Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! – Radu Gyr
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
cetatea de piatră 
Marinel, nu e momentul. 🙂
Răsvan dragă, eu când vreau să fluier, fluier! 😀
Ca şi cu „sâmbetele mele muzicale”, mă străduiesc întotdeauna să disociez arta de persoana în sine. Altfel n-aş mai asculta multă, prea multă muzică, n-aş mai citi multă, prea multă literatură şi, în general, aş fi mult mai sărac (dacă asta e posibil…) 😀
Lângă crucea Domnului au fost doi tâlhari. Unul s-a pocăit, altul nu…
Domnu’ Marinel, inclisiv fluieratul in biserica ,am auzit in anii tineretii traiti in Apuseni,ca avea repercurisiuni usturatoare !. Popa nu-i iarta pe fluerasi si pe intrusi ! Ultimul cuvânt al poetului Radu Gyr în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945):
„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”. Sosit aici in tara asta grozava ,cu Statuia Libertatii tinand tortza ridicata sus la intrare in New York Harbor, pe o durata de treizeci si opt (38 ) de ani ,am invatat urmatoarele :
„There are several question a person must answer for themselves before they decide to blow the whistle;
* Whose problem is this, anyway?
* Must I do anything about it?
* Is it my fault?
* Who am I to judge?
* Have I got the facts straight?
* Should I ignore the situation? tolerate it?
* What do I get out of this?
* Is it worth the trouble?
* Is anything to be gained?
* What will it cost me?” (Curtin, Leah L. Damage control and the whistleblower , Nursing Management, May 1993)
Fiind fiul lui Anei Valentin din Baia Mare ,inca din copilarie am reusit sa inving spiritul de conservare ,sa inving frica si totodata sa admir si sa ma asociez cu OAMENI INTEGRI, umbriti de Crucea Mantuitorului ! Moti ai Apusenilor ,ce au avut curajul sa rosteasca articulat -ADEVARUL- indiferent de repercursiuni ,de consecinte ,de pretz, cazne si suferinte !. Doi dintre ei au fost strabunicul si bunicul din partea mamei -Marinca Aftanasie -nascut in Vidra de Sus-Avram Inacu si Furdui Traian , omorat in Rosia Montana de Securitate, in august 1972. Traim cu totii, pe intreg Mapamopndul ,grave timpuri de decadenta morala , de alienare si demagogie urlatoare la cer !. Ferice de cei cu inima curata in articularea ADEVARULUI ,responsabili la timp si nelatimp in definitivarea lui, caci in exclusivitate ,ei sunt cei putini alesi sa-L vada pe Dumnezeu !
Foarte interesant comentariul tău, Walden! Vezi tu, subiectul acesta referitor la eroi-victime-călăi-trădători e unul foarte delicat! Sunt extrem, extrem de ocupat zilele acestea şi, chiar dacă nu va mai fi „la cald”, tot am să dedic o postare acestui subiect. Realitatea e că ura mânjeşte, indiferent de raţiunile ce stau la baza ei! Gyr, asemeni multor altora, e un personaj controversat. Doctrina legionară nu poate onora cu niciun chip un om, mai ales prin acţiunile ei. Dar, căci există un mare dar, dincolo de condamnarea cuiva pentru aderarea la o asemenea ideologie, există acţiunile, faptele. Şi acelea nu mai pot fi negociate. Ceea ce mă doare este uşurinţa cu care ne grăbim să condamnăm legionarismul doar pentru a ascunde ororile comunismului. Cu ce a fost el mai bun decât legionarismul? Şi, ceea ce e mai tragic e că punând o asemenea întrebare te poţi trezi că de fapt faci apologia legionarismului! Eu n-am trăit vremurile acelea, dar le-am trăit din plin pe cele comuniste şi am avut în familie oameni care au ştiut ce să-mi spună ca să pricep ce s-a petrecut… Adevărul e că e uşor de judecat şi condamnat o ideologie, dar e mai greu de judecat oamenii care au aderat la acea ideologie…
Ufff ! Strapunge mintea si infioara sufletul!
Ufff! Şi invers, Felician! 😦
Ufff Marinele si ce mai zbaterea ai avut in ultimul timp !
Ai trecut de la extrémisti nostri la révolutionari lor…..pui suflet, arzi , esti intr-o stare de rebel amestecat cu puritatea (daca exista asemenea mélange )😂
Nu, Felician, sunt în stare… de orice! 😀 O fi canicula asta prelungită de vină… 😀
Somnul ratiunii (NATIUNII) naste monstri.
Fiti binecuvantati.
,,TRAIASCA 23 AUGUST -ZIUA ELIBERARII PATRIEI NOASTRE DE SUB JUGUL FASCIST !”
PREZENTA LA DEFILARE -OBLIGATORIE !
Eu as zice sa nu ne infierbantam, ca inca e canicula.
Nu sunt de acord cu interzicerea, dar nici cu apologetica legionara.
Asa e, cum spune poetul, noi nu am fost in inchisori cu ei. Dar noi nici nu am hacuit CU EI un fost camarad aflat pe patul de spital, nu am impuscat nici prim-ministri, nu am tras printre copaci in economisti de marca (Madgearu chiar ca nu avea nicio vina).
Nu stim nici ce-i foamea, nici ce-i setea din puscarie, dar nici nu am aplicat „deziudaizarea economiei” din 1940. Nu am suferit in inchisori, dar nici nu l-am admirat pe Adolf Hitler (a se citi parerea capilor legionari, in frunte cu CZC, despre „genialul conducator al Reichului”).
