SINE IRA ET STUDIO – Pericolul din noi (I)


05-freedom-butterflyfoto

Cazul familiei Bodnariu şi „dialogul” pe care îl redau mai jos m-au provocat să scriu rândurile care urmează. Precizez de la bun început că ele nu se referă la cazul în speţă (unul tragic, şi tragismul, deşi e greu de perceput la adevăratele dimensiuni de către cineva care nu este părinte, nu stă doar în relaţia umană din sânul familiei). Informaţiile despre situaţia familiei Bodnariu sunt multe şi insuficient relatate, în pofida multitudinii de articole scrise pe marginea subiectului. În plus, nu am găsit o luare de poziţie oficială despre acest caz, deşi pare mai mult decât evident că autorităţile norvegiene de specialitate (mă refer la protecţia copilului sau Barnevernet, cum se numeşte organizaţia ale cărei acţiuni au fost pe drept catalogate ca fiind similare celor naziste privind păstrarea caracteristicilor ariene – Lebensborn) comit abuzuri inimaginabile.

Iată întâi dialogul despre care vorbeam:

Gabriel spune:
noiembrie 21, 2015 la 20:33

Redau aici un comentariu scris pe blogul fratelui Cristian Ionescu stiind ca nu o sa-l accepte

Ce mai cauta romanii acolo daca e asa cum se zice. Oare nu sunt o gramada de familii care inca stau acolo? Cati or sa plece? Sau pt ei e mai important banul ca familia? Stiu ca nu convine la auz ceea ce spun, dar nu cumva asta e o pedeapsa si pt crestinii asa zisi conservatori pt ca nu sunt nici pe departe de ceea ce zice scriptura? Da- noi vrem sa strigam impotriva lor, dar nu cumva vrem sa ne facem dreptate singuri si Dumnezeu nici macar nu-i mai pasa pt ca ne-am departat prea mult de ceea ce traiau crestinii la inceput? Nu cumva strigam doar pt ca in inima noastra avem de fapt pe mamona si in subconstientul nostru stim ca daca lasam lucrurile asa s-ar putea sa urmam noi? Cati ar fi in stare sa plece si sa lase tot in urma si sa se salveze pe el si familia lui? Oare cati or sa se uite inapoi ca sotia lui Lot? Vrem „distrugerea” mentalitatii actuale ( aceeasi ca sodoma si gomora) dar nu dorim sa pierdem nimic din buzunarul nostru. Ganditi-va la astea fratilor.

ion vizitiu spune:
noiembrie 23, 2015 la 00:34

   Domnule Marinel stergeti va rog mizeria asta de comentariu a lui Gabriel care nu stie nici ce spune , nici ce gandeste(judeca). Desigur, daca-l scriam eu imi faceati morala o saptamana!!! Comentariul „fratelui nostru” Gabriel se vrea a fi un raspuns la situatia tragica prin care trece o familie ( el roman, ea norvegiana)de crestini din Norvegia carora le-au fost rapiti,( confiscati, arestati , cum vreti) cei cinci copii cu acuzatia de indoctrinare religioasa si radicalism. Pentru documentare cititi va rog ultimele articole ale lui Cristian Ionescu. Sanatate!

Gabriel spune:
noiembrie 23, 2015 la 01:56

 gresit. nu la familia respectiva ma refer. Ba chiar am semnat petitia. E tragic sa vedem familii care se duc in Europa in tari ultraliberale pentru ca sa primeasca cate 800 euro pe copil sa isi faca avere, mai apoi vazand acei copii cum se duc in lume. Si apoi ne rugam pt ei sa se intoarca inapoi… Cate cazuri din astea nu am vazut. Ideea era aceasta. Cati sunt in stare sa lase europa cu bogatiile lor murdare ca sa-si salveze viata si familia? Ramane de vazut. E si asta o fatarnicie a crestinilor in vremuri ca astea. Ne legam de ei si de legile lor spurcate dar ne bucuram cand suntem pe ajutor de stat.

