Din nou, despre muzică şi creştini…


„… eu nu prea numesc artă muzicală contemporană ceea ce fac marea majoritate a cântăreţilor creştini. Poate că nu înţeleg eu ce vrei să spui prin artă muzicală contemporană (dă-mi nişte exemple). Nu cred că toate stilurile de cântare se potrivesc creştinilor. Cel mai complicat este atunci când cauţi rădăcina fiecărei ramuri muzicale şi afli cum a luat fiinţă. De exemplu, muzica pop, rock, hip hop etc. Sunt tare curios să ştiu dacă conteaza pentru Dumnezeu rădăcina muzicii sau toate sunt ok. Tu eşti mai expert ca mine în muzică. Ar trebui să îmi spui tu mie dacă tot ce e pe piaţă acum e compatibil cu creştinismul. Serios Marinel, eu unul cânt multe stiluri muzicale. Dar unele mă liniştesc, altele mă obosesc, unele mă zăpăcesc, altele mă irită. Oricum, ideea era că nu mi se pare ok ceea ce a ajuns muzica în mijlocul creştinilor. Prea multă publicitate făcuta „vedetei”. Prea mulţi falşi creştini care îşi au idolaşul lor. Personal mă îndoiesc că Dumnezeu e proslavit prin felul acesta. Părerea mea este că muzica contemporană a distrus bisericile şi menirea bisericii.”

 

Comentariul de mai sus, provocat de un anunţ (iarăşi fac reclamă!), aproape că mă obligă să aduc din nou în discuţie câteva probleme legate de arta creştinilor.

Interesant este faptul că la ora actuală ne aflăm tot mai mult pe poziţii extreme în raportarea la acest subiect foarte controversat. Pe de o parte avem poziţia extremă a celor care consideră că muzica veche pe care au cântat-o generaţii întregi de creştini e demodată. Voi cita din nou opinia exprimată de Cristian Barbosu, într-un interviu publicat cu un an în urmă pe blogul lui Mike Olari, cel care, mai nou, îl „redescoperă” pe valorosul „cameleon” al baptiştilor, pardon, carismaticilor, pardon, penticostalilor… Doamne, ce-o fi acest omul până la urmă? Iată un fragment din acel interviu, fragment care m-a inspirat să scriu despre… „încruntările” noastre (am respectat punctuaţia originală):

„… incaperea aceea era ca un cavou – toti erau mohorati, incruntati, reci si respingatori in care cantarile corului sau cele comune erau aceleasi ca acum 20, 30 de ani! Cine-si doreste sa faca parte dintr-o astfel de comunitate – multi uitam ca una din roadele Duhului Sfant e bucuria, care nu-i doar launtrica ci daca exista, ea se exteriorizeaza. Ca Domnul ne cere sa cantam si cantari noi, care sa vorbeasca si generatiei contemporane nu doar bunicilor nostri.”

Iată, aşadar, una dintre extreme. Nu cred că e cazul să o explic. Şi nici nu cred că mă grăbesc dacă deduc că unul dintre elementele care fac ca acele biserici pe care le pomeneşte „multpreacontemporanul” Barbosu să fie „cavou” sunt „cantarile corului sau cele comune [care] erau aceleasi ca acum 20, 30 de ani”. Ceea ce pare să salveze stupizenia emisă de Barbosu sunt acele „şi-uri” din text. Nu de tot! Ceea ce e prea de tot e acel „respingători”. Fraţilor, mai explicaţi-i travestitului, pardon, harvestitului pastor Barbosu că „respingător” e un cuvânt chiar… respingător! Deduc o… oarecare idee (aiurea, de altfel) a demodării…

În cealaltă extremă e opinia conform căreia cântările contemporane nu sunt decât modalitatea prin care se introduce lumea, cu toate relele ei, în biserică. Ceea ce mi se pare obligatoriu de subliniat este subiectivismul evaluărilor. Cred că vă este cunoscută sintagma aceea de-a dreptul prostească ce spune că „aceea e muzică duhovnicească, care (sic!) mişcă inima, nu piciorul.” Aceasta este o opinie mult mai tranşantă decât criteriul de selecţie afirmat în comentariul citat la începutul articolului: „unele mă liniştesc, altele mă obosesc, unele mă zăpăcesc, altele mă irită.”

