Morminte văruite şi alte construcţii social-eclesiale


28

foto

Moto: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie” – Matei 23:27

„Vei învăța pe cheltuiala ta că de-a lungul vieții vei întâlni mai multe măști decât chipuri” – Luigi Pirandello

Motivele care au generat aceste rânduri sunt multe…

De la ipocrizia unei Europe care se ascunde în dulap de teama radicalismului islamic pe care l-a alimentat prin negocierea păguboasă a propriei identităţi creştine, la ipocrizia feţelor bisericeşti care deplâng moartea tinerilor într-o discotecă, dar care în adâncul inimii se consolează cu un „aşa le trebuie dacă nu vin la biserică.”

De la făţărnicia cu care, deşi în particular nu suntem de acord cu ceea ce se întâmplă în sânul creştinismului, de orice orientare denominaţională, vrem să prezentăm lumii o imagine cosmetizată, dar care arată ca o babă care se ascunde sub tone de farduri şi rujuri, străduindu-se să se dea fecioară.

De la „bine le zici, frate” şi „ai dreptate, frate” până la „nu mai scrie despre asta” şi „vezi că l-ai supărat pe cutare.”

De la „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” la ameninţătorul plin de avertismente „boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său.”

Aşa este. Boul se pare că nu-şi cunoaşte stăpânul… Degeaba se străduieşte el să-şi cunoască şi să-şi urmeze Stăpânul, Cel care, între altele, este chiar Adevărul. Şi Calea. Şi Viaţa.

Am scris despre multe lucruri în acest blog. Unul care, nu mă sfiesc să spun, mă reprezintă. Cu multele mele imperfecţiuni, cu micile sau marile mele nemulţumiri, unele poate prea personale, dar… măcar sunt EU. Nu un EU pe care aş dori să-l aclame lumea, nu unul care are pretenţia că tot ce spune sau scrie este neapărat perfect, nu unul care se pretinde frumos pe dinafară deşi e găunos pe dinăuntru.

 

Am spus-o suficient de limpede de la bun început. Se pare că degeaba. Căci mi-am dorit ca această „Cetate de piatră” să fie una a adevărului, oricât de incomod ar fi acesta. Da, este adevărat, o „Cetate de piatră” are în zidurile ei şi pietre mai colţuroase. Dar viaţa însăşi e tot mai colţuroasă. Şi adevărul e de multe ori colţuros. De aceea poată că şi doare contactul cu el…

Aşadar…

Vă rog frumos pe toţi cei nemulţumiţi că nu mă îmbrac doar în haine albe când sunt plin de colbul drumului pe care mergem, că nu ridic osanale acolo unde e nevoie de ocări, că nu leşin la muzica proastă doar fiindcă e „religioasă”, că nu „pun botul” la statistici politice, având dreptul la propria orientare, că nu suport să îmbrăţişez trădătorii şi mincinoşii, de orice fel ar fi ei şi de orice motivaţie socială sau evlavioasă pretind a fi mânaţi, că am naivitatea de a crede că bolile nu pot fi vindecate dacă nu sunt întâi de toate diagnosticate pentru a fi tratate…

… pe toţi aceştia, vă rog frumos, daţi-mi libertatea de a fi EU şi nu-mi cereţi să fiu un „mormânt văruit” doar fiindcă „dă bine şi frumos” în pozele de grup!

Cei care mă cunosc ştiu foarte bine cât de mult am pierdut spunând lucrurilor pe nume. Timpul a arătat când am avut dreptate şi când nu, căci nu poţi avea întotdeauna…
Ei bine, acelaşi timp nu-mi permite să mă prefac. Nu-mi permite timpul şi nu-mi permite Adevărul să mă prefac că totul e roz, când roz e culoarea şi când se strică albuşul oului şi nu se mai transformă în auriul pui dorit.

Cele mai triste momente ale vieţii mele creştine au fost acelea în care am văzut oameni dezamăgiţi de ceea ce au găsit în biserici (indiferent de orientare doctrinară) fiindcă au fost lăsaţi (şi, de ce să nu spunem drept, minţiţi) să creadă că raiul începe din biserică. Momente în care mi-am dat seama că, aşa cum citesc eu în Biblia mea, până la desăvârşirea pe care o pretindem mai e cale lungă şi că e mai cinstit să-i oferi noului născut adevărul despre casa în care va locui pentru o vreme, o casă pe care, aşa cum spunea C.S.Lewis, nici Domnul nu vine să o peticească şi să o văruiască, ci mai dărâmă pe ici pe colo, mai rade o tencuială ce stă să cadă, mai schimbă structura, până ce casa ajunge una în care El să poată locui.

