Pentru că am suferit şi eu şi ai mei timp îndelungat pentru ea, şi am primit în schimb lucruri îngrozitoare şi umilitoare… Şi totuşi, am continuat să o iubesc!
Pentru că dacă nu aş fi iubit-o aş fi putut fi cetăţean în multe alte locuri din lume fără să am sentimentul părăsirii… M-am întors întotdeauna şi am rămas, continuând să o iubesc!
Pentru că după visul nebun numit decembrie ’89 cei care mi-au furat ţara m-au făcut să devin pentru prima oară bunic, dar pe pământ străin, fiindcă m-am simţit obligat să le spun copiilor mei, cu durere în suflet, că „mai bine să-mi fie dor de voi, decât să-mi fie milă.” Şi, din nefericire, timpul mi-a dat dreptate…
Pentru că în pământul acesta zac oasele celor dragi mie, trimişi acolo de cei care pretindeau că reprezintă ţara, în vreme ce ţara erau chiar ai mei, care se rugau pentru ea! S-au împlinit recent 30 de ani de atunci… Acum mă rog eu pentru ţara aceasta. Fiindcă, totuşi, o iubesc!
Pentru că n-am reuşit ca în gaura făcută în drapelul ţării în ’89 să punem oamenii, ci am pus alte goluri. Ori eu iubesc România care înseamnă oamenii…
Pentru că refuz să cred că toate ţoapele promovate de televiziuni, toţi interlopii sau baronii locali, toate beizadelele şi toţi parveniţii politici sunt ţara, ci oamenii care n-au uitat că a munci cinstit e demnitatea celui ce-şi iubeşte ţara. Şi pentru că ei mai există încă, o iubesc!
Nu îţi înalţ osanale, România! Nu fiindcă n-ai fi demnă de aşa ceva, ci pentru că şi pe acestea s-ar găsi destui care să le fure!
Pe când aveam doar şapte ani şi făceam împreună cu tatăl meu turul ţării „per pedes”, timp de trei luni de zile, aveam să descopăr minunăţii care nu se pot uita, oricâte locuri din lumea largă aş fi văzut. Locuri minunate şi oameni minunaţi. Minunaţi de simpli şi de curaţi… România asta o iubesc!
De asta nu-ţi înalţ osanale, România mea, fiindcă nu de aşa ceva ai tu nevoie, ci de oameni. Care, din păcate, sunt tot mai puţini.
Şi nu în ultimul rând pentru că, aşa cum bine subliniau alţii, nu aceasta este ziua pe care o consider a fi cea care să simbolizeze cu adevărat ziua ta, Românie!
Şi cum aş putea să închei altfel decât… „Deşteaptă-te, române… decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!…”
Aşa te iubesc eu, ţara mea! Fără osanale… dar cu toată inima!
cetatea de piatră 
„Voi face pe oameni mai rari decat aurul si mai scumpi ca aurul din Ofir.”
Fiti binecuvantati.
Marinel, daca ii esti cu adevarat prieten, spune-i ca delireaza, spune-i ceva, opreste-l de pe toboganul asta pe care a luat-o razna, facand rau siesi si altora.
https://rasvancristian.wordpress.com/2015/12/07/cruciada-lui-cristian-ionescu-impotriva-norvegiei-a-occidentului-si-a-pacatului-in-general-1/
Fiindcă îi sunt CU ADEVĂRAT prieten îi respect opiniile! Dacă crezi că greşeşte cu ceva, combate-l la el! Deşi, dă-mi voie să-ţi spun că, dincolo de tragedia absolut reală a acestei familii pentru care mă rog de când am aflat, e ceva neclar în toată povestea asta. Cam ca în cazul Titel Maghiar, nu ţi se pare?
Răsvan e un om credincios şi onest, nu strigă el degeaba…
Bine, daca Rasvan e un om credincios si onest, de ce lupta cu arme murdare? De ce se foloseste de spusele unuia ca Manastireanu pe care altadata il combatuse atata? Cum de, gramatica lui Gabebogdan, este fixata imediat, in timp ce a lui viorechis este trecuta cu vederea? Daca eu ii scriu ceva nu este primit, in timp ce al lui viorelchis care abunda in rautate si fatarnicie( nu pot nici sa pricep cum poate un om ca asta sa te blameze atata, iar la sfarsitul comentariului sa iti ureze o multime de urari de parca n-ar fi zis nimic pana atunci) ii place, pentru ca „cine se aseamana, se-aduna” -spune zicala. Celalat amic al vostru, Romulus, care recunoaste ca nu a fost batut de parinti niciodata, nu are cum sa priceapa aceste lucruri pentru ca sunt ascunse pentru cei „intelepti si priceputi”. Pentru dansul, Evrei 12. 7-11 sunt lucruri dintr-o alta lume, si neaplicabile in lumea „bastarzilor” din vremea de acum.
