Toma… iartă-ne ! – guest post VASI DUMA


toma-necredinciosul

foto

Dragul meu apostol, nu te supăra pentru mica mea îndrăzneală de a-ți adresa in absentia câteva rânduri. Ți-aș spune că vremurile s-au schimbat și implicit modul nostru de „a nu crede”. Dacă tu ai fost necredincios o săptămână, trebuie să afli că astăzi sunt ucenici care nu cred o viață întreagă. Tu credeai în Isus, dar nu în Cel Înviat. Noi nu mai credem nici în unul, nici în altul. În schimb, ți-aș putea spune că există credincioși la noi în țară care cred în tine (știu că te miră acest lucru, dar asta e!) alții, și sunt mai mulți aceștia, cred în colegul tău, în Petru. Știu că este șocant pentru tine, dar să știi că mai toți din neamul meu cred foarte mult în mama lui Isus, în Maria. Aceștia se roagă foarte mult la ea, unii chiar de două ori pe zi; avem și zile de sărbătoare speciale pentru ea (ei cred că Maria s-a înălțat la cer, martor ai fost și tu, nu?? Că ei aşa zic…) Mai mult, avem un calendar după care în fiecare zi cinstim sfinţi. Nici nu mai ştii câţi! Zeci, sute de sfinți. De Isus ne amintim, dar nu atât de des, după cum îți spuneam.

Dacă tu ai lipsit doar câteva zile de la părtășia cu prietenii tăi pescari, îți spun cu tristețe că avem între noi pe unii care nu vin la Adunare cu săptămânile, chiar cu lunile. Ei, totuși, se declară credincioși, şi unii chiar se supără dacă îi întrebi de ce nu mai vin la întâlnirea cu frații. Tu ce le-ai spune?

Mai e un lucru pe care aş vrea să ți-l spun. Noi am pomenit foarte mult scena în care tu nu ai crezut că a înviat Domnul, și dintr-un reflex nechibzuit, sau din prea-neprihănirea noastră ți-am adăugat și un supranume: Toma – Necredinciosul. Te rog să ne ierți. Tu nu ai fost credincios decât o săptămână și noi repede te-am numit necredincios, dar noi… despre noi ce ar trebuie să spunem, cum ar trebui să ne numim??

Știu că tu ai regretat scena necredinței tale; am auzit că mai târziu chiar ai murit străpuns de o lance. Astăzi, cei care își spun credincioși nu mai vorbesc deloc despre Isus, ba chiar condamnă ca habotnici pe cei ce tot rostesc numele Domnului. Tu te-ai pocăit, atins de rănile Domnului. Pe noi ne obsedează doar micile noastre zgârieturi pe care ni le facem reciproc. Fără să ne pocăim de ele… Tu ai murit în final pentru „Domnul tău și Dumnezeul tău”, nouă, în schimb, ne este greu să ne mai sacrificăm timpul, energia și bunurile pentru El…

Iartă-ne, Toma, curajosule Toma.

Vasi Duma

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Toma… iartă-ne ! – guest post VASI DUMA

  1. Dica zice:

    Curajos si subtil „articol”. Dar si tu, Marinel, ca l-ai postat. As vrea sa-l „trimit” si altora. E permis? Multumesc…

  2. Pingback: Revista blogosferie evanghelice de limbă română(1) | Aradul Evanghelic

  3. Pingback: Revista blogosferei evanghelice de limbă română(1) | Aradul Evanghelic

  4. Oana zice:

    Da, iartă-mă… iartă-mă, Toma…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s