Şi un video scurt care vă va lămuri în mare parte despre ce este vorba (îmi cer iertare pentru o expresie ce apare la un moment dat în cadrul filmului – n-am putut edita!):

 

Cum spuneam însă, nu acesta este subiectul principal al acestui articol. Aş vrea să privim puţin către alte câteva aspecte. Cazul familiei Bodnariu ridică nişte probleme de fond, şi acelea mi se par mult mai importante decât cele legate de cazul în sine. Dialogul dintre doi cititori ai articolelor din Cetate mă îndeamnă la câteva considerente pe marginea atitudinii şi comportamentului creştinului într-o lume care se arată tot mai ostilă creştinismului.

Şi, pentru că îmi place să provoc cititorii mei la a gândi singuri, am să încerc să aduc în atenţie un caz clasic din Biblie: cel al lui Daniel. Iată o altfel de perspectivă asupra istoriei lui Daniel, o intenţionată denaturare a acestei istorii, cu semnele de întrebare adiacente (precizez din nou că nu doresc cu niciun chip să fac vreo aluzie la „cazul Bodnariu” în speţă!):

Daniel, un tânăr cu perspectivă din neamul lui Iuda, sătul de sărăcia ţării sale natale, se hotărăşte să emigreze la Babilon. Aflase el că acolo se trăieşte la un alt nivel social, că posibilităţile de afirmare sunt mult mai mari şi că, în general, e mai bine să locuieşti într-o ţară unde civilizaţia are cu totul alte „cote”.
Ajuns acolo se face repede remarcat şi ajunge în anturajul cel mai înalt posibil: cel al împăratului. Nu poate uita însă că el este evreu. Drept pentru care se trezeşte în situaţia imposibilă de a… împăca varza cu capra! Deşi este conştient de consecinţele nesupunerii, alege să se împotrivească sistemului. Refuză să se spurce la masa împăratului. La început reuşeşte să o facă în cerc restrâns, în intimitate. Mai mult, abilităţile sale îi facilitează ascensiunea socială. Implicit şi starea materială, dar şi expunerea la ochii invidiei. Şi, cum nimeni nu poate trăi în societate ca un fel de Robinson Crusoe voluntar, faptele ies la iveală. Cum era de aşteptat, urmează punerea în aplicare a „sistemului juridic local.” E condamnat să fie aruncat într-un cuptor de foc, împreună cu tovarăşii săi. Ce face Daniel? Lansează o petiţie online pentru a-şi obţine dreptatea? Scrie scrisori ambasadorului Babilonului la Ierusalim? Hm! Se pare că nimic din toate acestea! Mai mult, continuă să se încăpăţâneze să rămână fidel principiilor sale. Rezultatul? Se duce şi se aruncă singur în groapa cu lei… Nu e cazul. Au alţii grijă de asta! Ce face acum? Petiţii? Scrisori? Articole pe Facebook, în presă şi pe bloguri? Intervenţii la organizaţii sociale mondiale?

Mă opresc aici cu fabulaţiile. Cred că e evidentă concluzia: nihil sine Deo! Cu precizarea că asta trebuie citită într-o cheie care nu are nimic de-a face cu interesele personale…

Acum, ce ar fi să ne punem câteva întrebări:

– este în orice dislocare socială voită (mutarea în alte ţări, de exemplu) o intenţie de misiune, sau sunt şi alte motivaţii?

– cât din esenţa misiunii înseamnă asumarea unei atitudini „sinucigaşe”? E vorba de asumarea riscului sau de provocarea lui? În fond, care e în cele din urmă scopul misiunii (dacă el există)?

– ceea ce n-am făcut ieri cum se cuvine, mai poate fi făcut azi la fel de bine? V-aţi dat seama că mă refer la abandonarea creştinismului într-o Europă pentru care azi plângem şi pe care am vrea să o recuperăm folosind, ciudat!, metode „kamikadze” (nici măcar japonezii n-au reuşit cu metoda asta, şi ei sunt japonezi!)

– e oare potrivit să încerc să-l ajut pe vecinul cu sfaturi privind felul în care îşi poate repara streaşina care curge, când mie îmi plouă prin acoperişul spart?

– cuvintele Mântuitorului, „fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii” se adresează şerpilor şi porumbeilor, sau… ?