Chiar daca problema asta are cam multe necunoscute(pentru curiosi ca mine), eu cred ca paralela pe care o faceti intre cazul Titel Maghiar si aceasta, este cel putin exagerata. Oare chiar credeti ca oamenii astia (Marius si Ruth), in situatia in care se gasesc, au timp sa dea socoteala la toata lumea? Dupa ce trebuie sa faca naveta o zi intreaga, de trei ori pe saptamana ca sa-si vada cei trei copii, apoi sa discute cu avocatii, cu rudele, cu prietenii mai apropiati care ii pot ajuta, credeti ca le mai ramane timp si de Rasvan de la Harlau pe care nu-l doare nicaieri nici de familia Bodnariu si nici de Ionescu, dar care, unde-i polemica, hop si el, iar daca nu-i, o inventeaza. Daca Rasvan are inca de reglat conturi cu Ionescu ar fi intelept si de bun simt sa astepte rezolvarea acestei probleme si apoi n-au decat sa se invite „in sabii sa ne taiem, in suliti sa ne lovim ori in lupta sa ne luptam” . Dar in situatia cel putin dramatica al acestei familii, despre care si dumneavoastra admiteti ca e reala, sa ne concentram la ce am putea face noi pentru reunificarea acestei familii fara sa dispretuim ce au facut altii. Sanatate!
Amicul lui Marinel si Rasvan va doreste binecuvantari ceresti!
Am spus clar si o repet, lipsa de informatii clare duce la confuzie. De cateva saptamani sap dupa informatie legata de caz, ca sa descopar printre „crapaturi” ca se mai scapa informatii. Asta e bataie de joc si de incredere din partea celor care au publicat initial cazul. Am incredere in Marinel pe care il cunosc si stiu ca nu vorbeste prostii, dar pe cineva pe care nu il cunosc si imi pretinde sa il cred…am dreptul biblic sa pun la indoiala ce spune si sa analizez mai departe situatia. Asta o tot repet la infinit, dar vad ca lumea intelege doar ceea ce nu spun. Daca era sa aduc eu cazul in discutie si sa il propun opiniei internationale veneal cu un pachet de articole complet documentate direct de la sursa(nu din auzite si banuite) si le publicat in aceiasi zi, dupa care solicitam ajutorul cuiva. Cam asa se procedeaza. Cazul Titel Inexistel a fost un „virus” care a distrus increderea in anumite canale de informare. Ce e greu de priceput? Sa cred orice gogornita nedocumentata? Ei bun, daca cineva vrea doar sa ceara fara sa dea, caut singur sa ma lamuresc. Si nu accept ca cineva sa ma oblige sa cred dupa ce mi-a distrus increderea. De compasiunea pentru familia Bodnariu am inceput sa caut sa vad care e realitatea, nu din alte motive. Sa fim clar intelesi.
Am sa va raspund de ce nu am fost batut in copilarie, pentru ca parintii mei au avut capacitatea, rabdarea, empatia, metodele necesare, intelepciunea de sus la indemana sa comunice cu mine pe alte canale decat pe cele ale muschilor incordati. Nu a fost cazul sa aiba cineva ultimul cuvant. In cazul oamenilor care au la indemana alte metode decat cele brutale, lucrurile se pot incadra si pe un alt traseu.
Din pacate nu cred ca se gasesc documente sau informatii publice cu privire la cazul asta. Am observat ca nici un caz nu a fost public. Tot ceva ce auzim este de la presa din cauza protestelor. Din ceva ce am citit eu am ajuns la concluzia ca la un singur caz au lasat copiii sa fie inapoiati.
http://www.agerpres.ro/comunicate/2015/12/03/comunicat-de-presa-senat-13-13-44
Banuiesc ca nimeni din guvern nu se incumeta sa preia cazul daca acolo nu au fost abuzuri.
Din cate inteleg familia in cauza nu arata nici un interes sa publice informatie, considera ca nu are rost(cam asta poate fi motivul refuzului de a comunica), iar cei in masura sa o faca, cei in contact direct cu familia Bodnariu, arunca franturi neesentiale opiniei internationale. Dupa care se plang ca unii vor sa fie informati si pointing fingers. Pai evident ca orice decizie o fac in deplina cunostiinta de cauza. Orice om care gandeste procedeaza similar.
Chestiuni ca si …care au fost motivele care au determinat CPS sa ridice copii, parintii intr-adevar si-au educat copii cu metode inafara legii? Care e gradul de vina al parintilor, etc. Sunt niste intrebari la care se raspunde …”pai au venit cei de la CPS sa ridice copii ca asa is ei…” Cu raspunsuri de felul asta nu stai sa discuti cu CPS sau cu alte autoritati pentru ca te considera inapt de a avea un dialog coerent. Negocierea cu CPS nu prea merge cu forta, pentru ca respectivii ti-o intorc inapoi ca daca nu iti plac legile go…
Am alcatuit in graba un articol in care arat de ce nu consider agresiune fizica, emotionala ca modalitati corespunzatoare de educare. Cand afirm anumite chestiuni, in general, am o baza. Nu am fost batut pentru ca parintii aveau inspiratia de sus suficient de buna ca sa poata sa ma faca sa inteleg. Am detaliat in articol ce inteleg prin educatie. Scuze Marinel, nu vreau sa fac reclama la articolele mele pe blogul tau 🙂
Nu-s adept al bataii dar nici nu cred ca un copil se va simtii mai bine fara parinti. Ceea ce trebuie sa faca statul sau protectia copilul este sa ajute familia nu sa o dezbine.
Sunt absolut convins ca copii aceia trebuie sa creasca alaturi de parintii lor, mai ales ca sunt crestini. Cu siguranta ca nu sunt de partea CPS. Doar in cazuri extreme e mai ok pentru copii la CPS. Dar aici nu este nici pe departe vorba de asa ceva.
„Daca ramaneti in cuvantul Meu,veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi.”
„Cuvintele Mele sunt Duh si viata.”
Fiti binecuvantati.