Făţărnicia, sau schimbarea la… feţe a românului…


Lupi-in-haine-de-oi  foto

Ceea ce s-a întâmplat vineri la un club din Bucureşti depăşeşte cu mult dimensiunile unei tragedii. S-a scris şi s-a vorbit atât de mult despre acest subiect încât el tinde să ajungă banalizat în cele din urmă exact prin excesul opiniilor. Sunt gata să pariez că nu va trece mai mult de o lună şi va fi un subiect uitat de către cei mai mulţi…

Dincolo de tragedia imensă a pierderilor de vieţi omeneşti, de tragedia familiilor care au pierdut oameni dragi, dincolo de neputinţa unui sistem care nici măcar să se sinucidă nu mai poate, din lipsă de mijloace necesare, dincolo de fanfaronada politică şi de „mânia proletară” cu care sunt înfierate autorităţi, factori decizionali, starea deplorabilă a unui întreg sistem de guvernare, pentru mine rămâne un lucru care depăşeşte în tragismul lui toate tragediile personale cumulate în jurul acestui dramatic eveniment: făţărnicia românească.

Este foarte adevărat că un om credincios trebuie să atragă permanent atenţia asupra păcatului în care trăieşte semenul său, dar când face acest lucru ca şi cum ar rânji cu satisfacţie la vederea unei tragedii, catalogând-o drept pedeapsă „de sus” şi uitând că în Biblie stă scris negru pe alb: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască”, dar uită propriile păcate (şi cine nu are?), asta seamănă cu personajul la care făcea referire Domnul în pilda vameşului şi fariseului.

Astăzi oamenii strigă pe stradă „nu vrem biserici, vrem spitale.” Aceeaşi oameni care se calcă în picioare (creând probleme tot pentru spitale!) ca să ajungă la nişte moaşte… Oare de ce n-am putea avea şi spitale, şi biserici? Şi, dacă bisericile şi-ar face datoria de a spune adevărul, şi doar adevărul, nemulţumindu-se să propovăduiască evanghelii ale prosperităţii sau o viaţă liniştită doar prin acatiste şi moaşte pupate, oare de câte spitale ar fi nevoie dacă n-ar mai exista drogaţi, alcoolici şi… oameni arşi de vii din goana după câştig? Şi câte exemple n-ar mai putea fi…

Nu demult oamenii din presă se războiau pe un alt subiect: religia în şcoli. Câţi şi-au pus problema religiei (în special în aspectul ei moral!) în familie? E drept, au fost şi dintre cei care au susţinut această variantă, dar, mă întreb, câţi or fi fost sinceri?

Ne dăm de ceasul morţii (brrr, ce actual sună!) să ţinem pasul cu lumea „modernă”. Halloween, Valentine’s, gay rights… babele se bat cu poşetele cu tipi numai muşchi şi păr, dar îmbrăcaţi sexy în roz bonbon, însă se duc să voteze aceeaşi nuanţă politică, doar că puţin mai… roşie, dar la fel de depravată. Tot un soi de făţărnicie, nu vi se pare?

Da, marea şi adevărata problemă a românului e făţărnicia! Făţărnicia care poartă fie haine casual, fie blugi, fie piercing, fie sutană, fie costum şi cravată, făţărnicia care inundă azi televiziunile prin diatribe la adresa unei clase politice pe care cu doar cu câteva ore înainte de tragedie o „periau” de scame inexistente, făţărnicia cu care îi plângem pe pensionarii săraci, dar aproape că dăm cu maşina peste ei pe trecerea de pietoni, făţărnicia cu care vrem un învăţământ corect, dar suntem gata să-i luăm beregata profesoarei care a avut tupeul să ne certe odrasla prinsă fumând în wc-ul şcolii, făţărnicia cu care strigăm la medici că-s „şpăgari” dar avem pretenţia ca pentru mizeria de salar pe care îl primesc cât se poate de oficial să-şi mute dormitorul în spital când suntem noi bolnavi, invocând un jurământ care, aplicat la ei ar semăna în viziunea noastră mai degrabă a condamnare, făţărnicia cu care cerem ca autorităţile să-şi facă datoria corect, dar „împingem” plicul ca să primim autorizaţie pentru coteţul din fundul curţii, aflat pe terenul vecinului…

… făţărnicia cu care răcnim la sărbători naţionale că „noi suntem români”, dar scuipăm cu legi băloase peste oameni care au fost cu adevărat români…

Da, adevărata tragedie a acestui popor e făţărnicia. Şi nu pot să nu mă întreb, fiind de acord că e nevoie şi de spitale, dar şi de biserici, adevărate biserici!, unde credeţi că s-ar putea trata mai uşor făţărnicia? Într-un spital, sau într-o biserică?

Sau ajungem să constatăm cu durere că… în niciuna?

P.S. Să mă iertaţi pentru acest articol toţi cei care v-aţi fi aşteptat la altceva; mi-e greu să fiu indiferent, şi cu atât mai mult… coerent într-o atât de crasă incoerenţă!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Simţul civic și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Făţărnicia, sau schimbarea la… feţe a românului…

  1. Daniel zice:

    Tragedia aceasta a Romaniei este imbolnavitoare, pentru suflet, pentru generatiile care vin, pentru logica, pentru firesc… Ne-am invatat ca Hristos sa fie dat afara din scoli, din case, din institutiile publice insa ne e greu sa ne invatam cu faptul ca pierim, de tot… Ne stingem! Sa-i iubim nene pe tinerii nostri, asa cum sunt si sa nu-i judecam pe ei, inainte de a ne judeca mai cu seama pe noi, parintii lor! Tineretul nostru s-a prabusit sub dispretul veninos al unor bosorogi foarte culti, sau sub indiferenta unor parinti preocupati exclusiv de sintagma sex-machine, sau sub efectul nimicitor al celor care au tradat meseria lor de dascali! De aceea, tinerii nostri mor, huliti, pentru unica vina de a se fi nascut intr-o familie necrestina, pacatoasa, atee, egoista, turbata, comunista, ecumenista etc…

    Bunule, apara-i pe tinerii din juru-ti!

    • marinelblaj zice:

      Tocmai asta fac, Daniel dragă, scriind despre făţărnicia celor care sunt gata să declare doliu naţional pentru tinerii aceştia care pier deşi în realitate nu-i doare nici în cot de destinul lor… Sunt trist şi revoltat în acelaşi timp…

  2. Iosif zice:

    „Binecuvantati pe cei ce va prigonesc;binecuvantati si nu blestemati.
    Bucurati-va cu cei ce se bucura;PLANGETI CU CEI CE PLANG.”(Romani 12:14,15)

    Fiti binecuvantati.

  3. Gabriel zice:

    sa fie coincidenta?

    The band continued to release new material into the 1990s, although none of their material charted in the United States. In 2003, the band made headlines when The Station nightclub fire led to the deaths of 100 people in West Warwick, Rhode Island, including the band’s guitarist Ty Longley, who had been a member of Jack Russell’s solo band.

    https://en.m.wikipedia.org/wiki/Great_White
    https://en.m.wikipedia.org/wiki/The_Station_nightclub_fire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s