watch?v=O7hmF_IX9Ic Draga Marinel, iti dedic aceasta melodie. Un cantec cu semnificatie deosebita pentru mine, ce-mi rascoleste un noian de amintiri, ce o ascultam in octombrie 1977 pe Aeroportul International din L.A., la sosirea mea in State din Austria. O ascultam cu ochii inchisi . Langa piciorul meu aveam o sacosa ce continea toata averea mostenita din strabuni. Asteptam pe un scaun, cat mai la vedere, sa le fie mai usor celor ce vor veni la aeroport sa ma intampine si… eventual sa ma ia cu ei. Era trecut cu mult de miezul noptii. Emigrant evadat din Raiul Comunist dar fericit . America, America. Inaintasul meu, Columbus, la aceea vreme avea deja platite de Cetatea Hollywood toate datoriile celor ce l-au sponsorizat. Pentru a putea fi recunoscut, pentru identificare, prins de gulerul singurei mele camasi, purtam o insigna, (buton) OIKUMENE, semnul organizatiei ce ma sponsorizasera : WCC (World Council of Churches.) Sponsorul meu a fost Pitt Popovici. Il cunoastea foarte bine, personal pe pamanteanul si terestrul meu tata si asta, pe undeva, mi-a facilitat si scurtat sosirea in State, la numai trei luni de lagar. Am gasit prin „Monitorul Crestin” patru sponsori, dar am optat sa vin „la ai mei” .
    Apoi mai tarziu, intr-un hotel californian, numit „Atlantic Bell Hotel”, ales de Pitt, am devenit New Kid in Town. Sincere condoleante pentru pierderea lui Glenn Frey !
    love, Walden

    • marinelblaj zice:

      Ehei, Walden dragă, ce m-ai lovit la inimă! Cântam adesea piesa asta cu fratele meu. Şi nu doar asta de la Eagles. Încerc să-mi imaginez cum o ascultai tu, scăpat după multe situaţii „to the limits”, odată ajuns în afara „coliviei” şi îmi amintesc cum o cântam noi, din „colivie”, visând precum… „canarul galben ca un gălbenuş…” Mulţumesc mult, dragul meu şi să dea Domnul să ne vedem, cum m-ai făcut de-acum să visez! 🙂

  10. Gabriel zice:

    Draga walden. Stai aproape de seattle?Ati auzit de Ionel Preda?

  11. Walden zice:

    Gabriel@ Este posibil. Unde locueiste, in State ,in Romania ? Eu locueisc la mijlocul statului Indiana, in partea nordica, nu prea departe de Chicago si tarmul lui Michigan Lake.

  12. Walden zice:

    Marinel, stiu ca-ti amintesti de podul cu capetele sprijinite pe Stanca; apele tulburi, involburate, valtori tumultoase si vartejuri iuti, potrivnice lui si noua, au incercat, an dupa an sa-l surpe, sa-l pravaleasca in adancuri. Dar el a ramas asa cum l-am vazut in tinerete, neclintit, mereu real in memoria noastra https://www.youtube.com/watch?v=jjNgn4r6SOA

  13. marinelblaj zice:

    Mulţumesc, dragă Walden! Ştii, apropo de ape învolburate, un proverb italian spune că ” „Vulturul
    care se înalţă la mari înălţimi nu-şi face probleme cum va traversa un râu învolburat…” Aşa că… nu uita, credinciosului adevărat îi cresc încă de aici aripi… Have a blessed day! 🙂

  14. iosif, zice:


    Fiti binecuvântati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s