A spus Isus să facem clădiri mari şi să le numim Biserici? A spus : „unde sunt 200, 300 adunaţi…” ? Nu? Atunci mă întreb şi eu, cu intenţie bună: de ce ne plac bisericile mari? Predicile Domnului vizau uneori anonimatul, prieteniile intime, precum şi diverse singularităţi (un fiu, o văduvă, un împărat, o oaie etc) şi, algebric vorbind, Isus a fost omul cifrelor mici (12, maxim 70). Odată a vorbit despre 100 de oi, dar a făcut-o punând accentul pe cea pierdută, înspinată, a cărei valoare surclasa toată turma. Pesemne că, matematic, Mântuitorul era ataşat de cei puţini, de cei marginali, de cei năpăstuiţi, de cei care agonizau de unii singuri şi nu aveau nicio şansă să se grupeze în mulţimi numeroase, în mase de ordinul sutelor sau miilor. Cunoaştem o singură „megachurch”, în Faptele Apostolilor (10.000 poate chiar peste 12.000 de „membri”, cu o existenţă foarte scurtă), în rest, nici vorbă de biserici mari. Doar secolul IV aduce – fatal – ideea clădirilor mari şi populate, numite biserici. Fără a fi prea iscoditori şi suspicioşi cu bisericile ce adună mii de membri, încercăm totuşi să analizăm, mai mult ca exerciţiu de auto-reflecţie şi corecţie, gustul pentru biserici mari şi inapetența pentru o biserică mică.
- Spațiu îmbietor pentru anonimat. Deși anonimatul nu este o specie rea a identității, își găsește uneori o justificare nepotrivită în cadrul maselor, a mulțimilor, a numeroși inși care își trăiesc singurătatea în biserica mare. Camuflat în mulțime, cu un fel de prezență incognito, ai asigurată – confortabil – indiferența celorlalți. Nimeni nu știe cine ești, de unde ești, ce poți face și ce nu, cu alte cuvinte ești o prezenţă insesizabilă. Păcatul este că ne place asta. Să fim lăsați în pace, să nu ne caute nimeni pentru explicații gen: „eu stau cuminte aici, voi stați cuminți la locurile voastre, în curând plecăm acasă și vom fi toți mulțumiți că am fost la o biserică mare.”
- Spațiu generos-artistic. La biserica mare ai asigurat un program artistic mai elaborat, scena e îmbietoare și n-ai deloc disconfortul că trebuie să faci și tu ceva. Se roagă alții pentru tine, cântă alții pentru tine, spun alții „Amin” pentru tine… ce mai, un răsfăț pentru consumatorul duminical, un fel de client pe care îl alintăm festiv ca să fie mulțumit. E omul mulțumit, ne-am atins scopul, pregătim și duminica viitoare niște invitați și gata, lucrarea Domnului merge și biserica devine din ce în ce mai populată.
- Spațiu ce oferă ,,valoare identitară”. Adică ești și tu asociat unui brand cunoscut. „Cum îi zice la biserica ta?… A, nu am auzit de ea”. Dar… „A, de la aia mare?! Da, frumoasă clădire!” Cum spui de biserica mare, cum ești privit mai adecvat. Înrudirea cu ceva mare te face și pe tine mare… nițeluş. Cam atât.
Biserica mică e mai dificilă, trebuie să te expui identitar, să dai mâna cu toți, s-ar putea să nu poți moțăi cum se cuvine, să îți descoperi mai repejor „darurile” spirituale, să fii mai vizibil și mai empatic, ceea ce este greu lucru pentru noi.
E și un pericol: ferească Domnul de biserica mică, dar cu aere de… mare.
cetatea de piatră 
banuiesc ca e n fel de pamflet, nu? 🙂
pentru ca o biserica mica e mai intima si cu o partasie mai reala…
se vrea anonimat la un crestin real?:)
PS. megachurch-ul din Fapte, banuiesc ca e Biserica din Ierusalim….sau?
Nu e pamflet, e o constatare amară…
P.S. Da.
Si eu personal am participat pe o durata de peste douazeci de ani la serviciile unei astfel de biserici gigant , in Illinois. Liderul ei este Bill Hybels !.
Şi te-ai simţit ca acasă, Walden, nu-i aşa? Mă rog, ca acasă la… hotel! 😀
. . .eram evaluati de „dansii” drept „bobocei noi noscuti „,atat eu cat si minunata mea sotie !.Apoi „cordonul nostru- ombilical ” s-a uscat repede ,a cazut fara urme ,precum cel al lui Adam si Eva. Treptat, treptat , toate s-au invechit ( fermentat si otetit )si in final . .. .”argintul si-a dat arama pe fatza ” !!!. Miraculos ,ne-am prezervat DRAGOSTEA DINTAI ! (scuze pentru agramari ! )
Mai cunosc eu o instituţie, de pe aici, de la noi, la care „evaluările” sunt la mare preţ! Ce să-i faci, Walden, sunt unii care cred că ei au scris pe perete acel „Mene mene tekel upharsin”… 😦
In reizeci si opt de ani traiti aici in grozavele States,vazut-a Walden multe . Da nici „mioriticii” diasporei nu’s mai prejos . Ca doara pofta ,vine mancand !!!!
Reblogged this on Barthimeu- Un alt orizont.
„Domnul Dumnezeu a facut pe om din *tarana* pamantului,i-a suflat in nari suflare de viata,si omul s-a facut astfel un suflet viu.”(Genesa 2:7)
„In sudoarea fetei tale sa-ti maninci painea pana te vei intoarce in pamant,caci din el ai fost luat.; caci *tarana* esti si in *tarana* te vei intoarce.”(Genesa 3:19)
„Femeii I-a zis: „Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii,si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau,iar el va stapani peste tine.”(Genesa 3:16)
„Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: „Fiindca ai facut lucrul acesta,blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp;in toate zilele vietii tale,sa te tarasti pe pantece si sa mananci *tarana*.
Vrasmasie voi pune intre tine si femeie,intre *samanta* ta si *samanta* ei. Aceasta ati va zdrobi capul, si tu ai vei zdrobi calcaiul.”(Genesa 3:14,15)
„Sarpele cel vechi”si samanta lui ,de milenii continua sa consume aceasta *tarana*din care a fost creat Adam,si doar Samanta femeii i-a zdrobit capul prin moartea in trup ,prin jertfa de la Golgota al Fiului lui Dumnezeu,mort in trup si inviat in Duh .
Doar urmandu-L pe El ,prin lepadare de sine,sacrificind *tarana* pe cruce,asemeni Fiului lui Dumnezeu ,printr-o nastere din apa si Duh ,inoiti in Hristos in vorbe si fapte ,vom cunoaste autentica viata,”ascunsa cu Hristos in Dumnezeu.”
Sarpele stie ca mai are putina vreme si „…da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa anghita.”
In „mega Church”se desfata cu *tarana*.
Fiti binecuvintati.
($$$$$$$$$ *-tarana-green -* $$$$$$$$$) 1 Timotei 6:10
Serveste fratele meu ,o cafa cu Dumnezeu ! https://www.youtube.com/watch?v=-xU9GR4H0WQ