 

Întrebări ar mai fi… Multe. Ar fi interesant câte răspunsuri avem, căci se pare că trăim vremuri în care ne sufocă întrebările, dar în care răspunsurile au ajuns cam la fel de greu de găsit precum… omul cinstit căutat de Diogene!

Mi-am amintit o idee a lui Alvin Toffler, din „Al treilea val” (scrisă în 1981 !): „Prin instituţiile sale, orice societate îşi creează o arhitectură a rolurilor şi perspectivelor de ordin social. Împreună, corporaţia şi sindicatul au definit mai mult sau mai puţin ce se aştepta de la muncitori şi de la şefi. Şcolile au fixat rolurile profesorilor şi ale elevilor. Iar familia a împărţit rolurile de susţinător al familiei, gospodină şi copil. Familia nucleară ajungând la punctul critic, ca să spunem aşa, rolurile din cadrul ei încep să vibreze şi să se fisureze – cu efecte personale chinuitoare.” (sublinierile îmi aparţin)

Poate că am înţelege mai bine aceste rânduri dacă ne-am aminti şi ce spune Karl Jaspers: „Omul trebuie să se cunoască în ceea ce a fost, pentru a fi în prezent el însuşi. Ceea ce a fost el din punctul de vedere istoric rămâne inevitabil un factor fundamental pentru ceea ce va fi.” Să nu uităm, Jaspers a fost un existenţialist. Dar… ce-ar fi să aplicăm aceste idei Europei, nu individului? Pornind, totuşi, de la individ…

Sau ne resemnăm cu cuvintele Eclesiastului: „Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iată ceva nou!, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu” ?

Trist…

P.S. Evident, am semnat petiţia în sprijinul familiei Bodnariu, dar nu cred că asta e rezolvarea problemelor de fond, ci mai degrabă o iluzie şi o ilustrare a faptului că nu suntem nici înţelepţi ca şerpii şi nici blânzi ca porumbeii… 😦

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic, Ştiri și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la SINE IRA ET STUDIO – Pericolul din noi (I)

  1. Pingback: Pericolul din noi | ARMONIA MAGAZINE - USA

  2. Editor zice:

    Am repostat partea a doua a articolului, o perspectivă esențială, și care este bine să fie citită și rumegată, pentru ca apoi fiecare să vadă ce are de făcut știind asta. Prima parte, însă, își are rolul ei, dramatic, tragic, nespus de dureroasă pentru cei apropiați cazului, iar noi nu putem decât să empatizăm cât mai mult cu ei, să ne rugăm, să îi susținem într-un fel sau altul.
    http://armoniamagazineusa.com/2015/11/24/pericolul-din-noi/

    • marinelblaj zice:

      Mulţumesc. Evident, trebuie să ne rugăm pentru situaţia în sine. Dar e bine să şi învăţăm din asemenea drame, căci dacă rămânem la lacrimi ne vom obişnui cu ele… şi-atât! 😦

  3. Gabriel zice:

    Marinel, o mica remarca.Daniel nu a plecat acolo ca a vrut. A fost deportat. Sau poate intentionat ai scris in felul asta?
    ps. vreau sa se stie clar. eu am semnat petitia impotriva sistemului actual care doreste distrugerea familiei si moralitatii.

