Cazul Titel Maghiar – tăcerile şi netăcerile, concluzia şi… ocluzia


Un comentariu al celui ce semnează drept Robert Jurcă ridică o problemă care ilustrează, pe de o parte, un anumit soi de făţărnicie „evlavioasă”, dar şi o problemă de procedură.

În comentariul respectiv (de fapt în mai toate comentariile făcute) sunt acuzat, împreună cu alţii, pentru faptul că am făcut publică această escrocherie ce a ajuns să fie cunoscută drept „cazul Titel Maghiar.”

Deşi am suficiente suspiciuni să cred într-un partizanat al respectivului comentator (suspiciuni datorate atitudinii şi limbajului folosit), încerc să nu mă las influenţat de acesta, ci vreau doar să lămuresc, pentru el şi pentru alţii, un aspect care, cred eu, ar trebui clarificat odată pentru totdeauna.

Faptul că oamenii se străduiesc să afle adevărul nu are de-a face cu un soi de curiozitate, ci cu dorinţa de a nu vedea în sânul bisericii acţiuni care sfidează şi încalcă principiile creştine.

Este adevărat că soluţia rezolvării actelor ce încalcă principiile biblice prin discutarea directă şi în sânul bisericii este corectă. Dar… cum procedezi când nu există vinovaţi? Mai mult, când ai de-a face cu personaje fictive… grămadă? Cu cine stai de vorbă? Cu fantome? Cu oameni care-şi aruncă unul altuia responsabilităţile acestui caz?

Cum ar fi dacă ne-am imagina funcţionând în sânul unei comunităţi cum este cea a bisericilor baptiste un „sistem” care să arate cam aşa:

– un caz de indisciplină care afectează întreaga comunitate (cum este cazul de faţă, căci implica atitudinea faţă de misiune, misionari, rugăciunea pentru acestea) să fie adus de către biserica implicată la cunoştinţa conducerii comunităţii. Greu, nu-i aşa? De ce? Pentru că asta implică, mai mult sau mai puţin direct, asumarea responsabilităţii din partea celui care păstoreşte acea biserică (aici poate intra şi comitetul, nu doar păstorii).

– cazul respectiv să fie investigat cu maximă responsabilitate de conducerea comunităţii, iar concluziile şi recomandările să fie transmise organizaţiilor regionale care au directă comunicare cu bisericile locale.

– conducerea organizaţiilor regionale să aducă la cunoştinţa membrilor bisericii locale cazul discutat, aceştia fiind astfel în cunoştinţă de cauză şi avertizaţi în acest fel despre alte posibile erori de acest gen. Mai mult, pe o filieră inversă se pot obţine informaţii care să ajute la rezolvarea cazului respectiv.

Ei, da! Dacă aşa ceva ar funcţiona, evident că nu s-ar face tam-tam în mediul virtual, respectiv public.

Nu-i aşa că e un „proiect” utopic?

La fel de utopic şi nefolositor ca şi aplicarea metodei biblice cu doi sau trei martori, căci este bine cunoscut faptul că mincinoşii se mută, căutând noi „victime”, pe când o comunitate pusă în gardă e mai greu de presupus că nu va cerceta cu atenţie orice tentativă de acest gen.

Şi ar mai fi un lucru. De unde ideea că această discuţie, judecare a unui vinovat doar în sânul bisericii (lucru absolut necesar, când e posibil) ar trebui să ferească un vinovat de încălcarea legilor statului de pedeapsa legală? Ce facem? Ascundem infractori?