Repet, nu sunt de acord cu scoaterea in afarea legii doar a extremei drepte. Nu mi se pare normal sa nu am voie sa port un tricou cu CZC, dar sa pot purta cu voiosie unul cu Stalin (vorbesc la modul ipotetic, eu unul nu port tricouri cu „mutre”).
Dupa 1989 avem cateva vagoane de carti pe acest subiect, nu mai suntem obligati sa ascultam doar placa pusa de papagalii care conduceau PCR. E de ajuns sa citim pasajele antisemite din „Pentru legionari” ca sa ne lamurim ca unele lucruri nu erau in regula.
ML nu a fost o grupare nazista, dar membrii sai si-au exprimat in nenumarate randuri public admiratia fata de politica germana a acelor vremuri (a se citi presa vremii). ML nu a fost o filiala a NSDAP, dar a fost o grupare cu practici teroriste si totalitarista (razbunarile intra tot la capitolul terorism, inclusiv executarea unor detinuti necondamnati inca si nu e o scuza sa faci asta doar pentru ca altii au facut-o cu ai tai). Intr-o tara condusa de ML, era vai si amar de Marinel Blaj.
Ceea ce nu-mi place la legionari si filolegionari este ca nu-si asuma greselile trecutului, ba chiar construiesc o proiectie hagiografica, in care ei au fost intotdeauna porumbei si ceilalti ulii. Nu e asa, cand au avut ocazia, porumbeii s-au transformat rapid in ulii si rolurile s-au inversat. Faptul ca altii au ucis mai mult decat ei nu-i absolva de propriile crime. Stiu pe cineva care se lauda ca el isi bate nevasta cel mult o data pe an, nu ca vecinul cutare care o bate aproape zilnic.
Peste toate, ei sunt cei care au invocat tot timpul modelul hristic, ca doar exact asta a spus si Iisus Hristos: „avem doar gloante pentru tradatori” (de altfel, cantecul e superb si te „fura”).
Trebuie sa-i judecam cu bune si rele, tinand cont si de conjunctura istoriei, fara sa-i facem sfinti fara prihana, dar si fara demonizarea de care le faceau parte politrucii pcr-ului.
In plus, nu pot sa nu remarc problemele pe care le genereaza un rationament de genul: „toti anticomunistii sunt de admirat”, „legionarii au fost anticomunisti”, deci „legionarii sunt de admirat”. Prima premiza este falsa, desi a doua e adevarata. Si nazistii au fost violent anticomunisti. Asta nu-i face mai buni. Anticomunismul cuiva nu poate fi criteriu unic de evaluare. Cel mult poate fi o conditie necesara, dar in mod evident nu este si suficienta.
Problema este complicata. Raman la parerea ca astfel de interdictii nu fac decat sa duca la cresterea popularitatii ML (a se vedea interdictiile din anii ’30 ai secolului trecut, care nu au facut altceva decat sa intareasca ML). Ma mir ca unul din promotorii acestei legi, desi a fost profesor de istorie, nu stie asta.
Nu-mi place politia gandirii. Fiecare are dreptul sa gandeasca si sa exprime ganduri cu care eu nu sunt de acord. Statul ar trebui sa intervina numai atunci cand cineva vrea sa-si materializeze cosmarurile ideologice.
Ar trebui. Dar, pana atunci, dura lex, sed lex. Eu am dat ieri o fuga prin librarii sa mai cumpar ceea ce inca se mai poate cumpara. 😉
Absolut de acord cu tine, Adrian! Păcat, mare păcat că „întrevederea” noastră a fost atât de scurtă! Am fi avut ce discuta! Sper să ne ajungă în schimb veşnicia!
Fără îndoială, şi sper că nu asta s-a înţeles din postarea mea, legionarismul a avut o ideologie „scuzabilă” doar privită prin prisma anti-comunismului, dar inexcuzabilă prin punerea ei în practică!
Vezi tu, idealiştii fac, în opinia mea, cele mai mari erori atunci când se implică în istorie!
Cât priveşte „într-o ţară condusă de ML era vai şi-amar de Marinel Blaj”, aproape să fie la fel şi în cea condusă de comunişti! Ce mi-e car, ce mi-e căruţă.
Însă, cum bine ai remarcat, atitudinea mea e îndreptată strict spre „poliţia gândirii”! Iar în cazul nostru, pur şi simplu mi se întăreşte convingerea că s-au îndreptat tunurile spre legionari doar ca să se uite că printre noi încă circulă liber criminali şi torţionari comunişti.
Şi ar mai fi şi bănuiala unui „panem et circenses”… 😉
Cu totul de acord, mai-batranule Marinel.
Asa e, ori in car, ori in caruta, tu tot cu spinarea tabacita ieseai. Doar motivele ar fi fost diferite: cei cu caruta te-au rupt in bataie pentru ca nu aveai origine sociala sanatoasa, cei cu carul te-ar fi ciomagit pentru ca esti „sectant”. Ce monstruozitate sa nu vezi omul, ci doar eticheta lui sociala/rasiala/religioasa!
Apreciez mult si m-am simtit onorat ca ti-ai facut timp sa ne intalnim. Cu voia Celui Vesnic, poate ne mai vedem in piele si oase (ca noi stam mai prost cu carnea 🙂 ) inainte de trecerea noastra in vesnicie.
Adrian, oricum trăim vremuri monstruoase!
Eu sper să ne mai întâlnim chiar înainte de veşnicie! Cea care a fost, a fost doar un soi de „hai să vezi ce fain ar fi!” 🙂 Cât priveşte chestia cu „piele şi oase”, are şi ea avantaje. De exemplu, bolile de piele şi de oase sunt mai puţine decât cele de… carne! Îţi poate confirma Răsvan! 😀
Reblogged this on ANA TATAR ANDRAS.