  4. Adrian zice:

    Marinel, da-mi voie sa fiu putin off topic: de ce se face zgomot numai cand cineva atenteaza la drepturile unor crestini? De ce nu se face un zgomot minimal, hai sa-i spunem „igienic” (cand dai cu aspiratorul e ceva zgomot, nu?) si atunci cand evanghelici romani cu pozitie, „lucratori” revolutionari, cu conferinte si predici youtubate sunt demascati ca impostori? Daca iese la iveala un preot imoral plezneste internetul „evanghelic” de manaie crestineasca. Cand se afla ca un pastor care ne invata cum e cu relatiile de familie, cum e cu biserica s.a.m.d. avea o viata dubla e liniste si pace. Sigur, e tragic cand o familie crestina trece prin asa ceva, desi modul in care rescrii tu povestea lui Daniel duce spre niste concluzii interesante. Dar la fel de dureros este si cand membri ai unor biserici evanghelice distrug familiile altora. In astfel de momente, tacerea care se lasa peste spatiul virtual al evanghelicilor e exemplara. In alta (dez)ordine de idei: nu pot sa nu ma mir cum monarhia crestina norvegiana, cu rege „uns”, nu a vegheat asupra acestor aspecte. Cu republicile nu poti avea pretentii, sunt laice prin definitie. Dar cum se face ca lumea se laicizeaza la fel de repede si in monarhiile Europei?! Doresc acestei familii o grabnica intoarcere in Romania. Mai bine cu hartii pe strada, cu manele, cu strazi cu gropi, dar cu libertatea de a-ti face cunoscute opiniile religioase. desi, tare ma tem ca in viitor vom pierde si aceasta libertate, fara insa sa scapam de gropi, de manele si de mizerie.

    • marinelblaj zice:

      Adrian dragă, răspund cam târziu. Deh, obligaţiile! Vreau însă să îţi spun că, cel puţin în ceea ce mă priveşte, eşti nedrept! 🙂 Spun/scriu asta fiindcă nu mă simt vinovat de un caracter nepărtinitor. Am scris în egală măsură despre „derapaje” de orice fel. Cu o condiţie însă: informaţiile să fie confirmate! Personal, ştiu la ce te referi. Şi te asigur că, deşi atitudinea mea m-a costat şi mă costă în continuare, nu am făcut şi nu voi face rabat în luarea de atitudine. În condiţiile arătate mai sus.
      Pe de altă parte, evident, nu am rescris istoria lui Daniel fără intenţie, şi tu ştii foarte bine unde „bat.”
      În al treilea rând, aluzia ta la o anume perfecţiune a monarhiei mă face să cred că nu cunoşti (ceea ce mă îndoiesc, de aceea reţin doar o anumită maliţiozitate… politică 😉 ) cum funcţionează monarhiile existente la ora actuală. Lumea se laicizează la fel de repede, indiferent de forma de guvernare dintr-un motiv foarte simplu… cantitatea de inteligenţă mondială e o constantă; populaţie e în creştere. 😀 Sau, din perspectiva înţelepciunii (nu a inteligenţei)… nihil sine Deo!
      Cu ultima ta afirmaţie sunt absolut de acord! Dovadă că, în pofida unor posibilităţi din trecut, trăiesc liber (încă!). Printre gropi, manele, mizerie şi…constanta despre care vorbeam mai sus 🙂

      • Gabriel zice:

        ei hai ca nu mai traiesti tot asa… Ne-am mai „emancipat „si noi si unii mai asculta si hard rock,heavy metal…, acum nu mai dam in gropi ci in prapastii… 🙂
        ps: in nici un caz nu fac referire la cei care asculta si altfel de muzica, ci la excentrismul romanilor care din manele o dau cu altele si mai periculoase.

  5. iosif zice:

    „Cand ai lovea de moarte,ei Il cautau,se intorceau si se indreptau spre Dumnezeu;
    isi aduceau amonte ca Dumnezeu este Stanca lor si ca Dumnezeul Atotputernic este Izbavitorul lor.
    Dar Il inselau cu gura si-L minteau cu limba.”(Psalmii78:34-36)

    Fiti binecuvantati.

  6. L.I. zice:

    marinel, io nu stiu cine i gabriel asta, dar gandeste f defectuos. plus nu l o pus nimeni judecator peste situatiile altora. pe langa ca cei mai multi nu fac nimic dar nimic pentru Dumnezeu sau pentru aproapele lor, se trezesc sa dea lectii despre cum si ce ar trebui sa faca altii, iar daca Doamne fereste se mai intampla si ceva tragic, cum e in cazul asta, musai niste inteligenti sa spuna ca daca nu stii tacea si suferi pt credinta ta (c asa li se pare lor ca ar trebui sa faca ALTII, NU EI), nu esti crestin adevarat, ba mai mult, te ai dus in alte tari sa te n bogatesti. ca ti tine gabriel si altii ca el evidenta castigului.

