Dialogos… struţo-cămilă ?


Moto: The only thing worse than being talked about is not being talked about – Oscar Wilde

NOTĂ: Dacă nu l-aş preţui şi nu l-aş iubi atât de mult pe Emil Bartoş, tonul acestui articol ar fi cu totul altul. Nu că pe celelalte persoane implicate în toată povestea asta le-aş iubi mai puţin. Dar, vorba cuiva, când te enervează ceva, e bine să mai dai drumul la câte o supapă. Exploziile sunt mai periculoase… Atenţie! Asta e una cu rază mare… de desfăşurare, aşa că aveţi nevoie de câteva minute bune!

Aşadar…

Cu două săptămâni în urmă aflam despre venirea pe lume a unui proiect. Cu „părinţi”. „moaşe” şi „naşi.” Se numea „Forumul Dialogos”. Am fost extrem de încântat de idee şi de intenţiile acestui proiect. Am încercat să aflu detalii. Am aflat lucruri încântătoare, care promiteau mult.
Mai apoi, am primit şi o invitaţie. Din care am aflat şi care vor fi specialiştii invitaţi. Cum printre ei se aflau şi nume care au făcut obiectul unor dispute sau sunt cunoscute în lumea blogurilor, mi-am spus că ar fi un moment potrivit să îmi limpezesc unele păreri personale, dar şi, dacă ar fi fost posibil, percepţia altora despre unii dintre aceşti specialişti.
Drept pentru care, cu caracterul meu „blajin” (după cum mă caracterizează un bun prieten), am găsit de cuviinţă că ar exista o dublă oportunitate: pe de o parte aceea de a cunoaşte „face-to-face” o persoană cu care am avut unele „ciocniri” legate de o temă destul de sensibilă la vremea ei. Mă refer aici la Emanuel Conţac, cel ce avea să fie primul invitat la… Dialogos. Pe de altă parte, mă gândeam că îi voi putea ajuta şi pe prietenii „Cetăţii” să cunoască altfel aceşti invitaţi.
Dacă în ceea ce priveşte problema relaţionării personale lucrurile depindeau în cea mai mare parte de mine, ei bine, în ceea ce privea cea de-a doua oportunitate aveam nevoie să mă asigur că voi putea oferi relatări sau chiar înregistrări audio de la aceste întâlniri, astfel încât să poată vedea/auzi toţi ce a fost acolo şi, mai ales, că n-a fost nimic… dubios. În consecinţă, m-am asigurat şi că vor exista înregistrări, şi că voi putea intra în posesia lor, dar şi că le voi putea posta, respectiv, să le fac publice. S-a considerat la vremea respectivă că „reclama”, aşa mică-mare cum ar fi fost ea prin intermediul blogului meu, ar fi fost un lucru util.

Totul părea în regulă…

Am participat la prima întâlnire (la cea de a doua zi nu am putut fi prezent, ea desfăşurându-se la o oră ce se suprapunea peste ora serviciului divin din biserica în care sunt membru). Interesantă, deşi s-a simţit oarecum nesiguranţa debutului. Oricum, destul de puţin.
Din punctul de vedere al primului obiectiv pe care mi l-am propus, am reuşit ca într-o discuţie destul de lungă cu Emanuel Conţac să lămurim majoritatea aspectelor legate de relaţia anterioară… „crislamist-guguştiuc.” 😀
Şi cel de-al doilea obiectiv părea că merge spre împlinire. Am primit imediat după desfăşurarea întâlnirii înregistrarea audio. Din păcate, fiind sâmbătă şi, ca de obicei, fiind grijuliu cu calitatea a ceea ce public, am amânat pentru ziua de luni publicarea acelei înregistrări, nedorind să-i „dau drumul” în eter fără a o audia. Lucru care nu s-a mai putut. De ce?

Şi-acum, iată cum încep de aici o sumedenie de întrebări la care nu am găsit răspunsuri cât de cât satisfăcătoare. Dar să le luăm pe rând, nu înainte de a face câteva precizări:
– nu am nimic de împărţit cu nimeni dar, aşa cum îi scriam recent cuiva, nu-mi plac deloc improvizaţiile, lucrul făcut incomplet sau prost făcut, simulările etc. Drept pentru care… reacţionez. Nu voi nominaliza vreo persoană implicată în toată povestea aceasta, căci… n-am nimic de împărţit…
– ar trebui luat în considerare faptul că o critică poate ajuta la îmbunătăţirea lucrurilor. Pentru cei pe care nu-i mână orgoliile în primul rând…
– voi încerca să relatez faptele, în ordinea în care s-au petrecut ele.

