Haosul ordonat


20121107200425_chaos

„Cine are interesul să amestece atât de mult popoarele lumii?”, se întreba cineva cu zile în urmă.

Nu cred că asta e întrebarea cea mai arzătoare. Cred mai degrabă că ar fi interesant să aflăm de ce!

Dar până acolo să recapitulăm puţin:

– avem tendinţe şi acţiuni de ecumenism, dar şi de sincretism, şi multe, după alte exemple, vor avea caracter restrictiv,;

– se acordă un soi de libertate unor grupuri şi grupări minoritare, o libertate care o încalcă tot mai mult şi mai flagrant pe cea a majorităţii;

– se îngrădeşte libertatea de exprimare a tot ceea ce poate susţine şi alimenta noţiunea de identitate, fie ea etnică, religioasă, morală…

– se înfiinţează tot felul de structuri para-naţionale menite să creeze organisme gigant, în vreme ce, tacit, se încurajează tendinţele separatiste. Un soi de trup uriaş cu membre de lut…

Şi ar mai fi…

Acum, să ne imaginăm puţin cum ar arăta un conflict militar care, după toate aparenţele pare a fi unul din motive religioase…

Imaginaţi-vă un stat european, care nu mai e „de niciun fel” din punct de vedere religios, şi care se angajează într-un conflict cu un stat în care religia majoritară e musulmană. Guvernul acelui stat se va vedea dintr-o dată pus să lupte pe două fronturi: unul deschis, stat contra stat, şi un altul de adevărată gherilă, pe propriul teritoriu. Nu-i aşa că am văzut o mică mostră (aici mergea foarte bine şi caraghiosul „monstră”, un soi de mostră monstruoasă!) când cu conflictele „Charlie”? Şi acela în condiţiile în care conflictul stat contra stat cam lipsea!

Ei, dacă aţi reuşit să vă imaginaţi asta, atunci veţi putea să vă imaginaţi, cu un mic efort în plus, şi un conflict la scară mai mare…

Oare de ce mă duce gândul la ghetoul din Varşovia? Deşi, să fim corecţi, acolo era vorba de supravieţuirea unei minorităţi. În scenariul imaginat de mine mă tem că va fi vorba de supravieţuirea unei majorităţi… Care, iată, devine tot mai… minoritară! Şi cu pumnul în gură!

Nu-i aşa că avem de-a face cu un haos foarte bine… ordonat*?

* ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui.

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Simţul civic și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Haosul ordonat

  1. Foarte interesant spus. În altă ordine de idei, la o nuntă de acum câteva zile, un proaspăt ,,diplomat“ încerca să impună ordinea lui unui grup de ,,frați“. De lângă mine, un prieten m-a întrebat: ,,Care este rolul celui ,,ordinat“ să slujească ordinea comună sau să dea ordine?“ Am tăcut și am tot rămas tăcut până astăzi …

  2. Walden zice:

    Da, un Haos Mondial Ordonat Masonic ,in care neo-protestantii americani ,STRATEGIC DIVIZATI TO IMPERA ,cu masca bunatatii pe figura, manuesc sacrilegic Logos-ul, protejati de umbra verzuie a brusturelui $$$$$$$ -vicleniei teologice-$$$$$$$ !

  3. Walden,Indy,Toto zice:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s