    • marinelblaj zice:

      L.I., dreptul la opine, dacă e exprimată civilizat, e liber în Cetate. Personal, nu cred că Gabriel a judecat pe cineva în particular, ci a emis o părere generală, plecând de la o situaţie anume. Mai mult, şi precizează în două rânduri că a semnat acea petiţie în ajutorul familiei aceleia.
      Cât priveşte suferitul pentru credinţă… aici discuţia e mai amplă. Nu de alta, dar sunt unii care se bagă singuri în gura leilor şi apoi plâng că… a mâncat leul ceapă. Suferinţa nu trebuie căutată cu lumânarea.
      Eu cred că tu eşti mai sensibilă la acest subiect din motive personale… Dar e şi asta doar o opinie 🙂

      • L.I. zice:

        Marinel, ce au facut parinitii aia rau de le au luat copiii? cred ca si tu iti poti imagina ce inseamna sa iei de la o mama, de la familie 5 copii. te doare sufletul cand unul ti e bolnav, daramite sa ti i ia toti. parintii aia nu au facut nimic rau ca sa le fie luati copiii. asta ar trebui sa inteleaga orice crestin, orice om si sa se roage pt ei.
        sper ca nu te referi si la familia asta cand spui ca unii si cauta suferinta cu lumanarea sau ca se baga singuri in gura leilor. 🙂 este f tragic ce s a intamplat, si sa ne rugam sa le dea copiii inapoi.
        au nevoie de copii sa dea spre adoptie impielitatilor de gay si lesbiene. si vor sa legalizeze si pedofilia. bata sa i bata! sa nu ma iei acuma de urechi ca vorbesc urat … sau sa mi zici sa ma rog pt ei, ca pt astia nu te poti ruga, astia nu s oameni. cu gay ii si lesbienele n am nicio treaba, daca ei asa vor sa fie, treaba lor, dar sa n aiba pretentia ca vor sa infieze copii. dar o au, mai mult, vor sa schimbe normalitatea care mai exista in gradinite, scoli, etc. in anormalitate. e diabolic cum ei o minoritate dicteaza majoritatii.

      • marinelblaj zice:

        L.I. sunt la fel de revoltat ca şi tine. Eu, dacă fac aluzii, spun. Dar viaţa m-a învăţat că din orice experienţă, fie fericită, fie tragică, trebuie să învăţ ceva. Nu sunt eu în măsură să spun ce şi dacă acei părinţi au greşit cu ceva sau nu! Fără îndoială că situaţia acelei familii este dramatică şi, la fel de neîndoios este că este datoria noastră să ne rugăm! Vezi tu, în lumea asta care e sub stăpânirea celui rău nu e nevoie să faci tu ceva rău. E suficient să-i oferi prilejul să te atace. Din nebăgare de seamă, din inocenţă, din prea multă încredere în lucruri ce nu merită dram de încredere (democraţie, drepturile omului etc) sau mai ştiu eu în ce… Adevărul e crud. Adevărul doare. „Lumea zace în cel rău…” Nu? Şi-atunci… Dar mă opresc aici… E mai bine! 😦

    • Gabriel zice:

      interesant ca d-na L.I. nu prea e de acord ca parintii sa-si educe copiii. De recitit ceea ce gandeste. Chiar ma face sa rad.
      https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2012/10/16/jos-cu-temele-de-casa-sa-inceteze-implicarea-nedreapta-a-parintilor/

      • Gabriel zice:

        L.I. pe 17 octombrie 2012 la 1:35 AM

        mamica asta n-are altceva mai bun de facat decat sa stea acasa si sa-si dadaceasca odraselele. f putine femei isi permit acest lux. apoi eu sunt pt integrarea copilului in societate, asa cum e ea.

        L.I. pe 18 octombrie 2012 la 4:57 AM

        un sacrificiu pe care ti l-ai permis. altele nu-si permit. cat despre datorie, datoria mamelor nu e sa stea acasa cu copiii sa-i invete. pt asta au fost inventate scolile. una e sa stai sa inveti acasa si alta la scoala unde interactionezi restul lumii, cu bunele si relele lor. si acum o intrebare: cu ce sunt mai deosebiti copiii tai care au facut homeschooling de restul care au mers la scoala?

