Circul din pădure… cronică aiurea


Băi, dacă nu te potoleşti cu chestiile astea, te iau la nişte analize psiho de te fac de râde toată pădurea de tine! – i-a strigat ursul bietei veveriţe.
Aşa, aşa… Ursul are dreptate! Vezi că te dăm afară din pădure! Cândva erai şi tu mai serioasă, te ocupai de treburi ca lumea, ce te-a apucat? Te-ai lăsat influenţată de castorii ăia care nu fac decât să distrugă pădurea cu prostiile alea care nici măcar nu se potrivesc cu ce avem noi aici, a adăugat, mormăind, şi bursucul.

Din cel mai stufos şi mai mare copac din pădure, abia iţindu-se dintre crengi, papagalul îi surprinse pe toţi:
Bă, tâmpiţilor, vorbiţi corect! Nu se spune „alea”, se spune „acelea”! Şi-apoi, ce-aveţi cu castorii. Ăia măcar sunt ingineri; voi ce sunteţi? Nişte mahalagii!

Măi papagalule, stai cuminte acolo, pe craca ta! Nu vezi că nimeni nu te mai bagă în seamă de o vreme încoace? Nici măcar eu n-am mai scris despre tine, chit că te agiţi pe aici, prin pădure, de ani de zile, se răsti cu jumătate de gură vulpea, care era editor la unul dintre cele mai populare ziare ce apăreau. Apoi adăugă:
Adevărul e că veveriţa a greşit. Nu merită să rişti să faci lucruri de astea care pot să creeze legături cu jungla de pe malul celălalt!

Veveriţa, surprinsă de amploarea scandalului pe care, fără să vrea, îl declanşase, încerca să înţeleagă ce făcuse atât de grav. În fond, când s-a apucat să clădească pietrele acelea pe malul râului, din pură dorinţă de a marca un loc prin care se putea trece fără pericole pe partea cealaltă, nu s-a gândit ce va ieşi de aici. Văzuse posibilă trecerea dincolo din cauza unor bolovani care puteau fi folosiţi ca un fel de punte care să lege cele două maluri. Animalele mai mari puteau păşi pe ele, fără să se ude. Pentru cele mai mici era, totuşi, nevoie de puţin efort, căci distanţa dintre bolovani depăşea cu mult mărimea unor paşi ai lor. Eh, dar cu salturi mai mărunte era posibil. Nu s-a gândit că nu oricui îi convin paşii mici. Poate ar fi trebuit să se gândească dinainte că în pădurea asta toată lumea visa paşi mari…

Şi-acum, uite ce ieşise de aici!

„Ursul ca ursul, măcar pe el îl ştie pădurea că are mereu de spus ceva, şi n-o zice rău. Dar bursucul… ăstuia cine i-a cerut părerea? Şi cine-i el să dea afară sau să primească pe unul sau pe altul în pădure? Ce? E pădurea lui? De papagal măcar nu te miri; atâta ştie, să împroaşte cu coji de seminţe pe toţi şi să se dea… vultur, ascuns printre crengile stufosului copac în care îşi găsise cuib. Cât despre vulpe… de înţeles. La ziar nu se ratează subiecte!”

Cam aşa gândea veveriţa, văzând atâta agitaţie în jur.

„Măi” îşi zise în gând, „poate că au şi ei dreptate. În fond, de ce nu mi-am văzut eu de treabă? La urma urmei, pădure şi pe malul ăsta, pădure şi pe malul celălalt. Până la jungla de care se tem ei atâta e cale lungă. Nu te trimite nimeni cu forţa la safari” – îşi spuse în gând veveriţa şi se hotărî să plece de acolo. Pentru o vreme, până se mai potolesc spiritele.

Evident, la plecare n-a uitat să tragă un şut în grămada aceea de pietre.

„Na! Treceţi prin apă de-acuma, dacă vreţi să vedeţi ce e pe malul celălalt. Şi nici eu nu vă mai spun ce e dincolo. De fapt, poate nici nu sunteţi curioşi” – a mai bombănit veveriţa, şi şi-a pus căştile cu muzică, îndepărtându-se…

Pe drum, mergând agale,
şi-a amintit de fabula cu trei morale

Dreamworks-Hammy-squirrel-smile

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Mioritice, Povestioare cu... mâlc. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Circul din pădure… cronică aiurea

  1. Oana zice:

    Mărturisesc cu (prea)căinţă că nu mai pot de râs citind a ta grăinţă :))

    Marinel, mă iartă dacă-ţi spun în public: Te iubesc! Nu ştiu pentru ce ori pentru cine ai scris aşa o minunată fabulă (nu aia cu trei morale, ci a ta)… dar eu, citind, mi-am construit în cap deja pădurea mea. Şi nu mai poci de râs, zău, nu mai poci…
    Cu drag te-mbrăţişez, dacă-mi dai voie!

    • marinelblaj zice:

      Oana dragă, mă bagi în belele cu declaraţia asta! 😀 Nu de alta, dar sunt unii care au un apetit aparte să răstălmăcească lucrurile 😀 Dar e bine dacă ai râs! Măcar să ştiu că mai există şi oameni care nu-s tot timpul încruntaţi. Acum, pentru ce şi pentru cine am scris, fii liniştită, ştiu ei, că „e băieţi isteţi”! De fapt, nu am eu treabă cu ei, unii fiindu-mi buni prieteni, cu care mai jucăm din când în când câte un „război paintball” 😀 Eu am treabă mai mult cu subiectul, respectiv „circul” legat de „grămada aceea de pietre”!
      Da’ vorba aceea: bine că există muzica! 😉
      Şi-apoi, care bărbat refuză o îmbrăţişare? Mai ales dacă e cu drag! 🙂

  2. lidieluptx zice:

    Circul din padure nu se poate controla si ar putea crea probleme pentru toate creaturile active. Cele mai mari sint in avantaj datorita „marimii” si popularitatii, asa ca cele mai „mititele” ar fi intelept sa se ascunda cit mai bine in El.

  3. marinelblaj zice:

    Ehe, Lidie, treaba asta cu „mari” şi „mici” e cu cântec. O spune şi Domnul !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s