Pe de altă parte, apare firească întrebarea „ce faci cu bisericile care nu fac parte dintr-o structură?” Ei bine, aici răspunsul meu e unul cât se poate de franc: „ai dorit independenţă? Atunci află că nu poţi fi independent şi de legile statului! Drept pentru care…”

Drept pentru care, fără dorinţa de a face un „act de poliţie”, ci doar având dreptul de a observa şi de a constata, aştept în continuare aflarea adevărului în „cazul Titel Maghiar.” Speranţe sunt. În primul rând din cauză că ştim că adevărul va triumfa întotdeauna. Mai devreme sau mai târziu. Apoi, pentru că spiritele se agită. A apărut o reacţie a Geaninei Gula, după comunicatul alambicat şi fumigen al lui Cristian Barbosu. Apoi, conducătorul misiunii Speranţa, implicată în toată această poveste, Gabriel Gorcea, descoperă fotografiile celui ce, susţine el, ar fi personajul prezentat pe pagina de facebook a Geaninei drept Titel Maghiar. Între timp, Mike Olari, un alt personaj cheie în tot acest scandal, merge pe mâna celui pe care îl ridică de o vreme în slăvi şi… tace. S-ar părea că nu tac cei care, asemeni mie, vor să afle adevărul acestei mizerii.

Dar nu tac în schimb nici tot felul de „fani”, precum cel care mi-a provocat acest articol. Dar ar vrea să tăcem noi. Ei bine, nu.

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, Disperări, Mioritice, Pe gânduri, Simţul civic și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Cazul Titel Maghiar – tăcerile şi netăcerile, concluzia şi… ocluzia

  1. Robert Jurca zice:

    Daca tot ati recurs la argumentarea biblica, eu zic sa o tinem asa. Ce faci cand cineva iti ia haina? Ai de-a face in mod clar cu un infractor. Dvs spuneti, bazat pe rationamentul dvs (nu pe Biblie) ca in acest caz trebuie pus sub lumina reflectoarelor, sa afle toata suflarea romaneasca ca e hot. Ei bine, in ce situatii aplicam atunci sfatul Mantuitorului? (Sa-i dai si camasa, adica sa incurajam infractionalitatea, dupa logica noastra). Imi pare rau ca atunci cand cineva ridica intrebari la care comentatorii dvs nu au raspuns, acestia recurg la insinuari, punand sub semnul intrebarii intentiile celui care comenteaza. Cine i-a invatat pe d’alde Lidie (care isi afiseaza la profil poza unui copil lovit la cap) sau szromulus(inapt de-a raspunde, cu argumente biblice si logice, unor intrebari) sa recurga la afisarea unei atitudini lipsite de respect fata de persoana care pune acele intrebari? Daca am gresit prin etichetarile facute amicului dvs, pot sa aduc in discutie unele expresii si sintagme folosite de acesta. Deci, cu toate ca v-ati suparat, afirmatiile mele nu au fost gratuite. Daca nu puteti gandi insa obiectiv cand e vorba de prieteni, nu ma astept sa judecati echidistant cand e vorba de biserica sau religia dvs: „Sa judeci fara partinire” dupa parerea mea inseamna sa nu tii cont daca persoanele incriminate sunt sarace sau bogate, cu diplome sau fara studii, daca sunt baptisti, penticostali sau carismatici, daca sunt membri la Golgota, la Maranta sau la Harvest… Daca nu puteti sa va debarasati de aceste considerente cand analizati un caz, inseamna ca nu sunteti capabili sa judecati fara partinire. Daca nu sunteti de acord cu mine, va rog sa-mi explicati dvs ce inseamna d.p.v. biblic sa judeci fara partinire. In privinta „sportivilor” de pe blogul dvs ii rog sa demoleze argumentele mele, nu doar sa le numeasca, in mod viclean si perfid „argumente de doi lei” . Am observat stilul acesta viclean si pe alte bloguri. Cand se gaseste cineva sa puna sub semnul intrebarii, cu argumente, validitatea unui articol, „megastarul bloger” raspunde, in mod machiavelic, ca nu se coboara la nivelul celui care i-a depistat nivelul precar de argumentare.