Deci… Plecăm de la momentul în care mă aflam în posesia înregistrărilor, pe care intenţionam să le public într-o postare dedicată debutului acestui „Forum Dialogos”, încântat fiind, aşa cum spuneam anterior, de perspectivele acestuia. Pentru că nerăbdarea era deja mare, am făcut greşeala (?) de a promite înregistrarea pentru ziua de luni. Se pare însă că între timp s-a petrecut ceva, astfel încât duminică seara sunt interpelat de una dintre persoanele care a fost implicată în organizarea întâlnirii de sâmbătă şi care îmi cere să nu public înregistrarea, întrucât ea este proprietatea „Forumului Dialogos.” Acum, ce-i drept, dacă n-aş fi lucrat în domeniul copyright-ului şi dacă n-aş fi de felul meu… blajin, puteam să întreb dacă în spatele acelei pretinse „proprietăţi” intelectuale stă o persoană fizică sau juridică (iată o problemă de rezolvat, dacă n-a fost încă rezolvată!) care să fi putut pretinde drept de proprietate asupra unui bun înregistrat ca… proprietate!
Aşa cum spuneam că sunt de felul meu, adică „blajin”, am înţeles însă (într-o oarecare măsură) dorinţa persoanei respective, mai ales că suntem prieteni şi în special fiindcă mi s-a garantat că înregistrarea va apare pe pagina de facebook respectivă ceva mai târziu.

Dezamăgire. Nu doar că au trecut de atunci mai bine de două săptămâni şi n-a apărut nicio înregistrare, dar, oarecum jenant, spaţiul destinat (cel puţin conform promisiunii!) acelei înregistrări a fost „umplut” cu un articolaş ce ar fi putut fi extras lejer dintr-un manual şcolar de religie. Şi, vă asigur, „dialogos-ul” pe tema respectivă a fost mult mai interesant şi amplu!

Bun! (e un fel de-a spune!) Ca şi când acestea nu ar fi fost suficiente, primesc şi câteva e-mail-uri personale prin care mi se cer detalii. Mă scuz, în baza aceleiaşi promisiuni făcute.

(pasaj cenzurat la cerere)

Şi asta n-a fost totul…

Aveam să aflu dintr-un comentariu al lui Dionis Bodiu, unul dintre viitorii invitaţi ai Forumului, că avem de-a face de fapt cu două chestiuni diferite: una e „Forumul Dialogos” şi alta sunt „Serile Dialogos”! Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o! „Copilul” s-a născut cu două capete, sau era de la început vorba despre gemeni şi s-a crezut că sunt doar doi „copii” care seamănă?

Din nou, de bună credinţă, încerc să-l lămuresc pe Dionis Bodiu cum stă problema. Ulterior, la intervenţia unuia dintre iniţiatorii proiectului, editez răspunsul dat lui Dionis Bodiu, eliminând afirmaţia că Forumul şi Serile sunt doar două etape ale aceluiaşi proiect.

Acum, dacă nu v-aţi plictisit până acum de toată povestea asta, vă daţi seama care sunt nedumeririle mele. Nu cele legate de faptul în sine că există două evenimente distincte: Forumul şi Serile, singurul lor punct comun fiind „invitatul şi moderatorul.”
Care sunt de fapt deosebirile, în condiţiile în care la prima întâlnire eu am sesizat doar două, absolut nesemnificative: felul în care s-au pus întrebările şi numărul de participanţi? La prima, cea de sâmbăta, au participat cca.50 de persoane şi întrebările au fost adresate verbal, la cea de-a doua, cea de duminică, întrebările au fost adresate în scris şi numărul participanţilor a fost de cca. 250 de persoane.

Să-mi fie cu iertare că fac presupuneri, dar ceva nu „se potriveşte” în toată povestea asta! Mi se pare ceva care seamănă a… „bucata asta e prea mare pentru tine; dă-mi şi mie jumătate!” Dar… e doar o presupunere!

Pe moderatorul acestor întâlniri, Emil Bartoş, îl ştiu drept un profesor extrem de ordonat şi de grijuliu până şi în felul în care vorbeşte, fie că o face de la amvonul unei biserici, de la catedră sau într-o discuţie particulară.

