Oriunde mă duce El, eu merg…

Sărbătoarea Învierii din acest an a fost una deosebită pentru mine, şi asta dintr-un motiv cu totul special. Grupul „Altfel”, pe care l-am format în ideea de a-l „readuce” pe Eugen în lumea muzicii din biserică, a fost pe punctul de a se dezintegra odată cu mutarea lui Eugen din Arad, mai aproape de fiul său, la Bucureşti. Şi totuşi…

Când îl ai pe Adi Hentea alături (şi asta nu de ieri, de-alaltăieri, ci de ani mulţi, ca prieten, şi de o bună bucată de vreme şi ca frate în biserica Golgota…), când în aceeaşi biserică şi colaboratoare de bază în multe proiecte o ai pe Amalia Stepan, când fratele lui David Talpeş (vă amintiţi, ghitaristul grupului Pilgrim?), Victor, e şi el prezent, iar Ionuţ Buşan, basistul grupului e dispus întotdeauna să pună umărul, e imposibil să „moară” un asemenea proiect.

Ei, dar când Dumnezeu vrea să răplătească strădania de a-L sluji, are El metodele Lui speciale. Drept pentru care, anul acesta ni i-a trimis în biserică pe soţii Diana şi David Martin. Doi tineri credincioşi, două voci de excepţie, de care, mărturisesc, m-am „îndrăgostit” de când i-am auzit cântând prima oară. Nemaivorbind de faptul că am descoperit că avem şi cunoştinţe vechi şi comune!

Bun, veţi spune, dar ce are asta cu Sărbătoarea din acest an? Ei bine, spre deosebire de alţi ani, anul acesta am fost pus în situaţia de a risca puţin în pregătirea a ceea ce intenţionam să cânt la Sărbătoare. Drept pentru care… am riscat. E drept, riscul n-a fost chiar atât de mare! Mă bazam eu pe ceva. Mă bazam pe simţul muzical deosebit al Dianei şi al lui David, pe experienţa lui Adi Hentea şi a Amaliei, pe Ionuţ şi pe David. Cum nu aveam prea mult timp la dispoziţie, ne-am adunat sâmbătă pentru o oră şi am repetat două piese. O singură oră! Şi iată ce a ieşit! Evident, sunt imperfecţiuni, unele dintre ele datorate şi calităţii înregistrării live, a inerentelor emoţii ale unui debut pe nepusă masă. Dincolo de ele rămâne dragostea cu care s-a cântat Celui care merită toată dragostea noastră.

Şi, pentru că tinerii aceştia merită un gest special, am decis să postez înregistrarea, alături de câteva fotografii obţinute prin amabilitatea fratelui nostru, Marius Perea.

Am intenţionat să postez un videoclip făcut cu „începătoarele” mele talente în aşa ceva, dar el depăşeşte limitele permise de wordpress. Pentru curioşi, el poate fi vizionat AICI.