    • marinelblaj zice:

      Domnul Jurcă,
      Fiindcă nu aţi înţeles demersul meu, vi-l explic. Aşadar, câteva lămuriri. Am scris că nu îngădui ca pe blogul meu să-mi fie făcuţi în fel şi chip prietenii. Dacă aveaţi impresia că aveţi dreptate, puteaţi să intraţi în dialog direct cu ei.
      Apoi, fotografia de la gravatar a surorii Lidie este o realitate. Un fiu care suferă de o boală gravă de mulţi ani, şi o credinţă nezdruncinată de această experienţă.
      Cu Romulus aţi nimerit-o la fel de “bine.” E foarte logic, mai mult decât v-aţi imagina. Plus că are şi el blog. Unde vă puteţi convinge.
      Revenind însă la “argumentul” pe care l-aţi adus în discuţie, mi se pare mie sau forţaţi logica biblică? Ar trebui să reconsideraţi exemplul. Nu de alta, dar aici nu e vorba despre o simplă “haină.” Aici este vorba despre identităţi furate. Adică o infracţiune la care nu mai ai “cămaşă” pe care să o dai. Te-a furat cu totul! Oare de ce e lăsat în Biblie acel “să n-aveţi de-a face cu ei”? Oare de ce întâmplarea cu Anania şi Safira? Ar trebui să construim în acest caz cimitire pe lângă fiecare biserică? Textul din Romani referitor la autorităţi să aibă de-a face doar cu taxele şi impozitele? Oare în acest caz, dacă a fost vorba de fonduri, s-a respectat principiul biblic? Sau să dăm şi… suprataxă, în loc de “cămaşă”.
      Cât priveşte “părtinirea”, v-am mai recomandat să vă convingeţi chiar pe paginile acestui blog, că e o acuzaţie şi o insinuare aiurea. Nu m-am iertat nici pe mine, am scris şi despre erori şi greşeli din curtea proprie. Nu vă grăbiţi să trageţi concluzii la un roman la care i-aţi citit doar… postfaţa!
      Aţi pus multe întrebări în comentariile făcute. Le-am dat liber de la spam cu speranţa că veţi şti, chiar dacă aveţi alte opinii, să le exprimaţi civilizat. Aş avea şi eu o întrebare: în tot ce aţi scris, în afară de “respectul” pe care îl aveţi… partinic, i-aţi respectat pe ceilalţi? Din câte ştiu, Răsvan nu vi s-a adresat, nu v-a acuzat de ceva şi nici măcar nu v-a răspuns. Sunteţi cumva avocat angajat, în acest caz? Sau în zona L.A. aşa se obişnuieşte?
      Vă rog să vă revizuiţi comportamentul în Cetate. Nu-mi place să “bag pumnul în gură nimănui”, dar când sunt obligat, o fac. Aşa că, vă rog să nu uitaţi, poarta spam-ului e deschisă…

    • szromulus zice:

      Stimate domnule Jurca. Va multumesc de calificative si aprecieri. Porniti de la premiza ca o mare parte din comentatori sunt natafleti, absolventi de 8 clase si alte categorii similare. Ati uitat ca exista si o alta categorie.

      Evident ca nu vad nici un motiv logic sa intru in polemica sau in argumentari cu dumneavoastra, din motive lesne de inteles.

      Va doresc o seara minunata. Toate bune.

    • szromulus zice:

      Cat despre sora Lidie, ati facut niste insinuari si afirmatii fara fundament. Este o persoana demna de toata admiratia care duce o cruce grea, dar o poarta cu multa demnitate. Asa ca aruncati cu stereotipuri specifice societatii periferice.