        L.I. pe 18 octombrie 2012 la 4:14 PM

        scolile nu confisca dreptul parintilor de-asi educa copiii. ca reduce influenta, hai sa zicem. depinde cum ti l-ai educat. dar e si aiurea ca parintele sa influenteze copilul 100%. copil copil, dar are si el copilul personalitatea lui. apoi parintele poate sa nu fie tocmai un exemplu de urmat sau sa nu fie in masura sa dea sfaturi sau sa instruiasca in orice domeniu. eu inteleg ca unii parinti vor sa-si tina copiii intr-un balon, dar totusi.
        comparatiile cu filistenii si evreii, supa de casa si cea de la cantina nu se potrivesc aici. de cea cu furtul nu mai zic nimic. e tare! dar sanatosi sa fim!

  7. gratianmoza zice:

    Frate Marinel, buna sa-ti fie inima.
    Asta asa ca binetze, ca trec mereu prin cetate, dar asa, fara sa dau binete. Doar in transit, iau din ce gasesc dupa nevoie, sau dupa placere si plec mai departe. Dar acum vreau sa ma hodinesc oleaca si sa zic si eu ceva, nu la subiect, ca dupa cum vezi, comentariile nu sunt la subiect, ci fara noima, sau comnetarii la comentariu. Totusi comentariul meu este la articol, nu la subiect.
    Tre sa marturisesc, ti-am acordat o steluta la evaluare. De obicei nu votez, decat daca imi place f mult sau nu-mi place deloc.
    In cazul de fata nu mi-a placut deloc. Nu articolul. Articolul ar fi foarte interesant intr-un alt timp, in alt moment. Durerea, pentru cei care o simt, e prea mare ca sa ai dispotzitie pentru invatare, sau pentru a filizofa despre acest subiect acum. Cred eu, si ma pot insela, ca daca nepotica ta, despre care am citit lucruri faine pe-aici ar fi intr-o situatie similara, Domne fereste, nu ti-ar arde nici macar de invatare. Sa lasam lucrurile sa se aseze un pic, sa se raceasca, noi sa ne rugam sau sa intervenim, cei in masura s-o faca. Iar ceilalti:mucles. (nu-I nimic jignitor in acest mucles, daca m-ai auzi rostindu-l ai intelege. dar nu vreau sa schimb termenul pentru ca e comprehensiv)
    Hei, e doar o opinie.

    • marinelblaj zice:

      Frate Graţian,
      Pot să înţeleg (şi să accept!) opinia ta. Nu fac parte dintre cei care ar pretinde că deţin adevărul absolut. Dar… îngăduie-mi o replică. Cine citeşte cu atenţie articolul îşi dă seama că el, aşa cum ai observat, îndeamnă la reflectare. Şi te întreb, când să reflectezi mai bine şi mai cu folos la ceva dacă nu atunci când subiectul e „fierbinte” (te rog să remarci că am precizat că nu fac referire la cazul în speţă, teribil de tragic de altfel, ci am spus că folosesc contextul doar pentru a medita la ceea ce scriam). Crezi că dacă aş fi scris acest articol ar fi pus pe cineva pe gânduri dacă n-ar exista ceva tragic care să sensibilizeze (între altele şi) gândirea? Te asigur că nu, după cum am putut constata în urma altor articole.
      Cât despre nepoţica mea, ei bine, iată cum stau lucrurile (şi te rog şi pe tine şi pe alţii să remarcaţi cât de absente au fost lacrimile mele aici!): Gloria e foarte bolnavă! Distrusă de vaccinurile criminale ale sistemelor sanitare europene. Are doi ani, nu vede, nu vorbeşte, nu stă nici măcar în funduleţ! M-ai auzit plângându-mă pentru asta? M-ai văzut solicitând ceva, în afară de solicitărle de rugăciune în particular?
      Îmi pare rău că poate aceste veşti nu vor cădea foarte bine, dar eu am cu totul altă opinie despre felul în care trebuie creştinul să se comporte în lume şi în faţa încercărilor, despre cum trebuie purtată crucea!.
      CU TOTUL ALTA!
      Atât am avut de replicat. În rest… fiţi binecuvântaţi totţi cei ce treceţi sau zăboviţi prin Cetate. Ea va fi întotdeauna un loc de popas şi de meditare…

      • iosif zice:

        Un salut pentru toti locuitorii si vizitatorii „Cetatii de piatra.”