Spuneţi-i noului intrat în biserică adevărul. Spuneţi-i că va întâlni şi aici, din păcate, făţarnici, că şi aici e nevoie de curăţenie, că şi aici te mai poţi împiedica de covorul sub care cineva a dosit o grămăjoară de gunoi crezând că păcăleşte inspecţia, că e nevoie şi de aportul lui pentru a spori numărul neprihăniţilor, că biserica nu înseamnă doar o clădire frumoasă cu programe minunate, ci, din nefericire, şi bârfe, intrigi şi nemulţumiri nejustificate. Spuneţi-i adevărul că orice naştere înseamnă şi durere…

Spuneţi-i adevărul şi veţi constata că vă va iubi şi vă va aprecia sincer, fiind mult mai dispus să pună umărul la împodobirea corectă, nu făţarnică a Miresei lui Cristos.

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

Slobozi nu să minţim şi să ne prefacem, ci slobozi să spunem lucrurilor pe nume, slobozi să curăţim şi partea interioară a paharului, nu doar să-l lustruim în exterior…

Dar pentru a fi slobod trebuie să cunoşti adevărul. Şi, ca să-l cunoşti, trebuie să-l vezi. Ca să-l vezi trebuie să laşi să-ţi fie arătat.

Dacă vrei ca în final să cunoşti şi Adevărul. Şi Calea. Şi Viaţa…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Sare... amară, Simţul civic, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Morminte văruite şi alte construcţii social-eclesiale

  1. iosif zice:

    „Poporul Meu *PIERE* din lipsa de cunostinta.”

    Fiti binecuvantati.

    • marinelblaj zice:

      … şi lipsa de cunoştinţă e şi pentru că adevărul strigă prin pieţe, dar rechile sunt surde… Binecuvântat fii şi tu, Iosif!

      • Iosif zice:

        Draga Marinel
        Hristos Isus a fost dat in mainile romanilor pentru a fi rastignit,tocmai de cei mai religiosi conationali ai Sai,tocmai pentru ca ADEVARUL îi rodea,îi taia,îi durea,îi punea fata in fata cu ei însisi,cu sinele,iar in aceasta (oglinda);ori de cite ori ne privim ,va reflecta starea hidoasa a pacatului omului biologic,material(ist),nemetamorfozat din apa si Duh,prin „innoirea mintii”,transformarea realizata de- CUVANTUL SFANT,ADEVAR AUTENTIC,MANA CEREASCA,- daca-l asimilam zilnic,deoarece „omul nascut din nou” duhovnicesc,are nevoie zilnica de o alimentatie adecvata dezvoltarii si cresterii spre maturitate.
        „Caci va veni vremea cind oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa,ci îi vor gadila urechile sa auda lucruri placute si îsi vor da invatatori dupa poftele lor..
        Isi vor intoarce urechea de la ADEVAR si se vor intoarce spre istorisiri inchipuite.”(2 Timotei 4:3,4)
        Fiti binecuvantat.

      • marinelblaj zice:

        „În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui”…

  2. Adrian zice:

    Cred ca e cel mai bun text al tau.
    Mie imi plac „hainele” pe care le porti, chiar daca sunt prea „hippy” pentru cravatele colturoase si gomoase ale unora.
    De aceea ai si ramas unul dintre evanghelicii (numarabili pe degete) apropiati mie.

    • marinelblaj zice:

      Adrian dragă, cred că îţi dai seama cât mă obligă aprecierea ta! Dar mă şi bucură că ţi-am rămas apropiat, aşa cum te şi simt de altfel!

      • Adrian zice:

        Ai ramas apropiat pentru ca sta in firea ta sa ramai apropiat cu cei care nu se departeaza de tine. Ai darul prieteniei, dar pe care nu il au prea multi coreligionari de-ai tai. „Prietenia” bazata pe relatii de apartenenta religioasa pare sa fie modelul cel mai raspandit in lumea evanghelica. Din fericire, exista exceptii. Sper ca tocmai aceste exceptii sa schimbe, fie si in timp, regula.

  3. Oana zice:

    De-ai ști cât dor colțurile tale…și cât de mult mă bucur azi că mă rănesc,citind, în ele…!

  4. marinelblaj zice:

    Of, ce bine ar fi fost să nu fie necesare! Dar când nu e necesar adevărul?