Am petrecut mult timp cu tinerii şi printre tinerii din biserică. Nu vreau să fac referire la reacţiile personale, căci, „mâncând” multă muzică la viaţa mea, aş putea fi suspectat de un subiectivism mai mult decât discutabil. Dar, am putut constata că foarte multe cântece, care cu siguranţă ar fi iritat o persoană în vârstă, influenţează la modul cel mai serios atitudinea spirituală a unui tânăr. Cred că este grav dacă ajungem să clasificăm drept spirituală sau nespirituală muzica produsă în mediul creştin în baza unui atât de subiectiv „îmi/nu-mi place.” Exagerând la extrem , aş putea să consider ca nefiind sfântă Cina Domnului fiindcă pâinea folosită e albă şi mie îmi place pâinea neagră!

Un alt lucru care mă deranjează teribil este faptul că nu se face, sau se face greşit deosebirea între un spectacol în care cântă artişti creştini, şi cântatul în biserică. Mai mult, se pare că până şi noţiunea de „artist creştin” îi deranjează pe unii! Se pleacă de la prejudecata că doar un anumit gen de muzică se pretează la cântatul în biserică! O fi, n-o fi aşa? Dacă e aşa, cine stabileşte care este acel gen, căci în privinţa acestui subiect se fac abuzuri în privinţa citatelor biblice, de la „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti” (Efeseni 5:19), pe de o parte, la „Cântaţi Domnului o cântare nouă” (Isaia 42:10) sau chiar „Chiuiţi, strigaţi şi cântaţi laude” (Psalmul 98:4)?

În plus, nimeni nu pune în discuţie ŞI calitatea pur muzicală a unei piese cântate! Nu pot să nu întreb dacă în unele cazuri avem de-a face cu muzică sau doar cu un anumit fel de exteriorizare a unei anume stări sufleteşti sau emoţionale. Mi-a fost dat să aud, de-a lungul timpului, din ambele „tabere”, adevărate… „perle.” Ori o lălăială care transmite un soi de jale… jalnică, ori o exuberanţă care te face să te gândeşti, într-adevăr la… altceva decât muzică!

Se face caz de ideea că nu poate fi considerată o piesă muzicală ca fiind creştină dacă în ea nu se pomeneşte Numele Domnului. Oare? Am mai scris acest lucru în altă parte: de ce n-ar fi creştină şi o piesă muzicală care cântă frumuseţile creaţiei lui Dumnezeu? Sau una care vorbeşte despre dragostea faţă de soţie sau de copii? Astea nu sunt creştine? Da, e adevărat, nu poţi folosi asemenea piese în închinarea comună a bisericii, dar chiar să le consideri a fi „necreştine” mi se pare o ofensă adusă relaţiei dintre artist şi Dumnezeu.

Şi ar mai fi un lucru adus în multe discuţii pe marginea acestui subiect: statutul de „vedetă” al artistului creştin. Aici avem două aspecte: felul în care este perceput artistul şi felul în care se comportă artistul respectiv faţă de percepţia de care are parte. Este inevitabil ca un artist care reuşeşte să încânte (din toate punctele de vedere – mă refer la cel muzical până la cel spiritual) să fie căutat, solicitat, apreciat etc. E inevitabil. Dar, la fel de adevărat este că şi reacţia celui în cauză contează. În fond, poate că la acest subiect ar trebui să ne punem o întrebare mult mai tranşantă: de vină e cel ce construieşte un idol, sau idolul în sine? Din păcate, vedem şi în Biblie că oamenii s-au grăbit să distrugă idolii, în loc să distrugă tendinţa de a „fabrica” idoli!

Voi încerca să revin asupra subiectului într-o postare viitoare, una în care aş vrea să pun problema legăturii care se face între formele de exprimare muzicală. Altfel spus, ştiind că rock-ul, de exemplu, e „din lume”, cum de îşi permit unii artişti creştini să-l folosească în creaţiile lor cu tematică creştină?

 

Aşadar, va continua…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Întrebările tinerilor, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Muzichie, Simţul civic și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Din nou, despre muzică şi creştini…

  1. crestin zice:

    Deocamdata nu ma pronunt… astept si continuarea.

    • marinelblaj zice:

      Nu ştiu dacă intenţia a fost de a face reclamă, dar piesa aceasta poate face subiectul unei analize. Din punctul meu de vedere melodia poate fi a unui creştin, din păcate nu e foarte originală construcţia muzicală, deşi interpretarea e reuşită; clipul… nu prea. Ce să mai spun de mediul (mi-e greu să o numesc altfel!) de unde provine, numit Adoram…

      • ion vizitiu zice:


        cata diferenta este intre cei ce canta spre slava Domnului si cei ce canta spre slava Eului! cum sa-i numesti crestini pe acestia din urma?