        Fiti binecuvantati.

      • gratianmoza zice:

        Imi pare rau pentru Gloria, si pentru parintii ei, si pentru tine si familia voastra. Dumnezeu sa va dea tarie sa puteti purta povoara asta si la vremea Lui sa v-o ridice. Doar atat pot sa zic. Imi vine in minte acum un indemn al unei surori din Bucuresti adresata mereu sotie:Capul sus, ochii tinta la Isus!

      • marinelblaj zice:

        Aşa facem de multă vreme, nu doar de acum! Îmi pare rău că a trebuit să spun toate acestea. Era mai bine să le port în inimă şi în rugă. Dar se impunea ca un detaliu semnificativ (cred eu!). Pe lângă multe altele… Trebuia să mă crezi că ştiu ce şi de ce scriu…

    • Adrian zice:

      Ceilalti executa „mucles”-ul cand vor ei, nu cand dai dumneata dispozitie!
      Am si eu o expresie la fel de nejgnitoare si de comprehensiva pentru dumneata, dar ma autocenzurez pentru ca sunt in sufrageria lui Marinel Blaj.

      • gratianmoza zice:

        Imi pare rau ca nu e la fel de cuprinzator pentru tine. Este evident ca nu-ti era adresat. Totusi legat de subiectul articolului tocmai asta ai facut. Ai comentat in afara subiectului (off topic), adica fata de subiect ai facut mucles, sau ai mai comentat la comentariu, dar nu la subiect.
        Imi pare rau ca nu am resit sa ma fac inteles. Numai bine.

      • marinelblaj zice:

        Îmi pare rău şi mie că n-am reuşit dialogul cu tine, Graţian… Vezi, avem greşitul obicei de a monologa… Ceea ce e trist!

  8. gratianmoza zice:

    Poate v-om reusi intr-o zi. De multa vreme caut sa evadez spre Arad, inca n-a venit vremea, dar daca scap, poate-ti faci timp sa stam la un pahar de vorbe. Daca nu, poate-n vesnicie.Desi, zice Biblia, ca nu ne vom mai adduce aminte de „lucrurile dintai”.

  9. szromulus zice:

    Tot mai complicata situatia. Culegerea informatiei legate de familia Bodnariu este deja un caz pentru detectivi 😀 . Unde sunt multiplii doctori in teologhii si alte mestesuguri, care sa puna toata informatia intr-un ciclu de articole clare si usor de urmarit? 🙂 . De ce nu iese in fata familia Bodnariu si sa furnizeze detalii complete despre caz, daca tot sunt deja intr-o situatie disperata? De ce atata secretomanie intr-un caz care ar trebui sa fie limpede si bine documentat, daca se vrea ajutorul opiniei publice internationale? Exista pe undeva un blog personal al familiei Bodnariu? Si foarte buna si sugestiva rescrierea episodului lui Daniel 😀

    Datorita configuratiei profesionale, nu pot actiona si nu inteleg ratiunea din mintea cuiva care actioneaza(indiferent de directie si sens) fara sa aiba detalii complete despre un caz. Asa ca mai astept „luminare” din partea celor care sunt in masura si vor binevoi a face publice informatii importante. Sper totusi ca acest caz sa nu fie o continuare a ciclului „doar o minciuna sa-ti mai spun” in care am asistat deja la episodul Titel Inexistel 🙂

    • Iosif zice:

      Acest caz globalizat,care a produs o multime de „eroi evanghelici protestanti”,contine o serie lunga de enigme ,o combinatie dintre adevar si minciuna,si dorinta unora de a-si etala vizibil,scriptic,dragostea pentru dreptate prin fraze lipsite de valoari autentice.
      Ramane de vazut ce e real,si ce e fictiune …la final.