  2. Ioan Firisad zice:

    Sigur, trebuie sa fie facute publice numai escrocheriile unor preoti ortodocsi, ale evanghelicilor trebuie „spalate in familie”. Daca un popa dintr-un sat din campia Baraganului isi negociaza cu zel tariful de inmormantare, imediat se „umple” toata feisbucimea evanghelica de manie sfanta! Daca un smecher evanghelic stoarce bani prin diferite mijloace, atunci toti revoltatii de mai inainte redevin principiali, toleranti, discreti, toti cer discutie in cadru intim, cu doi, trei frati, nu zavera in Piata Endependenti. Acum functioneaza „ai vorbit cu el inainte?”. Cam asta e metoda prin care unii lideri „pescuiesc” ortodocsii nemultumiti. Totul e sa ai talentul de a le induce impresia ca adunarea e un loc al pacii depline, al armoniei, unde nu intra decat crestini care au cel putin statura apostolilor. Cu cat mai multe poze cu mutre noi, cu atat mai multi bani de la sponsori. Asa gandesc liderii cu mentalitate de „Titel Maghiar”. Stiu, o sa spui ca generalizez, ca nu peste tot e asa. Dar adevarul e ca mentalitatea de popa cu, vorba lui Creanga, obraz de scoarta, burta de iapa si picioare de cal nu este chiar asa de rara in randul „bastanilor” din bisericile evanghelice. Sunt mierosi cand le intri in biserica si te „spala” in dragostea agape pana te treci in registru. Dupa aia, in functie de cotizatia cu care vii, te mai viziteaza din cand in cand sa-ti mai dea niste versete pe cozonac. Te considera parte a trupului lui Cristos in functie de suma cu care contribui la imbuibarea propriului lor trup. Adevarul este, draga „mai batranule” Marinel, ca unii lideri de biserici evanghelice ii trateaza pe cei „veniti din lume” ca pe niste pesti cu destul de putina memorie incat la fiecare tur de acvariu peisajul sa li se para cu totul nou. Ferice de cei care nu au avut si nu au parte de astfel de „mai mari”! Primeste-mi, rogu-te, inca o data comentariul sub pseudonim. E pentru ultima oara cand mai pasesc mascat prin cetatea ta! Ma retrag in mine insumi, ca ursul in barlogul sau, odata cu venirea iernii – iarna vrajbei dintre cei chemati sa sa iubeasca cu o dragoste mai presus de fire. Iarna care, din nefericire, ninge acum si in mine. Sa traiesti, batrane! Sau, cum iti place tie sa spui: te imbratisez!

    • marinelblaj zice:

      Ioane, Ioane… trebuie să recunosc că e aşa cum spui. Din fericire, nu în general! Poate de aceea m-am şi abţinut eu să-mi bag nasul în „oala” altora şi îmi văd doar de curtea proprie! Şi ştii ceva? Ia nu da tu bir cu fugiţii în „iarna vrajbei” să ne laşi pe noi să ne topim pe căldura asta! 🙂
      Te îmbrăţişez, na! 🙂

  3. lidieluptx zice:

    Mai face cineva cercetari sau numai GG? Daca numai el incearca sa descalceasca enigma acestui personaj fantomatic, atunci rezultatul e clar! Cand o infractiune se petrece, spre exemplu, in Australia si urmele se cauta in Alaska, e mai limpede decat cristalul rezultatul. Va inchipuiti cine vor fi fraierii? Exact cei ce doresc adevarul sa iasa la suprafata, printre care ma numar si eu. 😦

  4. Octi Neiconi zice:

    Deci concluzia este ca avem de a face cu un individ, Titel Magiar ( Malnasi) „misionar” de profesie, care in cel mai bun caz este bolnav psihic si in cel mai rau caz mincinos si inselator. Am intilnit 2 sau 3 cazuri de genul asta in care indivizii traiesc si isi construiesc o lume imaginara. In mai toate instantele cazurile de acest gen sint patologice. Ceea ce este foarte trist este ca biserici si leaderi religiosi gulibili (nu sint sigur ca e un cuvint romanesc) au muscat momeala. Asta si din cauza ca tot mai mult in bisericile evanghelice discernamintul e pe cale de disparitie ba chiar este considerat „lipsa de credinta” si in locul lui auzim de manifestari supranaturale inchipuite, profetii si minuni extraordinare despre care totdeauna auzim de la a terta persoana care si ea a auzit de la „cineva de incredere”, si care sint menite sa intareasca o „neCREDINTA” in continua nevoie de confirmare.

