Tăcerea ieslei


cross-on-manger1

imagine

Hotărâsem iniţial să păstrez tăcerea la această Sărbătoare a Întrupării. Mi se părea cea mai potrivită atitudine… Nu pentru că, aşa cum, pe bună dreptate, se spune, e o Sărbătoare „potrivită” cu secole în urmă peste un moment nepotrivit al anului. La care lumea a adăugat, denaturând semnificaţia, orice altceva i s-a părut… potrivit. Brazi, globuri, beteală, reni… Potrivit chipului ei şi nu chipului acelui Prunc din iesle. În fond, ar trebui, nu-i aşa, să ne bucurăm în fiecare zi de Întruparea Mântuitorului! Dar felul în care s-a transformat şi se transformă această Sărbătoare în orice altceva decât uimirea păstorilor şi închinarea magilor m-a determinat să observ pentru întâia dată un detaliu din poate cea mai cântată melodie, sau, mă rog, colind al acestei Sărbători: „Departe-ntr-o iesle”.

„Away in a manger”, sub titlul original, e, conform mai multor sondaje, al doilea cel mai cântat colind din toate timpurile. Dar nu asta m-a determinat să scriu rândurile de faţă. Nici acuzaţia de docetism * legată de versul „But little Lord Jesus no crying he makes” din textul original…

Ceea ce m-a provocat să scriu aceste rânduri, şi vă rog să mă iertaţi dacă, într-un fel sau altul, stric „sărbătoarea” cuiva, e legat de versiunea românească a textului, mai precis chiar finalul. Şi nu versurile în sine, cât atitudinea care îi caracterizează pe cei mai mulţi în această perioadă a anului.

Vă amintiţi cum sună versurile acestea?

„Iar Tu dă-ne binecuvântarea Ta
Şi viaţa întreagă la iesle vom sta.”

Sigur, veţi spune că sunt cârcotaş, insensibil la duioşia mesajului etc. Nu, dragii mei. Şi eu mă înduioşez la gândul acelui Prunc venit într-o lume atât de mizerabilă, coborât din ceruri ca să ia chip de om, să trăiască o viaţă ca noi… Dar…

Problema multora este că ei chiar rămân o viaţă întreagă la iesle. Fără a trece pe la Golgota sau pe la mormântul gol.

Şi toate acestea cu gândul la un „troc” penibil. „Tu dă-ne binecuvântarea Ta, iar noi Îţi promitem că vom sta o viaţă întreagă la iesle”. Adică în spiritul Crăciunului. Unde e cald şi bine, unde nu e durerea crucii, unde-s cozonacii dulci şi pufoşi, cadourile strălucitoare şi colinzile duioase ori zglobii…

 

Scriam cu ani în urmă:

„Mişcaţi peste măsură de imaginea Pruncului aşezat în ieslea rece uităm că degeaba am trecut cu reverenţă şi înduioşaţi pe la iesle dacă nu ne-am prăbuşit apoi vinovaţi şi smeriţi în genunchi la poalele crucii de la Calvar…”

Şi aş adăuga: „… iar apoi, iertaţi, să strigăm de bucurie în faţa mormântului gol…”

 

Iată de ce preferam să tac anul acesta, la Sărbătoare.

Şi ar mai fi un motiv…

Câţi au „un alt fel de Sărbătoare anul acesta”? Mă gândesc la familia Bodnariu, dar şi la mulţi „amărâţi” pentru care 25 decembrie este doar o zi ca multe altele…

 

Doamne, nu ne lăsa să zăbovim mai mult decât trebuie la iesle…

 

 

* DOCETÍSM s.n. Erezie de la începuturile bisericii creștine, care susținea că Isus Cristos nu ar fi fost om decât în aparență. [< fr. docétisme, cf. gr. dokein – a părea].

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Tăcerea ieslei

  1. Iosif zice:

    Nu se stie cu exactitate ziua si anul intruparii Cuvantului Lui Dumnezeu,insa esential este MESAJUL,transmis de Dumnezeu,Tatal Domnului si Mantuitorului nostru,Hristos Isus,mesaj tainic si duhovnicesc,ascuns de intelepciunea lumii,a fruntasilor veacului acestuia,si descoperita „pruncilor” (Matei 11:25,26)

    „Cat despre mine,fratilor,cand am venit la voi n-am venit sa va vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau intelepciune stralucita.
    Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos,si pe El rastignit.
    Eu insumi cand am venit in mijlocul vostru,am fost slab,fricos si plin de cutremur.
    Si invatatura si propovaduirea mea nu statea in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii,ci intr-o dovada data de Duhul si de putere,pentru ca,credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor,ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2:1-5)

    Draga Marinel.
    „Tacerea ieslei”,e fireasca
    Caci e un obiect lucrat.
    De ce tac mieii,e mirarea,
    Cand oaia stearpa „lapte” nu le-a dat?

    Evenimentul nasterii Mantuitorului,reprezinta pentru lumea crestina,momentul cel mai fericit al anului,motiv pentru care oamenii asi ofera unii altora daruri (materiale) ce amplifica aceasta bucurie ,insa cel mai pretios DAR (HAR),ne este oferit de insusi Ziditorul,Dumnezeu,Tatal,tuturor celor „alesi inainte de intemeierea lumii” (Efeseni 1:4-6)

    In acest context,ma intreb retoric,cati realizeaza si constientizeaza azi,ca acest Prunc Isus,prin nasterea,Sa in trup,intr-o suferinta enorma,pricinuita de neascultarea si pacatele noastre,pe care le-a luat asupra Sa,in trupul Sau umilit,batjocorit si rastignit,mort in trup si inviat in Duh,ne-a impacat cu Dumnezeu ,Tatal Sau,si al nostru,iar azi;dupa doua milenii,el inca mai sufera din pricina noastra,batjocuri,umilinte si adeseori moarte trupeasca. Trupul Sau,este si azi pe cruce,in agonia mortii,iar cand va fi dat jos si inmormantat,intunericul si catastrofele apocaliptice,se vor abate peste intreg pamantul,si nimeni nu va scapa de urgiile judecatii FINALE,a CELUI CE ESTE VIU UN VECII VECILOR.
    VINO DOAMNE ISUSE,CAT MAI CURAND !

    Fiti binecuvantati.

  2. Pingback: Sâmburii ascunși în tăceri | Convieţuire

  3. Iosif zice:

    Apropiata sarbatoare a crestinatatii mondiale din acest an,celebrarea traditionala multiculturala a nasterii si intruparii CUVANTULUI LUI DUMNEZEU,- avand in vedere evenimentele tragediei mondiale,si mai cu seama persecutiilor previzibile,si chiar percepute vizibil in lumea crestinatatii – consider ca ar trebui sa ne indemne pe toti crestinii ,indiferent de orientarea cultica,confesionala,
    traditionala, la o sincera si autentica pocainta,adunati impreuna in jurul „ieslei tacute”,la o meditatie si cercetare personala a starii noastre sufletesti,in raport cu „Vestea Buna „,Mesajul dragostei nemarginite a lui Dumnezeu,Tatal Domnului si Mantuitorului nostru,Hristos Isus,si impreuna pe „cararile vechi”,uniti in acelasi Duh al dragostei Lui,sa pornim spre Golgota,spre poarta prin care Tatal,a unit cerul cu pamintul,intr-o noua si inalta dimensiune duhovniceasca (spirituala),EVOLUTIE care transcede perceptia fireasca,intr-o noua perceptie a vietii,”ascunsa cu Hristos in Dumnezeu”

    Fiti binecuvantati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s