      • L.I. zice:

        si mie imi place cum canta si ce canta Bianca cernisov. nu stiu insa nimic despre piesele ei; sunt vechi? sau noi? oricum, ai ce asculta de la ea. 🙂

  2. crestin zice:

     „de vină e cel ce construieşte un idol, sau idolul în sine? Din păcate, vedem şi în Biblie că oamenii s-au grăbit să distrugă idolii, în loc să distrugă tendinţa de a „fabrica” idoli!”
    Eu cred ca amandoi sunt vinovati. Dar mai vinovat cred ca esteidolul ( in cazul de fata) pentru ca aproape intotdeauna se vor gasi persoane care sa il ridice in slavi si sa il faca sa devina idol. Nu cred ca se poate controla aceasta. In schimb persoana care se vrea „artist” (mi-e greu sa asociez aceasta cu numele de crestin vazand tendinta aproape oricarui artist de a deveni idol) prin comportamentul, felul de a se raporta, poate sa opreasca sa se ajunga la idolatrie. Imi amintesc cand eram in Romania si colindam in public cu tinerii din biserica, cineva din grup era nevoit sa le aminteasca oamenilor ca ceea ce facem noi este spre slava lui Dumnezeu si spre amintirea nasterii Mantuitorului. Sunt curios cati dintre acesti artisti contemporani mai au indrazneala sa spuna inainte de a canta ceva ca nu vrea sa i se aduca lauda ci numele lui Dumnezeu sa fie inaltat? Sunt intr-adevar si artisti cu bun simt care nu am nici-o problema sa ii ascult, dar prea putini.
    Altceva, eu cred caci cuvantul extrema este abuzat cand vorbim despre lucruri crestine.Personal, nu cred ca are ce cauta cantari care au tendinte hip hop, rock, dance, disco,house,manele,rap in biserica. Cred ca nici nu ar trebui sa se pomeneasca de asa ceva intr-o biserica normala si sanatoasa. Probabil ca extrema ar fi aceea in care in unele biserici nu se da voie cu intrumente, in care se canta numai in comun. Desi ca nici aceasta n-ar fi o problema, poate doar in cazul in care membrii ei ar incepe sa impuna si altor biserici acelasi stil.
    Spuneai ceva despre unii care fac caz pt ca nu se aminteste numele lui Dumnezeu in cantari. Nu cred ca la asta m-am referit. Se poate sa fie cantari in care numele lui Dumnezeu sa nu fie amintit dar El sa fie laudat prin intelesul versurilor. Ideea era ca tendinta artistilor (in special a tinerilor) este aceea de a-si face publicitate doar lor, focusul fiind doar pe artist, instrumente muzicale, efecte si nimic care sa te faca sa cugeti la Dumnezeu.
    BBC Howard Goodall’s Story of Music 1of6 The Age …: http://youtu.be/I0Y6NPahlDE

  3. KRSt zice:

    Foarte interesant articolul; muzica mă re-preocupă după vreo 15 ani de ignoranţă, poate dezinteres de acest domeniu. Deci, după această lungă pauză am luat acordeon şi orgă, aşa, să cînt cînd am timp şi nu numai, acasă, nu la biserică. Oricînd aud o cîntare, mă interesează calitatea mesajului, nu prefer cuvinte „de doi bani”, doar am de unde-alege. mă interesează şi calitatea interpretativă, şi, din nefericire, calitatea armonică (acorduri, solo etc), din nefericire, deoarece pe mulţi, acest din urmă aspect nu-I interesează şi nu trebuie să deranjeze pe cineva.

    Verset interesant – 1 Corinteni 14:26

    • ion vizitiu zice:

      „.Lasă scena, închide sunet și lumini
      Poți zdrobi în acest mod idolatria ”

      Versuri bune, valabile si pentru ea dar…cine sa ia seama?

    • marinelblaj zice:

      Ştefan, fiindcă eşti proaspăt venit în Cetate, îţi spun că eşti şi… binevenit! Mulţumesc pentru clip. Voi reveni în zilele acestea asupra subiectului. Deocamdată mă limitez la a spune că problema pusă e reală, dar e pusă greşit. Tipul acesta de argumentare nu e departe de cel al oamenilor care, din cauza ISIS, spun că toţi musulmanii sunt răi… Think about!
      Dar, aşa cum am spus, am să revin. În chestiunea aceasta a muzicii din lumea creştină se pare că lipseşte exact obiectivitatea. Cum spuneam în articolul precedent, doar extreme…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s