Gabriel Liiceanu – Au oare oamenii nevoie de libertate?


Vă amintiţi? Anunţam cu ceva vreme în urmă un eveniment de genul celor de care oraşul meu nu a prea avut parte în ultima vreme.

Participant la conferinţa domnului Gabriel Liiceanu, am înregistrat în format audio acea întâlnire, conştient fiind că, dincolo de impresiile de moment, voi mai parcurge de câteva ori întreaga conferinţă, convins că, inevitabil, vor fi fiind nuanţe şi detalii care îmi vor fi scăpat. Nu m-am înşelat.

N-am ştiut dacă să postez sau nu acea înregistrare. Ştiu ce înseamnă proprietatea intelectuală, aşa că am preferat să aştept apariţia unei înregistrări „oficiale”, care să fie făcută publică.

Iată că acest lucru s-a petrecut, deşi cu o nepermisă (în opinia mea) întârziere. Totuşi, există lucruri pentru care „prea târziu” capătă cu totul alte conotaţii…

N-am să comentez eu despre lucrurile spuse acolo. Nu fiindcă n-aş avea de spus ceva. Dimpotrivă. Am dezbătut cu prieteni buni ore întregi lucrurile ascultate în acea conferinţă. Am să fac doar câteva remarci:

– oare de ce, după nici 15 minute de la intrarea în subiectul-pretextul conferinţei, mi-au venit automat în minte cuvintele lui Adrian Pleşu din „Parabolele lui Isus”? „Suntem cu toţii aruncaţi, ne-am aruncat singuri sau am fost aruncaţi într-o lume pe care n-o mai putem percepe decât aşa cum o exterioritate percepe o altă exterioritate. Şi, câtă vreme nu vom regăsi criteriile interiorităţii, vom fi condamnaţi să ne petrecem eternitatea «în întunericul cel mai dinafară». A nu fi înlăuntrul a nimic, a nu fi înlăuntrul nimănui, a nu avea un «înlăuntru» – acesta este iadul.”

– sala în care a avut loc conferinţa a fost absolut neîncăpătoare. Ceea ce m-a frapat, recunosc, dar m-a şi încântat, admit, a fost prezenţa în număr extrem de mare de oameni din bisericile evanghelice din oraş. Interesant… Aş fi dorit să fi putut citi câteva gânduri…

– m-a mirat faptul că dintre toate întrebările care i s-au pus domnului Liiceanu, şi au fost destule, editorul înregistrării a ales-o doar pe cea pusă de mine, în condiţiile în care au fost cel puţin două destul de interesante, iar eu am fost nemulţumit pe de o parte de formularea insuficient de precisă a întrebării puse (vă voi explica), iar pe de altă parte de modul în care domnul Liiceanu a deturnat efectiv sensul ei prin răspunsul dat (deşi sunt convins că a înţeles foarte bine unde „bătea” întrebarea, dar… când „ţi se ridică o minge la fileu”…). Şi acum să explic la ce voiam să mă refer (şi n-am făcut-o, isteţul de mine!, mizând pe faptul că se poate intui…): mă gândeam la cârcoteala care face parte din gena românului, la aceea de cele mai multe ori „necalificată”, făcută de dragul de a avea „o opinie”, de a arăta capacitatea propriilor „muşchi intelectuali”, dar şi a stilului miştocăresc în care ne-am tratat/ratat destinul ca naţiune şi ca indivizi…

Una peste alta, vă ofer această înregistrare, cu convingerea că veţi avea suficient de mult de comentat (era cât pe-aici să spun… cârcotit 😀 )

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Gabriel Liiceanu – Au oare oamenii nevoie de libertate?

  1. Tulburătoare chestie… Liiceanu e un filozof care nu crede in Dumnezeul Sfintei Treimi și cred ca am spus totul cu asta.
    Se folosește de Isus pentru a demonstra că, deși la îndemână, libertatea nu e dorită și asumată decât de elite, de foarte puțini.
    Nu poate pătrunde în adevărata semnificație a cinei Domnului. Noi știm asta din copilărie, pentru că am fost născuți din nou. El se hrănește cu trupul spiritual, nevăzut, cum spunea in discurs, fără să recunoască pe Isus ca Domn si Mântuitor.
    Adică se foloseste de învățătură, fără Dumnezeu. Alege ce-i convine, și lipeste acel ceva sistemului sau de valori, ca un colecționar, ca un avar al libertății umaniste de gândire.
    E un discurs de mason scolit și cam atât. Pentru biserica vie, cuvintele sale sunt anatema.
    Demonstrația sa cu frica de libertate și poporul care carteste…. precum evreii in pustie e falsă. Ce valori a promovat revolutia franceză? Dar Comuna din Paris? Marea cartire a trecut pe la eșafod, in timp ce masonii își frecau mainile ca au regizat marea schimbare.
    Ce mare rahat (iertată-mi fie expresia) au facut magicienii Renașterii, care au intors lumea de la Dumnezeu, la antichitate? La zeii vechi, la alchimie și cabala? La tehnicile de manipulare, la paganitatea cea mai decazuta?
    Dar iluminismul, nu a fost si el o fugă spre tara promisă a umanismului? Sigur, elitele, geniile au dat tonul și au condus prostimea cu frică de libertate la necredința de azi.
    Acum elitele sunt pregatite să schimbe paradigma. Spre ce ne îndreptăm? Spre o lume fără Dumnezeu, în care leșinați ca dl Liiceanu vor face din Isus un filozof de top și biserica o școală de filozofie și butaforie.
    Conferința asta m-a umplut de scârbă. Iuda l-a vandut din nou pe Hristos, pentru libertate.

    • marinelblaj zice:

      Acum înţelegi, Răsvan, de ce eram curios să citesc câteva gânduri, cum spuneam? Şi, mai ales, de ce mi-am amintit de Andrei Pleşu?
      Îmi pare rău că dintre toate întrebările care i s-au pus a lipsit una pusă de un preot. Interesant e că Liiceanu s-a scuzat că e străin „de cele bisericeşti”, parcă presimţind ceva. Care, din păcate, n-a venit…
      Pe de altă parte, nu asta fac tot mai mulţi lideri bisericeşti, transformându-L pe Isus într-un soi de filozof neînţeles decât de ei?

  2. Pingback: Manipularea prin Hristos | Vindecătoru

  3. eu am ascultat cu interes acest discurs; cred ca seamana cu ap. Pavel doar intr-un punct;
    ap. Pavel in areopag s-a folosit de filozofii greci argumentand existenta unicului Dumnezeu si a reusit. A facut clar insa carei lumi apartine, apostolul Domnului.
    In intelgerea mea acest domn se foloseste de istorii si cuvinte din Sfanta Sciptura pentru a inhama Cuvantul lui Dumnezeu la caruta lui…are foarte multe confuzii, este pe un alt taram spiritual nu poate intelege ca Intre istoria lui Israel si istoria poporului roman nu este nici o paralela si aici intra in politica folosindu-se de marele concept;Libertatea.
    El stie ce este libertatea? Libertatea de care Domnul vorbeste poate fi inteleasa doar in legatura Cu Domnul Isus; Adevarul.

    • marinelblaj zice:

      Costică, în primul rând să-ţi spun un „bune venit în Cetate”!
      Aşa e, ai dreptate, despre libertatea adevărată nu se poate discuta în afara Domnului.
      Te-aş contrazice într-o singură privinţă; există o legătură între poporul evreu şi cel român: ÎNCĂPĂŢÂNAREA! 🙂

  4. incapatanarea Da, dar la ignoranta nu prea vad sa ne asemanam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s