Tabla înmulţirii sau… înmulţirea de tablă – un fel de update


crop380w_istock_000007723530xsmallimagine

„După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia” (Fapte 14:21)

Aşa era în vremea lui Pavel…

Cum arătă unele biserici în anul de graţie 2015?

„Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut…”

… şi secretarul bisericii nici nu se mai obosea să scrie biletele membrale de transfer ale celor care veneau din alte biserici.

Da, biserica se înmulţea…

Prin altoire.

P.S. Orice asemănare cu unele realităţi…

Gândul zilei:

Ce chestie! Să încurci recolta din ogorul evangheliei cu cea din ogorul evanghelicilor… 😦

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Picături, Trecător prin lume și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Tabla înmulţirii sau… înmulţirea de tablă – un fel de update

  1. szromulus zice:

    Nu doar in biserici se practica altoirile, companiile care vor sa se dezvolte rapid, dupa intrarea pe piata romana, procedeaza in acelasi mod(as putea veni cu multe exemple). Metoda e piratata de la migrarea corporatiilor 😀

  2. Aquadig zice:

    fellowship, leadership, marketing, rebranding… caracatita harvest a ajuns si la bucuresti. cum? reteta e aceeasi: rebranduirea unei biserici deja existente prin metode moderne de „ucenicizare”

    ”Au luat cei treizeci de arginti, pretul pus pe El”

  3. barthimeu zice:

    @”Digului ” din Cetate
    De ce faci reclama mascata unor mascati sub o deviza anglo-elena? Cu planul la marketing/recrutare am inteles, dar de schimbat mentalitatea mai putin. Nu ajunge ca au trecut prin Bucuresti si ca azi-miine inaugureaza un altoi ploiestean?!? 🙂 😦

    • Aquadig zice:

      Stimate domn, ati inteles total pe dos. Nu le fac reclama, ci antireclama.
      Chestia cu schimbarea mentalitatii este un paradox: nu este nicio schimbare, ci se bazeaza pe firea instabila si mercantila a omului, cumparandu-i identitatea si credinta cu treizeci de arginti. Metanoia, caci despre asta e vorba, se refera la spalarea creierului; altfel nu imi explic cum isi gasesc prozeliti printre cei care nu au avantaje materiale.

  4. Walden zice:

    Pai, ca vrem, nu vrem, digeram globalizare, nuuuu ??!!. Ce’i Bucale, ce-i Chicago ??!!. Comertzu’i comertz, omnipotent si gata ,fratilor :http://www.theguardian.com/news/2014/nov/26/-sp-my-life-in-hell

  5. marinelblaj zice:

    Mda, totul e să găseşti brand-ul cu cel mai mare succes… Te afiliezi şi ai şi tu parte de ceva acolo…
    Apropo, foarte interesant articolul. Merită citit! Mulţumesc, Walden!

  6. Walden zice:

    Marinel ,sfarsitul articolului este revelator de dur : „Like so many formerly oppositional institutions, the church is now becoming a symptom of the culture rather than an antidote to it, giving us one less place to turn for a sober counter-narrative to the simplistic story of moral progress that stretches from Silicon Valley to Madison Avenue. Hell may be an elastic concept, as varied as the thousands of malevolencies it has described throughout history, but it remains our most resilient metaphor for the evil both around and within us. True compassion is possible not because we are ignorant that life can be hell, but because we know that it can be.”
    Camaradul Radu Logoteti din Sanata Monica ,CA stie clar cum stau „silicoanele” la cei (cele) mai mult(e)I. Cand mai treci prin State ,sa mergem impreuna la vre’un concert cu (de) nostalgii ??!!.
    Primul meu „simpatizant” vazut in persoana in concert ,la sosirea mea in States in ’77 a fost Jose Feliciano in Buena Park . Biletul m-a costat 5 $ .Castigam $2,50 / ora ,job de noapte ,dar nu de garda ca „vindecatoru ” ci muncitor la banda de ansamblare in Santa Fe Springs ,confectionand si ansambland fireplaces (semineuri ),din noapte pana’n zori . Ziua aveam timp sa invat din nou sa merg pe jos. Masina si carnet nu aveam . .Pe atunci , intr-un hotel din down-town L.A. ,toata averea mea terestra intra intr-o valijoara de stewardeza . Cu toate aceste inconveniente pauperice , m-a simteam mult mai bogat decat azi , imi dobandisem LIBERTATEA !. Fee at last !

    • marinelblaj zice:

      Da, ŞI sfârşitul articolului e dur! Dar întreg articolul se susţine. Triste constatări. Deşi găsesc că trebuie să fii relevantă ca biserică în contextul cultural, cred că procesul ar trebui să fie invers, adică biserica să determine contextul cultural, nu contextul cultural să dea tonul în biserică!
      Îmi pare rău, dar nu cred că mai am şansa de a trece prin State vreodată. Viza mi-a expirat, vârsta e înaintată, iar prietenii/sponsorii vizitei trecute au plecat deja la Domnul. Ce-i drept, mare păcat. Mi-ar fi plcut să te cunosc în persoană…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s