    • Oana zice:

      Sunt necesare. E necesar. Mai bine un adevăr incomod, frust, decât o minciună căldicică, prelungită…ca o moarte lentă. Dar sigură.
      Să ai grijă de tine! Și să scrii…

      • marinelblaj zice:

        Oana, dacă ai ştii cât de reconfortant e să ai parte de astfel de încurajări, după ce ai primit tot felul de „atenţionări”. Evident, voi scrie. Piedicile nu mă pot opri, dar mă întristează, căci chiar şi aceia care s-ar bucura să mă reducă la tăcere trebuie iubiţi…
        Dacă ai ştii cât de des mi s-a întâmplat să constat că aş fi avut de câştigat dacă aş fi ales să mint. Doar puţin, numai puţin, dar suficient să nu mai dorm liniştit. Aşa, chiar dacă am pierdut (şi puţini ştiu, deşi sunt!, cât am pierdut), am cugetul împăcat.

  5. Oana zice:

    Lasă, tu să nu minți! Așa mai înveți și pe alții să nu mintă, ori să nu se mai ascundă. Și asta e tot un fel de…minciună.
    Cât despre unii dintre aceia care s-ar bucura să taci…eu cred că de fapt nu s-ar bucura, dar le e groază să recunoască.
    Ai un țel. Ai un rost. Scrii cu miez. Enervezi oamenii. Îi iriți, îi calci pe nervi, de nu mai au stare. Le induci starea aceea de neliniște… acea minunată stare, fără de care ar fi morți! Enervează-i! Enervează-ne! Mie una îmi face bine să plâng citind. Măcar aici plâng cu un rost…

    • marinelblaj zice:

      Copleşitoare, absolut copleşitoare aceste rânduri ale tale! Sper să nu le citesc, să nu „le gândesc” doar eu… În fond, nu asta mi-am propus când am ridicat „Cetatea” în văzul lumii?

      • Oana zice:

        De când am învățat (și m-am hotărât) să spun lucrurilor pe nume (iar aici mărturisesc public rolul benefic al tuturor cunoscuților/prietenilor mei virtuali din mediul evanghelic) și să nu-mi ascund trăirile (oricare ar fi ele), unii oamenii s-au îndepărtat. Dar s-au apropiat alții. Și atunci…
        În văzul lumii să fie, să ne-mpiedicăm de colțuri și să ne rănim. Și să ne doară. Din durere iese întotdeauna ceva frumos, rodnic… sau așa ar trebui.

      • marinelblaj zice:

        Am pierdut şi eu mulţi, Oana! Deşi ar trebui să nu-i regret, mă doare totuşi pierderea lor. Dar mă bucur şi eu cî am găsit OAMENI care sunt gata să plătească un preţ de dragul adevărului, oricât de incomod ar fi el… În fond, în durere ne naştem, şi chiar dacă durerea e a mamei, mereu am trăit cu impresia că şi pe prunc îl doare. Intrarea în lume, ruperea de raiul mamei, câte or mai fi. Altfel de ce ar plânge…

  6. iosif zice:

    Dupa ani de „pribegie” prin lumea blogosferei „crestine”,esti primul admin.de blog care nu mi-a cenzurat nici un comentariu,si prin intermediul acesor randuri,ai multumesc Domnului,si-ti transmit din adancul inimii ,cu o dragoste frateasca sincera,binecuvantarile Tatalui,Domnului nostru Hristos Isus,harul si pacea sfinta a Dumnezeului Cel Viu,sa se reverse din belsug peste tine si casa ta,si sa-ti intareasca in continuare pasii pe Calea Adevarului spre Viata eterna,autentica.
    Fiti binecuvantati.

    • marinelblaj zice:

      De ce aş cenzura ceva ce vine din Cuvânt şi din inimă? Cenzurez doar ceea ce iese limitele bunului simţ (şi am avut parte şi din acestea!). Aşa că eşti în continuare binevenit! Îţi doresc şi eu aceleaşi binecuvântări, Iosif!

  7. Iosif zice:

    Dumnezeu sa binecuvinteze pe toti cetatenii „Cetatii de piatra”,si El sa-i imbrace cu „armatura Duhului „sa poata tine piept tuturor atacurilor „sagetilor arzatoare ale celui rau”,aparandu-se cu SCUTUL credintei,avand mijlocul incins cu ADEVARUL,imbracati cu PLATOSA neprihanirii,incaltati cu ravna evangheliei pacii,COIFUL mantuirii si SABIA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU,si astfel ,peste „Cetatea de piatra” sa coboare slava lui Dumnezeu,si lumina Lui sa straluceasca peste intunericul acestei lumi,ce este napadita de germenele „samintei sarpelui” din Eden,care seamana „neghina” in toate „tarinile” nepazite,”neghina” ce inabuse firele de grau ce nu vor mai da roada asteptata de Stapan.
    Fiti binecuvantati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s