      Fiti binecuvantati.

      • szromulus zice:

        Foarte bine formulat, asta este esenta:
        „Acest caz globalizat contine o serie lunga de enigme ,o combinatie dintre adevar si minciuna, si dorinta unora de a-si etala vizibil, scriptic, dragostea pentru dreptate prin fraze lipsite de valori autentice”

        Din pacate oamenii sunt impinsi sa actioneze fara sa aiba detalii, pe baza carora fiecare sa poata decide ce este mai bine. Nu exista in dictionar prea multi termeni pentru acest tip de actiuni. Pastrarea informatiei intr-un black box ma poate doar pune pe ganduri.

      • Gabriel zice:

        Iosif, daca stii engleza citeste. Sunt sigur ca Marinel si Romulus. Hai sa nu aparam un sistem corupt.

      • Gabriel zice:

        Professor of linguistics at the University of Bergen, Marianne Haslev Skånland points out another problematic dimension of the child welfare system. According to Skånland, it is turning into an industry, which pays incredible amounts, especially to psychologists, for “reports” and to foster “parents”. They advertise for people to be foster parents and announce a yearly pay of, say, NOK 430.000 (€ 30.000) plus paid holidays and regular “time off” from the foster children plus allowances for building their house or buying an extra car plus pension entitlement. The business also, of course, provides extra income and extra jobs for social workers, writes Skånland. She also notes that child care cases often rely on information from anonymous sources. She thinks one never knows who the sources are, and whether the sources are reliable. Or whether the sources possess first hand information, or are pure rumors.

      • szromulus zice:

        Multumesc, Gabriel, de link. Eu vad lucrurile cam asa – cu siguranta exista niste probleme in Norvegia cu CPS, dar nu la o scara la care sa comparam lucrurile cu Siria, cu Europa perioadei WW2. Pe de alta parte cineva doreste ajutorul comunitatii evanghelice internationale, dar gatuieste informatia completa, tinand pentru dansii cea mai mare parte a informatiei. Eu daca am nevoie de ajutorul tau, te las sa angajezi 3 detectivi particulari sa afle ce problema am, unde ma gasesc si cum pot fi ajutat? Sunt convins ca nu vei investi in asa ceva, dar tot eu la final sa vin sa te acuz de rea vointa. Daca era cineva rapit de vreo organizatie secreta intelegeam, dar astfel…ma duce gandul la povestea Titel Inexistel care era la fel de ferbinte si in voga acum un an, informatii publicate de canalele care azi vin cu cazul fam Bodnariu. Regret intamplarile nefericite, cu adevarat este o suferinta mare cea prin care trece familia.

  10. Iosif zice:

    D-le Gabriel,
    Chiar nu „stiu” engleza,insa un dram de franceza si un bun ordinateur,ma ajuta sa inteleg,cat de neanteles sunt. Aceste exemple de abuzuri „legale” ale statelor superdezvoltate,fata de Legea lui Dumnezeu,sunt binecunoscute de copiii Sai,deoarece Tatal nostru ne-a avertizat si ne avertizeaza mereu,si stim orice lucru „bun”,deoarece ,…”Noi”am primit ungerea din partea Celui Sfant si „stim” orice lucru.”(1Ioan 2:20)
    Stim si ca „aurul si argintul se curata prin foc”,iar „piesele” de valoare se realizeaza in timp,si necesita o „prelucrare specifica ,costisitoare,” exact ceea ce-i confera „valoare.”
    „Omul faradelegii”,”Antihrist”,nu se va descoperi in sistemele politico- financiare,ci va fi un deosebit om religios ,cunoscator al tainelor lui Dumnezeu,insa va fi un „Iuda” mondial,vanzator de frati,tradator,si impotrivitor al tuturol legilor si culturilor traditionale,si cel mai grav,asocierea cu cei ce „rup Legamantul Sfant.” (Cercetati Scripturile si VEGHEATI !)

    Fiti binecuvantati.

  11. Pingback: SINE IRA ET STUDIO – Pericolul din noi (V) | cetatea de piatră

  12. Pingback: Cazul Bodnariu – logoreea surzilor | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s