Să fie el în cunoştinţă de cauză că va fi moderator al unui „dialogos” cu o… struţo-cămilă?

Doamne, cum ştim noi, românii, să facem lucrurile! Chiar şi când avem la dispoziţie canale moderne de comunicare, tot în ceaţă lucrăm cu ele…

Of! Supapa a funcţionat! Acum să văd dacă se mai închide la loc!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Uncategorized, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Dialogos… struţo-cămilă ?

  1. lidieluptx zice:

    Marinel, planurile au fost facute de mult, terenul a fost pregatit si „ucenicii” au fost trimis in actiune, fiecare la locul bine programat. Nu se mai poate face nimic ca sa se opreasca valul. El vine! Depinde foarte mult, unde ma prinde pe mine si pe toti acei ce au ca tinta vesnicia impreuna cu Domnul Isus Hristos.

    • marinelblaj zice:

      Lidie, nu ştiu dacă aici e vorba despre aşa ceva! Sincer! Am fost, am văzut, am auzit… totul e ok. Aici însă cred că e pur şi simplu vorba despre organizarea… dezorganizată tipic românească!

  2. lidieluptx zice:

    Marinel, sa dea Dumnezeu sa ai dreptate! Eu insa cred cum am scris mai sus.

    • marinelblaj zice:

      Nu ştiu… Voi vedea cum decurg în continuare lucrurile…
      Şi, stai, că mâine apar cu o chestiune absolut… totală! Niţică răbdare!
      Cât priveşte „El vine! Depinde foarte mult, unde ma prinde pe mine si pe toti acei ce au ca tinta vesnicia impreuna cu Domnul Isus Hristos” îţi dau perfectă dreptate!

  3. szromulus zice:

    Marinel, draga, ca sa vin cu o gluma politica corecta : deci, Obama va mai fi reales? 😀

  4. szromulus zice:

    Am vizionat recent un film inspirat din viata si cariera lui Alan Turing. Pentru cei care nu stiu contextul, in cel de-al doilea razboi mondial germanii au folosit mesaje criptate, in transmisiunile lor. Acest fapt le-a conferit un avantaj net, in lupta impotriva inamicului, pentru ca mesajele lor, chiar daca erau receptionate, nu puteau fi intelese. Profesorul britanic Alan Turing a fost solicitat sa se implice in gasirea unei modalitati de decodificare a acestora. In final, Turing a reusit sa construiasca o masina capabila sa sparga mesajele encodate ale germanilor, astfel au grabit cu cativa ani terminarea razboiului. Alan Turing a ramas in istoria stiitelor ca si parintele computerelor de azi. Filmul este fascinant si ajuta pe utilizatorii de calculatoare sa vada ca la baza lui a existat un efort genial, nu cum multi considera ca este o „chestie” slaba, facuta pentru Facebook 🙂 .

    In alte cuvinte, imi plac lucrurile geniale, apreciez lucrurile bine gandite si perseverenta in orice se face. Ce strica peisajul teologic evanghelic romanesc, ca sa trec la concluzii, este lipsa de consistenta, in diverse situatii(cine cisteste sa le numeasca). Apropos si mi-a placut foarte mult gestul lui Victor Rebengiuc, imediat dupa revolutie, cand a aparut cu sulul de hartie igienica la tv, si cu recomandarile pe care le-a dat … 😀

  5. Pingback: Cronici mondene (163) Fabrica de sfinți blajini | Vindecătoru

  6. szromulus zice:

    „Pe de altă parte, mă gândeam că îi voi putea ajuta şi pe prietenii „Cetăţii” să cunoască altfel aceşti invitaţi.” Draga Marinel, acum avem cunostiinte aprofundate vizavi de aceste personaje. Putem stabili si o sesiune de examene grila pe aceasta tema 🙂 . Mi s-a clarificat bine faptul ca ei sunt printre noi, ma refer la personajele pe care canalul Facebook – Britain First ii apeleaza clar si raspicat. Deci mission accomplished Marinel 😀

  7. szromulus zice:

    Povestisem recent cu niste cunostiinte despre aventurile lor legate de interviuri la celebrele multinationale. Pe drept vorbind cand auzi nume celebre ca Siemens, Microsoft si altele de acest fel ai niste asteptari pe masura. Nu se compara o universitate gen ITPB cu firme de acest calibru. Universitate, universitate, dar nu esti la nivelul acestor mamuti. Cred ca nu este diferenta daca discutam de unii oameni de la ITPB(care mai apart si printre alte „dialoguri”), sau oameni din cadrul altor firme. Idea este de mentalitatea romanilor in general.
    La interviuri, imi spuneau aceste cunostiinte(stiu si din experienta), totul este ok pana ajungi sa discuti cu romanii din conducere. Desigur, exista si exceptii, dar exceptia nu are ponderea regulii. Asisti la manifestari pline de orgolii, la demonstratii in care tu trebuie sa iei parte la o parada de abuzuri specifice celor din pozitii superioare in raport cu cei din pozitii inferioare. Trebuie sa iti arate ca, daca el este pe o treapta decizionala superioara, el face uz de acest lucru, in general in defavoarea ta. Stie manipula gradul de libertate pe care il are in mod negativ, lipsit de empatie si de orice sentiment crestin. Pana nu vom invata sa analizam clar profilul nostru folcloric, perpetuat de generatii, nu avem cum sa identificam cutumele culturii noastre, nu avem cum sa ne debarasam de ele.
    Aceste tipare coportamentale le vedem pana la nivele banale, unii isi asuma dreptul de owner asupra unor lucruri simple, uitand ca ei au studiat si beneficiat, aproape toata cariera lui, de gratuitisme din partea altora. Nu cred ca noi, romanii, chiar observam aceste lucruri, dar suntem dominati de aceste reguli negative de viata, in aproape fiecare aspect al vietii, pana la lucrurile cele mai neinsemnate.
    Sa nu fiu gresit inteles de alti comentatori, desi am beneficiat de acest „privilegiu” uneori, ma refer atat la un caz partcular, cel din articolul de fata, cat si la un fenomen general romanesc si ca incerc sa fac o legatura intre manifestarile particulare si aspectele generale folclorice romanesti, care ne caracterizeaza ca natiune 🙂

  8. b. zice:

    Bună seara,
    Nu vreau să fiu insistent, nici bădăran, dar v-am rugat frumos, pe e-mail, să ștergeți referirile la persoana mea. și imaginile cu e-mailurile trimise. Nu mi se pare frumos, nici drept ce ați făcut. V-am explicat ce s-a întâmplat; mi-am cerut și iertare, deși nu aveam de ce, de vreme ce pentru coincidența aceasta nu sunt eu de vină. Dar am înțeles că venind și pe fondul unor neînțelegeri dintre dvs. și organizatorii evenimentului „Dialogos”, nu aveați cum să nu aveți bănuieli.
    Vă rog mult, deci, să scoateți acele paragrafe.

    • marinelblaj zice:

      Bună seara. După cum aţi observat am şters numele, aşa că nu văd de ce să vă supăraţi sau de ce ar fi asta urât. Urât era dacă lăsam numele vizibil.
      NU există neînţelegeri între mine şi organizatori. Poate doar deosebiri de viziune, mai ales în unele privinţe. Dar nu e treaba mea, eu am semnalat doar ce nu mi se pare în regulă.
      Dar, ca să nu ţineţi supărare pe mine şi ca să nu vă creaţi o impresie greşită, am să şterg ce m-aţi rugat. Îmi pare rău de supărarea dumneavoastră… Cum nu-mi citesc mail-urile blogului chiar zilnic, nu am văzut explicaţiile. Înţelegeţi însă că suspiciunile mele nu erau chiar neîntemeiate.

  9. b. zice:

    Mulțumesc că ați scos pasajul cu pricina.
    Nu, nu am de ce să fiu supărat pe dvs. Doar că mă deranja faptul că l-ați pus. Pe de altă parte, v-am înțeles suspiciunile.
    V-am scris astăzi pe e-mail și v-am explicat ce și cum. Mă gândeam că le-ați citit deja (?)
    Promit să nu vă mai deranjez. O seară bună!

    • marinelblaj zice:

      N-a fost niciun deranj. Oricum, nu înţeleg precauţia asta excesivă. Iertată-mi fie gluma, dar nici Obama nu cred că se complică atâta cu adrese de mail. Dar… cum spuneam, nu e treaba mea!

  10. Pingback: Iesi din infantilismul spiritual in 2015! – Diversiunea de la Arad numita “Dialogos” | ioan8

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s