    • marinelblaj zice:

      Octi dragă, încă nu avem o concluzie, dar referirea la lideri „gulibili” e absolut adevărată (apropo, cuvântul nu există în româneşte, dar, ca traducător din engleză l-am înţeles – naiv, credul). Dar, durerea mare e că avem şi mulţi enoriaşi pe care unii lideri îi tratează drept „gulibili”! Cazul de faţă pare a avea şi acest „ingredient”, altfel nu-mi explic mulţimea de „revoltaţi” că scriem despre caz, unii recurgând şi la limbaj de-a dreptul vulgar („noroc” cu spam-ul).
      Cât despre chestiile cu manifestările despre care vorbeşti, o, acelea alunecă aşa de uşor pe gâtul unora, cam la fel ca mercurul. Şi la fel de otrăvitor!

  5. lidieluptx zice:

    Multumesc Marinel. Daca mai sant si altii in cautare, atunci mai este nadejde. O zi binecuvantata va doresc tuturor!

  6. Robert Jurca zice:

    De acord ca autoritatile au si ele menirea lor si trebuie uneori lasate sa-si faca treaba. Isus spune: „bucurati-va cand se vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate despre voi” iar Biblia ne indeamna la renuntarea la totul, inclusiv la sine, adica la identitate. Pai cum sa se mai planga unii ca li s-a „furat” identitatea (sinele) din moment ce trebuia sa se lepede singur de ea? 🙂 Lasand gluma, din am inteles din acel filmulet canadian, liderul Sperantei a dat „celor de la IBN” toate informatiile pe care le detine. In acest caz, ma indoiesc ca respectivii vor fi atat de „confidentiali” incat sa se abtina de la publicarea lor. Eu cred ca mai devreme sau mai tarziu o vor face. Cineva spunea aici ca daca era vorba de un popa ortodox n-ar fi ezitat sa-l demaste imediat. Eu zic sa comparam „apple to apple”. Aici nu e vorba de pastori sau lideri religiosi. E vorba de membrii unei biserici (daca sunt si membrii sau doar participanti), care au pretins in mod fals ca sunt misionari. Daca cei de la IBN sunt intr-adevar oameni seriosi ar trebui sa ne asteptam sa citim updates despre demersurile lor, nu doar articole de opinie, cum gasim de obicei pe blogurile evanghelice. Apropo, felicitari pt interviul cu sculptorul Mocanu! Mai rar pe blogurile evanghelice asa ceva. Toti se dau drept „editorialisti”, scriind in exclusivitate articole de opinie, de parca publicul este disperat sa afle opinia lor. In engleza exista o zicala, pe care probabil o stiti: „Opinions are like belly buttons. Everyone has one”. Nu doresc sa le iau partea celor implicati dar ar fi dezirabil sa judecati cu aceeasi masura si cand va fi vorba despre apropiati ai dvs, care au cazut in pacate care-i afecteaza pe altii. Va marturisesc sincer ca sunt scarbit de versatilitatea „crestinului” zis evanghelic, care dupa ce a emis sentinte dure impotriva altora si se intampla ca si copiii lui sa cada in pacat, ne spune cu toata dezinvoltura ca, in cazul membrilor din familia sa, lucrurile stau diferit. Bineinteles ca pacatele si conjunctura in care ele sunt comise difera de la caz la caz iar pilda cu paiul si cu barna tine de propensiunea noastra de-a judeca lucrurile in mod subiectiv.

    • marinelblaj zice:

      Nu, Robert Jurcă, aici nu e vorba doar de furt de identitate! Aici e vorba de ceva mult mai grav, şi te vei convinge de acest lucru! Oricum, a posta nişte identităţi false e una, dar a inventa evenimente care generează la rândul lor reacţii e ceva mult mai grav! V-aţi gândit măcar un moment că acel anunţ fals despre un misionar pe muchie de cuţit ar fi putut genera nu doar reacţii precum rugăciunea, ci şi un infarct? Evident, e uşor a emite judecăţi când cunoşti finalul… Articolul de azi conţine „o reţetă” care ar respecta principiile biblice. A cui e vina că nu se aplică un model similar? A enoriaşilor, sau a liderilor?
      Cât despre apropiaţi ai mei, repet, mai răsfoiţi blogul…
      P.S. Cât priveşte celălalt comentariu, aţi intuit bine. Nu trece de spam. Motivul? V-am mai spus, dacă vreţi să atacaţi o persoană, faceţi-o la el acasă. Altfel îmi sună ca anecdota aceea cu Nastratin care a luat bătaie în târg şi, întrebat acasă dacă a ripostat, a spus: „O, ce i-am mai zis… după ce am trecut dealul!”
      În rest, îmi pare rău că aţi crezut că lumea evanghelică e „raiul pe pământ”. Nu e. Din nefericire. Deşi toţi ar trebui să fim… îngeri. Welcome în the real world!

