Vă amintiţi despre „încruntăturile” noastre anterioare?
Ei bine, tinerilor noştri frumoşi le place să „se încrunte” din când în când… Dar le stă bine.
Drept pentru care, privind cu drag la ei, le-am pregătit o nouă surpriză…
Cum lumea sărbătoreşte în 14 februarie acel importat Valentine’s Day, ne-am gândit să le oferim noi o alternativă. Una în care şi prin care să le arătăm că există o altfel de dragoste decât cea de Valentine. Şi cum muzica e pentru ei cel mai bun „transmiţător”, sâmbătă, 14 februarie, de la ora 18, avem concert cu Beck Corlan şi trupa ei.
Şi, ca un fel de avanpremieră, un clip promoţional, care poate să convingă de talentul acestei tinere:
Beck Corlan – Heavy Cross
cetatea de piatră 
A deci e doar pentru cei care sarbatoresc Valentine’s Day. Ce ne facem cu cei care nu sarbatoresc ? 😀
Uite asta mi se pare ca suna mai bine, adica mi-a placut mai mult(ca sa definesc criteriul neprofesional de selectie), decat Heavy Cross 🙂
sa inteleg ca voua va place cum canta beck corlan? ca mie nu.
L.I. ştiu o vorbă: „gusturile şi palmele nu se discută” 😀
pai da, de gust e vorba.
Eh acuma Beck nu e o vedeta internationala si nu cred ca va ajunge la celebritatea lui Celine Dion de exemplu, da e autohtona 🙂
Romulus, Beck e în primul rând tânără. Talent are cu carul, aşa că… mai vedem!
nu e prima data cand aud de ea, doar ca nu mi place stilul de muzica ce l canta.
Zici ca are sanse sa ajunga la talentul lui Celine? Cred ca in ziua de azi celebritatea o face finantarea cu care porneste. Ellie White, de exemplu, fosta vedeta de la DJ Project, are un rating excelent, dar vocea nemixata lasa foarte mult de dorit. Sigur imaginea scenica si mixajul fac aproape totul in ziua de azi. Daca in anii ’70 talentul era esential, in ziua de azi conteaza banii si electronica. Lady Gaga are un rating foarte bun, dar. Beck cred ca are sponsori ca se vede ca a facut clipuri profi. „Am sa zbor” mi se pare o piesa mai reusita. Bine voi muzicienii incadrati lucrurile intr-o alta sfera(care de multe ori nu are legatura cu placerea sunetului) de a privi lucrurile, noi, consumatorii, in functie de vibratiile placute sau neplacute ale sunetului 🙂
Romulus, eu nu spun că are şanse să ajungă la talentul lui Celine. În primul rând fiindcă e vorba de două categorii distinct diferite de muzică. Dacă ar fi să fac trimitere la ceva anterior mai degrabă aş pune-o pe Beck în categoria lui Janis Joplin, Joan Baez etc. Dar ai dreptate, noi, cei care mâncăm altfel muzica avem alte criterii de a analiza. Oricum, eu îi întrevăd lui Beck mai degrabă un succes extern decât unul intern, mai ales dacă ţinem cont de nivelul educaţiei muzicale autohtone!
Da, corect ceea ce spui, Marinel. Comparatia cu Celine nu era corecta. E si normal ca voi, care faceti muzica, sa aveti o paradigma diferita de a vedea lucrurile. Cred ca orice specialist intr-un domeniu vede mult mai mult decat un simplu consumator. Noi, consumatorii, cu ce ne „gadila placut la urechi”, eu recunosc ca am problema asta 😀 .
Eh, nu trebuie să te inhibe asta… 🙂
L.I., în ce mă priveşte judec performanţa artistică şi după alte criterii în afară de simpla ascultare. Sunt foarte multe motivele pentru care îmi place cum cântă Beck. Dacă vrei şi crezi că are rost, am să public o analiză după concert! 🙂
nu zic c are sanse sa ajunga la talentul lui celine (daca vorbesti cu mine). dar cine stile?! celine are o voce mult mai buna decat a lui beck. in ziua de azi ai nevoie si de voce, si zic asta gandindu ma la vedetele internationale. bine, ca mai sunt si pe la ei cativa care n au voce, de ex, katy perry sau demi lovato; le am auzit cantand live, si nu se prea descurca.
referitor la dj project, astia or schimbat solistele la greu. mie imi placea cum canta ellie white. am vazut ceva incercare de a ei de a se lansa singura acum cativa ani. nu stiu daca a continuat, daca a avut succes (de vreo 2 ani nu mai stiu nimic ce se petrece in muzica romaneasca, nu ca inainte stiam f multe, dar nah, mai un radio in masina, mai un butonat tv din cand in cand…).
Aici greşeşti, L.I. Nu vocea e elementul decisiv. Ţi-aş putea da o grămadă de exemple de artişti celebri la care vocea e ultimul lucru care i-a adus în atenţia publicului…
Cât despre djproject… mă abţin…
Talent are, dar nu prea o vad bine in cercul pocaitilor. Ne departam prea mult oameni buni de valorile spirituale. Prea mult vedetism si prea mult eu. Pai, aproape peste tot pe unde citesc nu mai aad de numele lui Isus Hristos, ci vedeta x canta live intr-un concert, y ye invita la o seara de petrecere… Si Hristos sta si bate la usa. Da, in momentul de fata El este afara. Hristosul crestinilor moderni este eul. O mare inselaciune.
