Σαγαπώ Ελλάδα


OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

foto

Octavian Paler scria într-una dintre lucrările sale*:

„Oare, în căutare de senzaţii tari şi presimţindu-şi dispariţia, lumea minoică şi-a învăluit agonia într-o ficţiune bizară? A fost labirintul mitul unei sinucideri? Dar legenda rămasă de la greci e puternică şi acaparatoare. Ca iedera sălbatică, ea a prins rădăcini în ţărâna primelor ruine spre care a rostogolit-o vântul… Sunt momente când e mai important să înfrunţi o întrebare dificilă decât să te mulţumeşti cu un răspuns comod… Până la urmă, în timp ce mai faci o dată, conştiincios, inventarul ruinelor, îţi spui că un singur lucru e într-adevăr sigur între atâtea incertitudini şi echivocuri. Că nimeni nu descoperă aici decât ceea ce a pus singur.”

Oare de ce mi-am amintit aceste rânduri?

Probabil că voi muri fără să văd Grecia. Fără să-i simt pulsul altfel decât imaginativ, dintr-o dragoste pe care doar spuma mării o poate naşte
Deşi e posibil, dacă e să ne luăm după unii, ca Grecia să moară fără să mă aibă pe ţărmurile ei. Ea nu pierde nimic…

Şi totuşi…

Înainte de ne răstălmăci în opinii mai mult sau mai puţin politizate frustrările generate de propria lipsă de curaj, poate ar fi bine să nu uităm câteva lucruri (alese absolut aleatoriu dintr-o memorie prea melancolică şi mereu sentimentală):

– n-am fi înţeles niciodată daimonionul aflat în fiecare dintre noi dacă n-ar fi existat Socrate. Şi nici puterea eliberatoare a cucutei…

– poate că astăzi am fi filozofat mai puţin şi am fi înţeles mai mult dacă n-ar fi existat Aristotel, Platon şi, Doamne, ce lungă e lista… Deşi tot la un fel de cucută am ajuns…

– democraţia, în forma ei perversă pe care ne-o îmbie astăzi occidentul, n-ar fi existat dacă n-ar fi fost forma ei primară la care , iată, Grecia, care a inventat-o, se întoarce ca într-un soi de revenire acasă a lui Odiseus…

– spiritul olimpic, adevăratul spirit olimpic, nu cel plin de doping-ul actual, s-a născut fiindcă Grecia a descoperit prima că ideea de frumos poate să însemne şi a pierde…

– că grecilor nu le-a fost hărăzit doar să inventeze tragedia, ci şi s-o trăiască astăzi, prezentând-o ca pe o comedie…

şi aş putea continua până la infinitul pe care nu voia să-l accepte Zenon, dar voi, cei care citiţi altfel ceea ce am vrut să spun eu aici, veţi avea de adăugat… infinit mai multe.

Pentru cei mai pragmatici (şi cei ce cunoaşteţi de unde vine ideea de pragmatism, you know what I mean…) există şi un alt fel de memorii…

Vă amintiţi de eroul de la Maraton? Dar de bătălia de la Termopile? Dar de spartani?

Dacă nu, poate vă veţi aduce aminte care a fost atitudinea Greciei faţă de Germania distrusă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

Şi, dacă nici acestea nu sunt de ajuns, poate că, dacă tot comparăm Uniunea Europeană cu Babilonul, ne vom aminti de Alexandru Cel Mare.

Sau poate că, într-un ultim efort de memorie şi de sentimentalism, ne vom aminti că grecii sunt cei care au descoperit că pe fundul cutiei Pandorei mai există, totuşi, ceva…

Şi că nicăieri culorile alb şi albastru nu sunt mai finite şi infinite în acelaşi timp…

* Octavian Paler – Un muzeu în labirint – Istorie subiectivă a autoportretului (Cartea românească – 1986)

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Σαγαπώ Ελλάδα

  1. Adrian zice:

    Cred ca ii consideram prea devreme „terminati” pe greci . Vor trai mai prost, dar nu vor disparea de pe harta. Au trecut ei prin momente si mai grele. Din 1453 si pana in 1832 practic nu au mai existat ca stat. Si -au pierdut de cateva ori toata tara, nu doar litoralul si insulele. Sunt la pamant, sunt euforici (ceea ce noi nu prea intelegem), dar nu sunt „pierduti”. Iasou! 🙂

    • marinelblaj zice:

      Eu nu-i consider terminaţi deloc… Fiindcă spiritul grecesc nu poate muri! Geia sou! 🙂

      • Adrian zice:

        Tu nu, desigur. Ma gandeam la cârdul de analisti-cucuvea, deveniti peste noapte experti in economie, in finante-banci si in geopolitica. Toti „stiu” ce si cum, desi daca ii „scuturi” bine, cei mai multi dintre habar nu au cum se calculeaza o dobanda sau ce e ala pib. Nu dai de un „analist” care sa nu fie mai competent decat minstrul de finante grec.

      • marinelblaj zice:

        Adrian, crede-mă. m-am enervat destul ascultând opiniile „specialiştilor.” Atât de bine le ştiu ăştia pe toate încât n-au putut să prevadă sau să preîntâmpine nimic. Toate i-au luat prin suprindere pe toţi „specialiştii”, de aici sau de aiurea. Cam cum ia la noi iarna pe nepregătite în fiecare an CNADR-ul şi CFR-ul 😀

  2. Ulici zice:

    Revista presei blogosferei evanghelice. Principalele titluri de pe blogurile evanghelice, recomandate aici:

    https://aradulevanghelic.wordpress.com/2015/07/06/revista-blogosferei-evanghelice-de-limba-romana-11/

    Din pacate, nimic din cetate…

    • marinelblaj zice:

      În primul rând, bine ai venit în Cetate, Ulici! Da, este adevărat, nu apare nimic din Cetate. Dar nu e obligatoriu. Dacă redactorul nu a găsit nimic potrivit a fi publicat, este o opţiune şi cred că are această libertate. Poate că într-adevăr nu a găsit nimic vrednic a fi publicat! Nu e o tragedie! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s