      • szromulus zice:

        Marinel, dezbatem problema falsei identitati. Mai mult falsa identitate este folosita pentru insusirea de bunuri si bani in mod infractional. Da-mi voie sa iti spun ca tocmai esti in dialog cu o identitate neidentificata. Si mai vorbim de identitati false? Chiar mai mult esti pus la zid si repeti ceea ce ai prezentat pe larg si foarte clar in articole. Cred ca e de datoria cititorilor tai sa iti citeasca articolele inainte de a comenta. Vad ca redai in comentarii fragmente din articolele deja scrise, sub o forma mai concentrata 🙂

      • marinelblaj zice:

        Ce să-i faci, Romulus? Uneori e nevoie să prezinţi „pilule” pentru unii. Poate sunt mai uşor de „digerat”. Cât despre identitatea falsă… nu e problema mea, ci a sa! Oricum, repet, eu nu discut persoane, discut idei…

      • szromulus zice:

        Din punctul meu de vedere, combat identitatile false, atat in comentarii, cat si in altfel de actiuni publice. In fond identitatile false au condus si la drama din lumea evanghelica. Misionari inexistenti au determinat directionarea unor fonduri spre conturi false. Ca am inteles ca nu e vorba doar de rugaciuni pentru persoane inexistente. Sub identitati false se pot ascunde de la Todica la Opinca, iar persoanele care au si un comportament verbal off limits, chiar ca sunt o problema. In fond e chiar o pierdere de vreme si un consum nervos fara sens de a discuta cu unknown identities. Te trezesti ca Todica si Opinca iti calca in picioare 30 de ani scoala. Mi se pare ca unknown identities au devenit un vehicol care permite sa jignesti pe oricine, indiferent de pregatire, capacitate, cunostiinte teologice, etc.

      • marinelblaj zice:

        De acord cu tine, Romulus (numele real!) 😀

  7. lidieluptx zice:

    Slava Domnului, Marinel! Comentatorul nostru comun a mai adaugat o floricica la cununa mea, impletita cu maiestrie din „ferice de voi”. Dar nu se lasa numai cu atat, vrea sa ne invete si pocainta lui originala. Mare-i gradina? 😀 😀

    • marinelblaj zice:

      Lidie, discutam ieri cu un prieten despre acest schimb de comentarii cu persoana în cauză. Se mira că am răbdarea să tot repet argumentele. Seara (fiindcă ieri a fost o zi destul de aglomerată) m-am gândit care ar fi rostul răbdării mele. Şi mi-am dat seama că o singură frază a declanşat acel resort care m-a determinat să intru totuşi în dialog, chiar dacă fusesem catalogat într-un mod dur: afirmaţia că e mai nou la credinţă… Dacă acest lucru e adevărat sau nu… Dar ştiu că eu îmi asum responsabilitatea actelor şi vorbelor. Dacă alţii nu o fac, e problema lor!

      • lidieluptx zice:

        E mai nou la credinta, dar stie sa dea sfaturi…Cunosc tactica, am mai intalnit-o. Cu astfel de oameni n-are rost sa ne pierdem vremea. E bine insa ca scrie. ca vorba se duce, iar scrisul ramane.

      • marinelblaj zice:

        Eh, cam aşa e de obicei. (Re)descoperirea Americii… deşi Columb a fost unul singur… 🙂

  8. szromulus zice:

    Citeam un articol, as spune decent, legat de partile pro si contra Titel Maghiar(German, si ce o mai fi). Intotdeauna a existat aripa impaciuitoare in lumea evanghelica, cei care au dorit sa tolereze faptele negative ale unora de dragul pacii si al armoniei. Totul pare perfect. Atitudinea de acest fel a fost exploatata cu dibacie de catre cei cu un spirit inclinat spre rau. Chiar ei la randul lor au devenit propovaduitori infocati ai tolerantei, folosindu-se de avantajul ei. Daca sotul abuzeaza sotia de repetate randuri si acest fapt devine un obicei este corect ca sotia sa il ierte de fiecare data si sa permita ca acest obicei sa devina un algoritm de perpetuarea un comportament pacatos, abuziv? Iertarea este o necesitate, dar toleranta infinita a unui comportament abuziv nu. Directionarea fondurilor bisericii in sensul unor foloase strict personale este un fapt care trebuie tolerat si iertat de biserica? Trebuie ca iertam si sa permitem continuarea si perpetuarea unui astfel de comportament? Care era pozitia lui Isus fata de pacat? Iertarea si stoparea comportamentului pacatos sunt fete ale aceleiasi monede.

    Hm este foarte diferit de interpretarea pe care o dau unii iubirii care acopera totul. Oare trebuie, cand facem o analiza a versetelor din Corinteni despre iubire, sa vedem atitudinea generala a Scripturii fata de acest subiect, sau doar sa tragem concluzii punctuale, cum unii comentatori de-ai tai, Marinel, fac? Iubirea definita de Pavel, a fost o capcana exegetica pentru multi folcloristi evanghelici. Toleranta sau iertare? Se exclud reciproc? Sau sunt sinonime? Daca iertam inseamna ca trebuie sa toleram? Sau trebuie sa fim complet intoleranti? Sunt niste subiecte, la care vad ca unii comentatori ai tai au lacune exegetice consistente, dar pluseaza de pe pozitii de forta.

    Chiar daca, o zicala comuna „daca nu ai studiat la picioarele lui Beni, nu avem ce discuta” parea ca depaseste anumite limite, cred totusi ca exista si situatii in care trebuie aplicata. Biblia este pentru toti, dar asta nu implica faptul ca Biblia este lesne de inteles si ca totul devine clar la o simpla lecturare. Poate ar fi interesant sa tratezi subiectul putin mai pe larg, pentru ca vad ca „pretinsii experti” in interpretare, fac confuzii grosolane, pentru ca au doar o viziune si o interpretare comuna, folclorica, a Evangheliei, fara sa aiba, in schimb, o baza reala.

    • marinelblaj zice:

      Ai punctat foarte bine, Romulus. Culmea, folosirea iertării a devenit ingredientul de bază pentru a justifica răul. Oamenii nu vor să priceapă deosebirea dintre a ierta şi a îngădui. Se ascund în spatele unei afirmaţii de genul „nu pot, fiindcă Biblia îmi cere să iert…”, uitând că iertarea e una şi acceptarea răului e alta. Altfel spus, cum e în cazul acesta, „ne spălăm rufele în familie” şi ajungem să umblăm în public cu haine pătate fiindcă am decis să nu ducem petele la curăţătoria din colţ, că, deh, vede lumea!

  9. yup zice:

    am inteles ca s-a gasit persoana care reprezenta pe titel. intrati pe contul lui Gabriel Gorcea. Fata asta( gianina) o fata fara scrupule. Doamne fereste.

    • marinelblaj zice:

      Aşa se pare, Yup! Am văzut şi eu AICI. Cum spuneam, să aşteptăm. Până la urmă tot va ieşi adevărul la iveală. Problema nu e însă atât de mult latura „poliţienească” a afacerii, respectiv „cine e cine”, ci motivele care au stat în spatele întregii poveşti, scopurile şi implicaţiile. Căci avem amestecaţi în „aventura” asta a lui Titel Maghiar personaje care au ridicat o poveste aparent minoră la nivel macro. Şi n-a fost, te asigur, fără un scop…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s