Întâi de toate, bun venit în Cetate, Creştin (frumos „nick” ţi-ai ales)! Îmi pare rău să-ţi spun, dar cred că exagerezi. Ca să mă convingi, te-aş ruga să-mi dai câteva exemple de artă muzicală contemporană care nu se depărtează de valorile spirituale. Apoi putem discuta pe tema asta… (şi chiar aş fi interesat de o asemenea discuţie!)
Multumesc de binete, dar tocmai asta e problema. Odata ce spui de arta muzicala contemporana, pe mine ma pierzi. Se potriveste ca nuca-n perete. Macar daca se vrea arta, sa nu Il implicam pe Dumnezeu in toata tarasania asta.. Nu am timp acum sa fiu prea explicit. Poate alta data cand am timp sa rumeg mai bine.
Nu te înţeleg, Creştin. Eu chiar sunt dispus la un dialog serios pe tema aceasta! De ce arta muzicală contemporană e ca nuca-n perete?
Vezi tu, aici eu am o problemă când se dialoghează pe teme ce aparţin creştinismului. Înţeleg foarte bine ideea lui Pavel „să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia”, dar când acest principiu sănătos, care se referă la lucruri cât se poate de concrete, este dus în extremă, atunci avem de-a face cu ceva şi mai nociv. Tare aş fi curios de ce trebuie să fie Dumnezeu străin de artă şi invers?
Te aştept în continuare pentru o discuţie…
Ok, cred ca am exagerat putin. Totusi, eu nu prea numesc arta muzicala contemporana ceea ce fac marea majoritate a cantaretilor crestini. Poate ca nu inteleg eu ce vrei sa spui prin arta muzicala contemporana. ( da-mi niste exemple). Nu cred ca toate stilurile de cantare se potrivesc crestinilor.Cel mai complicat este atunci cand cauti radacina fiecarui ramura muzicala si afli cum a luat fiinta. De exemplu muzica pop,rock, hip hop, etc. Sunt tare curios sa stiu daca conteaza pt Dumnezeu radacina muzicii sau toate sunt ok. Tu esti mai expert ca mine in muzica. Ar trebui sa imi spui tu mie daca tot ce e pe piata acum e compatibil cu crestinismul.Serios Marinel, eu unul cant multe stiluri muzicale. Dar unele ma linistesc altele ma obosesc unele ma zapacesc altele ma irita.Oricum, ideea era ca nu mi se pare ok ceea ce a ajuns muzica in mijlocul crestinilor. Prea multa publicitate facuta „vedetei”. Prea multi falsi crestini care isi au idolasul lor. Personal ma indoiesc ca Dumnezeu e proslavit prin felul acesta. Parerea mea este ca muzica contemporana a distrus bisericile si menirea bisericii.
Probabil ca, deja, putem vorbi de doua curente importante in muzica crestin -evanghelica: muzica retro si muzica moderna. Cea retro are trasaturile specifice perioadei pre-revolutionare. Muzica retro se concentra pe relevanta textului, versurile erau o expresie clara teologica, se mergea pe linia de compozitie a psalmilor. Astfel crezul doctrinar era bine reflectat in strofe. Acompaniamentul orchestral ocupa un loc secundar, facand loc claritatii de expresie a versurilor. Muzica evanghelica moderna se situeaza la polul opus, versurile ocupand un loc secundar, teologia exprimata nefiind definitorie. Acompaniamentul orchestra si jocul de scena ocupa un loc important, fiind de fapt elementul central al interpretarii.
O alta chestiune e legata de ierarhia si prefereintele credinciosului. Mai demult era o distribuire a deciziilor si a teologiei de sus in jos, de la pastori la crestinii de rand. Acum crestinul de rand alege, iar daca deciziile conducerii nu rezoneaza cu preferintele lui, acesta se reorienteaza. Acum pastorii, predicatorii nu mai pot impune linia de gandire, ci totul se aliniaza sistemului cerere-oferta. Asa ca, odata ce exista cerere, apare si oferta. Oferta se formeaza sau dispare in functie de cerinta „pietei de muzica crestinta”.
Lume lume amăgitoare
Nu ma mai-ncerca-n zadar
Cu chemari maguritoa
Sa ma iut la tine iar
Cind ti-aud chemarea lume
Fata-n palme mi-o ascund
/: Ca-n zadar ma chemi pe mine
Nu mai vreau sa-ti mai raspund
In zadar intinzi spre mine
Al placerilor pahar
Nu mai biau caci stiu prea bine
Ca e veninos si-amar
Azi cind imi intinzi paharul
Si ma chemi sa mi-l oferi
Mi-amintesc de tot amarul
Din paharul cel de ieri
Ti-am gustat paharul lume
Dar amar a fost la fund
Ori si cind ma chemi pe mine
Nu mai vreau sa-ti mai raspund
Am baut acum din darul
Marelui Mintuitor
Lume nu-ti mai vreau paharul
Chiar de-ar trebui sa mor
Ei, dragilor, se pare că e din nou pus în discuţie un subiect care merită o postare separată. Evident, voi scrie câteva rânduri pe marginea acestui subiect, nu de alta dar sunt aduse în discuţie lucruri şi aspecte interesante. Promit să nu întârzii mult, dar acum sunt prins până peste cap cu acest concert. Poate, totuşi, mâine…
Scuze pentru greseli gramaticale, am copiat textul asa cum l-am gasit si acum am vazut ca sunt niste cuvinte scrise gresit ca „maguritoa”-magulitoare, „iut”-uit, _”biau”-beau, dar pentru mine importanta era tema cantarii. Cine a gustat din vinul cel Bun, n-ar trebui sa se mai intoarca la vinul de borhot al lumii.
nu te prinde-apoi cu raii
te-or intrece nataraii
de ai fi cu stea in frunte!