Dumnezeu, ochiul şi artistul – întâlnirea cu Liviu Mocan


maxresdefault

sursa: Youtube

„Teologii se străduiesc să pună ordine în imagini, în vreme ce artistul încearcă să-şi imagineze ordinea. E o constatare proprie. Dar, dacă mă gândesc la ce spunea Michelangelo, întrebat fiind cum îşi realizează operele, respectiv: «iei un bloc de marmură, iei dalta şi ciocanul, dai la o parte marmura de prisos…», aş fi curios dacă, după realizarea unei opere, v-aţi gândit măcar puţin şi la acel «de prisos». Mă gândesc la lucrul acesta amintindu-mi de… necuvintele noastre.”

„Nu pot şi nu vreau să-mi imaginez raiul, căci i-aş strica imaginea din cauza mizeriilor care încă există în imaginaţia mea, câtă vreme sunt pământean …” – răspuns pe care l-am rostit în gând la întrebarea lui Liviu Mocanu, „cum v-aţi imagina raiul?”

E firav şi totuşi puternic. Sigur, deşi măcinat profund de întrebări. Sau… şi de întrebări profunde.

Nu aşa arată sculptorul Liviu Mocanu. Aşa l-am simţit eu. Ascultându-l şi discutând cu el.

O întâlnire fascinantă.

Despre Michelangelo, Rilke spunea că „numai Dumnezeu l-a întrecut.”

Liviu Mocanu nu e la întrecere cu Dumnezeu. El Îl caută şi Îl descoperă în lemn, în metal, în piatră… Şi apoi se uimeşte. Şi iubeşte cum puţini artişti am văzut să o facă… Căutându-L mai mult, mai mult, mai mult… Şi descoperindu-L mereu cu fiecare lucrare pe care o realizează… Lui şi privitorului.

Acestea au fost o mică parte dintre gândurile care mi-au bântuit mintea după întâlnirile cu marele artist Liviu Mocan (şi, cine mă cunoaşte ştie că nu folosesc exagerările!). Prima, la Forumul Dialogos. Puteţi urmări dialogul cu prof.Emil Bartoş AICI. Iar mai apoi, dialogul cu cei prezenţi, AICI.

Cât priveşte întrebările puse, am primit răspuns la ele în întâlnirea de duminica dimineaţa, la biserica Golgota. Dar şi din partea maestrului Onisim Colta, la întâlnirea de sâmbătă. Îi mulţumesc, căci ne-am cunoscut cu mulţi ani în urmă şi mi-a făcut bucuria unei suprinzătoare întâlniri…

O întâlnire care m-a marcat. Atât de mult încât mă tem de… necuvinte.

Poate că, odată sedimentate impresiile, voi reveni…

Cred, totuşi, că ar merita. Dar mai întâi să pot da la o parte acele necuvinte. Ca să-l puteţi înţelege aşa cum l-am simţit eu pe Liviu Mocan.

P.S. În timp ce-l ascultam pe Liviu Mocan, mă obseda o amintire…

Dacă ştii cum gândesc şi ce-mi doresc
lasă-mi visul să zboare iar,
dă-mi puterea s-o iau iar de la-nceput
chiar de-ar fi totul în zadar.
Nu mă lăsa, Doamne, azi,
e-un vârtej ameţitor
şi dacă Te pierd
am să fiu din nou
doar un fiu risipitor…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Dumnezeu, ochiul şi artistul – întâlnirea cu Liviu Mocan

  1. Cuvintele sunt cămașa pe care o purtăm, scria recent Dan C. Mihailescu.
    Lasa-l tu pe Liviu Mocan cu necuvintele sale și treci la treabă, că nu vreau să te văd la bustul gol. 🙂

  2. szromulus zice:

    Geniul lui Liviu Mocan consta in faptul ca intreaga lui activitate profesionala poarta amprenta unei relatii profunde cu Dumnezeu. Imi place foarte mult ca nu merge pe o doctrina separatista in care anumite activitati sunt pentru Domnul iar altele il exclud. Cel mai adesea in lista „separatistilor” activitati ca cea profesionala este catalogata ca o chestiune in care Dumnezeu nu se implica si nu are nici o legatura cu El. Acest lucru nu apare la Liviu Mocan.

    • marinelblaj zice:

      Aşa e, Romulus. Crede-mă, am avut privilegiul să întâlnesc destul de mulţi artişti. Întâlnirea cu puţini m-a marcat precum cea cu Liviu Mocan. Culmea e că o altă întâlnire, cea cu Onisim Colta, cu aproape 20 de ani în urmă, avea să fie reeditată în cadrul acestei întâlniri… Ce weekend binecuvântat am avut!

      • szromulus zice:

        Desi nu sunt „separatist” prin constitutia personala, cu ceva vreme in urma paradigma lui Liviu mi-a dat o noua directie. Incercand sa elimin gapurile am obtinut o dechidere mult mai buna fata de Dumnezeu. Am inceput sa percep viata profesionala altfel si sa o imbunatatesc. Recunosc ca este o mare binecuvantare.

  3. Adrian zice:

    Iata inca un barbos simpatic. 🙂 Imi place omul asta, „arde” cu flacari vii pentru ceea ce face. Pacat ca nu-l putem clona. Cred ca este cea mai reusita conferinta „Dialogos”.

    • marinelblaj zice:

      Indiscutabil, Adrian! Eu zic că e păcat că n-ai putut fi prezent. Nu doar la Dialogos, dar şi duminica la Golgota. A fost absolut încântător! Şi de o spiritualitate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s