Haosul ordonat

„Cine are interesul să amestece atât de mult popoarele lumii?”, se întreba cineva cu zile în urmă.

Nu cred că asta e întrebarea cea mai arzătoare. Cred mai degrabă că ar fi interesant să aflăm de ce!

Dar până acolo să recapitulăm puţin:

– avem tendinţe şi acţiuni de ecumenism, dar şi de sincretism, şi multe, după alte exemple, vor avea caracter restrictiv,;

– se acordă un soi de libertate unor grupuri şi grupări minoritare, o libertate care o încalcă tot mai mult şi mai flagrant pe cea a majorităţii;

– se îngrădeşte libertatea de exprimare a tot ceea ce poate susţine şi alimenta noţiunea de identitate, fie ea etnică, religioasă, morală…

– se înfiinţează tot felul de structuri para-naţionale menite să creeze organisme gigant, în vreme ce, tacit, se încurajează tendinţele separatiste. Un soi de trup uriaş cu membre de lut…

Şi ar mai fi…

Acum, să ne imaginăm puţin cum ar arăta un conflict militar care, după toate aparenţele pare a fi unul din motive religioase…

Imaginaţi-vă un stat european, care nu mai e „de niciun fel” din punct de vedere religios, şi care se angajează într-un conflict cu un stat în care religia majoritară e musulmană. Guvernul acelui stat se va vedea dintr-o dată pus să lupte pe două fronturi: unul deschis, stat contra stat, şi un altul de adevărată gherilă, pe propriul teritoriu. Nu-i aşa că am văzut o mică mostră (aici mergea foarte bine şi caraghiosul „monstră”, un soi de mostră monstruoasă!) când cu conflictele „Charlie”? Şi acela în condiţiile în care conflictul stat contra stat cam lipsea!

Ei, dacă aţi reuşit să vă imaginaţi asta, atunci veţi putea să vă imaginaţi, cu un mic efort în plus, şi un conflict la scară mai mare…

Oare de ce mă duce gândul la ghetoul din Varşovia? Deşi, să fim corecţi, acolo era vorba de supravieţuirea unei minorităţi. În scenariul imaginat de mine mă tem că va fi vorba de supravieţuirea unei majorităţi… Care, iată, devine tot mai… minoritară! Şi cu pumnul în gură!

Nu-i aşa că avem de-a face cu un haos foarte bine… ordonat*?

* ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui.