Şi n-a fost… războiul lumilor ! :)


Cel mai probabil spre dezamăgirea unora, sigur spre supărarea altora, voi continua să-mi păstrez echidistanţa (unii îi vor spune altfel, dar îmi asum riscul…) vizavi de evenimentul numit „Forumul Dialogos”.

Cum bine ştiu cititorii mei, aflându-mă nu doar fizic în miezul evenimentelor ce se petrec în Arad, nu m-am ferit să spun lucrurilor pe nume atunci când a fost cazul. Am scris despre lucrurile petrecute la Metanoia (AICI , AICI şi AICI ) şi m-am trezit catalogat chiar drept proroc, prevăzând deznodământul. N-am fost deloc proroc, ci am reuşit doar să pun corect cap la cap faptele.

La fel s-a întâmplat şi cu fenomenul înfiinţării Asociaţiei bisericilor independente (ce denumire cu iz de oximoron!), despre care am scris cu mult înainte de a se concretiza. Asta este, privilegiul de a afla mai devreme anumite lucruri nu-l are toată lumea…

Aş face încă o dată precizarea că toate postările respective n-au avut deloc iz de bârfă, ci au intenţionat să fie tocmai informaţii care să preîntâmpine bârfele ce se nasc în absenţa informaţiilor corecte. Evident, cum se întâmplă în asemenea situaţii, nu toată lumea a înţeles.

Cam aşa se prezintă la ora actuală şi situaţia cu acest „Forum Dialogos”. Am găsit potrivit, spre deosebire de unii dintre cei care îmi citesc blogul, să ofer informaţii (nu neapărat să fac reclamă – a bon entendeur, salut!) despre acest eveniment din două motive:

– găsesc această iniţiativă una salutară, în condiţiile în care ţara noastră, şi evanghelicii nu fac excepţie din păcate, se transformă tot mai mult într-una a monologului, dialogul fiind cel mai adesea transformat în… ciondăneală;

– cunosc oamenii care au avut iniţiativa iniţierii acestui Forum, unii dintre ei oameni care au ştiut (din păcate puţin cam târziu – opinia mea!) să-l contreze pe Barbosu în încercarea de manipulare a bisericii Metanoia, iar alţii, cum este cazul bunului meu prieten, profesorul Emil Bartoş, oameni cu care am colaborat ca biserică vreme îndelungată şi a cărui probitate morală şi doctrinară nu lasă loc la îndoieli.

Nu ştiu în ce măsură (şi aici mă aliniez la o altă opinie a unuia dintre cei menţionaţi mai sus) aceste dialoguri vor prinde cheag şi se vor dezvolta în ceva de amploare, spre folosul… dialogului. Nu pot să prevăd la ora actuală în ce direcţie se vor îndrepta. Dar, în baza certitudinilor pe care le am în acest moment, cu siguranţă ele nu se vor îndrepta spre ceea ce bănuiesc unii, respectiv spre a acorda credibilitate unor impostori sau unor mişcări nedorite. Aşa cum s-a declarat de la bun început, întâlnirile Dialogos (de ce n-ar fi şi o denumire grecească, dacă tot ne cumpărăm pâinea de la „market” şi nu de la… alimentara?) 😀 intenţionează să faciliteze accesul la informaţii, multe necunoscute, sau la opinii privind „intersectarea” dintre lumea seculară şi cea a credincioşilor evanghelici. Cel puţin în forma actuală „Dialogos” nu-şi propune deloc să stabilească direcţii, conduite sau… trend-uri, cum deja se grăbesc unii să bănuiască.

Bun, acestea au fost, cred, câteva precizări MINIME necesare.

A fost prima întâlnire, sâmbătă, 10 ianuarie, la Centrul de afaceri „Maris”, un obiectiv nou menit să faciliteze (şi) găzduirea unor evenimente de acest fel.

Acum, deşi lista publicată cu primii invitaţi a stârnit, prin componenţa ei, anumite suspiciuni sau semne de întrebare, am făcut deja precizarea că ea a fost întocmită pornindu-se de la o listă mult mai amplă din care au fost selectate persoanele care au răspuns pozitiv la prima solicitare (au existat şi persoane care au declinat, din motive obiective şi pentru moment, invitaţia). Trebuie să fac o precizare: din acea listă lipseşte un personaj „controversat”, care, mi s-a confirmat, nu are nimic de-a face cu iniţiativa sau intenţiile acestui forum (o precizare necesară, pe care n-o voi dezvolta sub nicio formă!).

Prima întâlnire l-a avut ca invitat pe lectorul Emanuel Conţac, pe care cititorii mei îl cunosc mai mult sub pseudonimul „vaisamar”, cu care am avut câteva „şarje” mai mult sau mai puţin amicale pe marginea evenimentului invitării lui Miroslav Volf la ITP. Subiectul primei întâlniri l-a constituit istoria traducerii Bibliei de către Dumitru Cornilescu, dar şi o incursiune în istoria traducerilor Bibliei în limba română de-a lungul timpului, cu precizări şi informaţii privind şi demersurile actuale de revizuire sau de elaborare a unor alte traduceri.

Din păcate, deşi am intrat în posesia înregistrării audio complete a întâlnirii de sâmbătă, mi s-a cerut să nu o public, în baza dreptului de proprietate, ea urmând să apară (mi s-a spus) pe pagina de Facebook a Forumului, cea care deţine acest drept de proprietate. Mă simt obligat să precizez că atunci când am promis că voi publica această înregistrare nu ştiam că mi se va solicita să mă abţin. Oricum, dacă prezint încredere în ochii cititorilor mei, îi asigur că n-a fost nimic de nedorit la acea întâlnire. Unul dintre motivele pentru care aş fi dorit să public acea înregistrare a fost tocmai acela de a demonta orice suspiciuni. Dar, cum am lucrat ani buni în domeniul drepturilor de autor, înţeleg că solicitarea deţinătorilor acestui drept e legitimă şi mă conformez ei.

Totuşi, ca să pot da credibilitate la ceea ce am scris mai sus, am să public mai jos înregistrarea alocuţiunii susţinute de Emanuel Conţac la biserica noastră, care este un soi de rezumat de cca.35 de minute a celor peste trei ore de informare şi dialog care au existat la Centrul „Maris.” Ca să elimin alte presupuneri, precizez că am primit acordul său.

Acum, câteva consideraţii pe marginea dialogurilor (în afara informaţiilor ample despre istoria traducerii Cornilescu şi a altor traduceri):

– s-au făcut precizări privind demersurile referitoare la noile traduceri în lucru. Practic, dacă am înţeles eu bine, ele sunt mai degrabă revizuiri ce au în vedere unii termeni care nu sunt suficienţi de expliciţi sau potriviţi cu limbajul actual sau cu intenţiile textului originar. Chiar îmi amintesc că una dintre afirmaţii a fost aceea că nu se intenţionează neapărat înlocuirea Bibliei Cornilescu, care este considerată fără dubii ca fiind cea mai „completă, plăcută şi fericită traducere” existentă la ora actuală în limba română, dar că se doreşte a se pune la dispoziţia cercetătorilor şi specialiştilor o variantă îmbunătăţită a traducerii Cornilescu, cu note ample de subsol şi explicaţii acolo unde se fac modificări.

– au existat întrebări. Dincolo de un set de întrebări puse de un participant care (iertată-mi fie maliţiozitatea!) cred că a vrut mai mult să-şi etaleze cunoştinţele proprii referitoare la Biblie decât să afle răspunsuri la nişte întrebări, a mai existat o întrebare care suna cam aşa: „Dacă ar fi să-mi recomandaţi o Biblie care să-mi confere zidire şi intimitate cu Dumnezeu, ce variantă mi-aţi recomanda?” Răspunsul a fost limpede şi fără ezitare: „Cornilescu.”

În ceea ce mă priveşte, dincolo de un dialog personal pe care l-am avut cu Emanuel Conţac pe durata pauzei întâlnirii, am pus o întrebare din două subiecte:

– primul a fost „în ce măsură noile traduceri care tot apar în ultima vreme pot influenţa doctrina unora, având în vedere că şi varianta Cornilescu dă naştere unor interpretări ce conduc la diferenţe doctrinare?”

Răspunsul a sunat, în transcriere, astfel: „Sunt convins că pentru nespecialist e derutantă apariţia mai multor versiuni în lipsa unor explicaţii sau note. Cred că uneori diferenţele pot să apară fiindcă textul ebraic sau grec se pretează la mai multe interpretări, sunt destule locuri grele din Scriptură, unde nu poţi să ştii exact, nu-l mai ai pe autor ca să-l întrebi ce a vrut exact să spună şi atunci se pot adopta mai multe soluţii de traducere, două sau trei, iar acestea ar trebui semnalate prin note explicative… Totuşi, locurile cu asemenea probleme şi care au miză teologică aş spune că sunt puţine. Apoi, există traduceri care se confruntă cu existenţa mai multor manuscrise între care sunt deosebiri.” Emanuel Conţac chiar a exemplificat prin dialogurile pe care le are cu tatăl său care, potrivit spuselor sale, citeşte Biblia sinodală a lui Anania, şi căruia, contrariat de câteva deosebiri dintre porţiuni din Anania faţă de Cornilescu, i-a spus că sunt diferenţe datorate faptului că una are la bază manuscrise greceşti, iar cealaltă manuscrise ebraice.

Am mai făcut o interpelare, pornită de la o constatare făcută cu ocazia tipăririi Bibliei de către tipografia pe care am condus-o împreună cu fratele meu, varianta revizuită a traducerii de la Iaşi, pentru Asociaţia nazarinenilor, referitoare la deosebirea dintre traducerea textului din Ezechiel 34, cu precădere 34:16 b, care, în varianta Cornilescu, apare ca: „Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade”, pe când în varianta Bibliei de la Iaşi apare ca: „Voiu nimici pe cele grase şi tari; Dar pre celelalte le voiu păstori cu dreptate”, în vreme ce varianta NTR propune ceva oarecum similar, sub forma: „dar o voi tăia pe cea grasă şi pe cea tare. Îmi voi paşte astfel turma cu dreptate.” Personal am verificat cu traducerea King James, unde am găsit „but I will destroy the fat and the strong; I will feed them with judgment”. Întrebarea mea era care e traducerea corectă şi care au fost motivele pentru care Cornilescu a ales o variantă de traducere mai blândă. Am avut două surprize: prima a fost replica lui Emanuel Conţac, care nu ştia despre existenţa acestei retipăriri şi care mi-a spus că dacă îi semnalez exact problema, o va investiga şi va dedica o postare pe acest subiect pe blogul personal. A doua a fost replica amuzantă a prietenului meu, Emil Bartoş, pe care o redau spre amuzament: „Asta pe blog. Amândoi iubiţi blogul şi… Noi, aici, în lumea reală…” Acum, nu mi-este greu să îmi imaginez de ce consideră Emil blogul o lume… ireală, dar am înţeles că nu era locul unei discuţii în absenţa studierii problemei şi am acceptat, aşteptând, deci, explicaţia în articolul promis.

Şi, în final, pentru că sunt convins că unii dintre prietenii mei au această curiozitate, voi spune că întâlnirea personală cu Emanuel Conţac, care a ocupat aproape în întregime pauza de 30 de minute de la întâlnirea de sâmbăta şi care a continuat câteva bune minute şi la biserică, a fost… amuzantă. Am crezut că s-a întâlnit un… guguştiuc cu un… crislamist, dar s-a dovedit că nici guguştiucul nu e chiar guguştiuc şi nici crislamistul chiar… terorist. Sper să fie o părere reciprocă! În rest, i-am promis că… nu mă voi abţine de la şarje atunci când voi sesiza lucruri care trebuie şi merită… atacate 😀

Aşadar, în concluzie, reamintesc că înregistrarile de la forum vor fi publicate pe pagina de Facebook a Forumului „Dialogos”, că mai jos aveţi înregistrarea prelegerii de la biserică şi câteva fotografii, apoi că, indiferent ce s-ar putea crede sau presupune alţii, forumul acesta promite. Lucruri bune. Dacă ar fi să ne luăm doar după numărul participanţilor la cele două întâlniri (peste 300 de persoane!), se pare că există interes pentru acest gen de dezbateri.

O menţiune: scuzaţi calitatea înregistrării, dar ea a fost făcută cu telefonul mobil…

IMG_20150110_105557 IMG_20150110_105600 10923563_1529193517356994_8262835719741594896_n

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Şi n-a fost… războiul lumilor ! :)

  1. szromulus zice:

    Desigur nu ma asteptam la o intalnire tensionata. In fond doi colegi de catedra nu vor incuraja un dialog care sa intre pe zona de disconfort a vreunuia dintre interlocutori. Oricum pozitia celor doi este binecunoscuta, iar un pro-islamic nu va cauta sa isi contureze un traseu cu intalniri lipsite de confort si de adeziune generala. Ca si profesionist, pe profilul lui, domnul profesor poate fi bun. Faptul ca lucreaza la o universitate si ca flutura niste diplome nu imi confirma nimic, mai ales ca daca te invarti pe langa universitari stii ca unii sunt vai si amar la propriu. Are rost sa precizez cati profesori anapoda am avut? Ceea ce este regretabil este ca o universitate cu un caracter special, ca cea teologica, tolereaza mascarada non conformista a unor personaje care au un profil crestin, doar la nivel teoretic, si acolo cu multe lacune 🙂

    • marinelblaj zice:

      Nu am înţeles care e, din cunoştinţele tale, poziţia lui Emil Bartoş! Din câte îl cunosc eu (şi mă întâlnesc cu el de mai bine de un an cel puţin o dată pe lună!) e un creştin autentic şi devotat, neimplicat în niciun curent evanghelic out of the…
      În plus, Dialogos şi-a propus nişte teme clare, nu generale sau „execuţii în public”. Pentru acelea există discuţii particulare 😉 Sau se pot organiza conferinţe cu teme de dezbatere care să includă subiectele acestea mai sensibile. Dar cine le face şi… cine participă? 😀
      Din discuţiile particulare avute cu Emanuel Conţac mi se pare exagerată chiar şi eticheta pro-islamic. Nici vorbă! Cu totul alta e „eticheta” pe care i-aş pune-o, dar i-am spus-o în particular… 😀

      • szromulus zice:

        Imi stii pozitia fata de prof. Bartos, nu o mai repet 🙂 . Nu caut executii publice. Singurul element este ca teoriile acelea nu au o baza bine fundamentata. Dumnezeu nu este teorie, dar asta doar un fapt valabil in anumite cercuri de crestini, pentru restul Dumnezeu este o teorie pe hartie, pe care o sucesti cum o vrei.
        E ca si cum vii si spui E=mc patrat nu e asa, pentru ca daca analizam predicatul si vedem raportul propoziitiilor in fraza, nu reiese asa. Cam asta e diferenta intre cei care au un Dumnezeu pe hartie si unii care il percep ca o realitate eterna, atotputernica, neabsenta in viata lor privata. Cand discuti de fizica experiementele iti contrazic greselile de pe hartie, dar cand vorbesti despre Dumnezeu poti sa il caricaturizezi cum vrei. Crislamismul este o caricaturizare nereusita a unui Dumnezeu existent pe hartie si dedus dintr-o analiza sintactica si morfologica stangace. Probabil ca primii crestini nu si-ar fi dat viata pentru un Dumnezeu pe hartie, inexistent in viata lor.
        Personal cred ca Emil Bartos si Marius Sabou merg pe o linie corecta, sunt un reper demn de luat in seama, atat la nivel de traire, cat si la nivel teoretic.
        Executiile publice sunt o manifestare a unor sentimente negative, in schimb universitatile trebuie sa aiba decizii diplomatice in vederea promovarii sau linistirii unor oameni. Universitatile seculare au discutii private cu cadre care pot umili imaginea institutiei. Dar asta e o chestiune valabila la universitatile seculare 🙂 .

      • Traian zice:

        Cred ca activitatea si afinitatile teologice sustinute de lectorul Emanuel Contac prin promovarea fanatica a teologul crislamist Miroslav Wolf il califica nu neaparat ca pro-islamic , dar …

        E. Contac este crestin evanghelic , cel putin la nivel declarativ . El este si profesor la o universitate teologica crestina ( ITP Bucuresti ) . Dar in acelasi timp el sustine si promoveaza direct , in mod repetat , DESI A FOST AVERTIZAT CA GRESESTE , lucrarile si personalitatea teologului crislamist M. Wolf .
        Asta il califica cel putin , cel PUTIN , pentru un filo-crislamist … daca nu mai mult .

        O face din oportunism ? Cu siguranta ! O face din confuzie spirituala ? Cu siguranta ! O face din rea intentie urmarind o AGENDA ??? ASTA EL O STIE SIGUR SI DUMNEZEU !

      • marinelblaj zice:

        Traian, de ce n-ai participat? Ai fi avut, ca şi mine, posibilitatea de a purta o discuţie deschisă şi privată cu el. Ţi-ar fi fost de folos. Poate nu sută la sută, dar, oricum…

      • Traian zice:

        Marinel ,

        Nu am participat , desi eram in mun. Arad pentru ca in ziua respectiva am avut ceva mult mai interesant si util de facut . Oricum din curiozitate o sa ma uit pe facebook la inregistrare .

        Avand in vedere activitatile sale in domeniul teologic personal nu am nici un interes , nici o curiozitate , sa port vreo discutie cu domnul lector E. Contac . Nu cred ca mi-ar fi de nici un „folos” o discutie privata cu el chiar daca din falsa diplomatie ar fi fost probabil foarte amabil . Profesionalismul sau real si preocuparile sale in domeniul filologic pur si simplu nu ma intereseaza .

        Daca asa cum spune E. Contac „sunt locuri in Scriptura unde textul ebraic sau grec se preteaza la MAI MULTE interpretari” as fi curios cum ar expluata textul un filocrislamist si filoecumenic ca si E.Contac cu o vadita afinitate fata de gurul sau Danut Manastireanu semnatar al pactului ecumenic cu musulmanii din 2007 de la Yale University .

        Am mai spus-o timpul o sa ne dezvaluie mai mult …

  2. szromulus zice:

    Practic, acest ciclu de intalniri are caracter privat, destinate unui public restrans, care nu suporta critica, observatiile, analiza unui cerc mai larg de crestini. Apreciez foarte mult efortul tau de a aduce echilibru gandirii din lumea evanghelica. Este un lucru bun si nu usor, keep doing that 🙂

    • marinelblaj zice:

      Nu! Practic aceste întâlniri sunt deschise oricui vrea să participe, iar celor care nu pot să participe fizic li se va oferi posibilitatea de a interacţiona prin intermediul paginii de Facebook. Cum altfel s-ar putea să fie mai deschise? De unde ideea de caracter privat? Aşa cum am spus în articol, voi oferi din nou link-ul paginii de Facebook deîndată ce vor apărea acolo înregistrările.
      Cei care sunt din Arad, de exemplu, ar fi putut participa şi activ şi, mai apoi, cu critici, observaţii analize etc.
      Chiar nu înţeleg acest comentariu, iartă-mă… 😦

    • Adevărul e, dragă Romulus, că cine s-a fript cu Volf, suflă și în Cornilescu. 🙂

    • Silviu Ratiu zice:

      stimate szromulus,
      va rog sa ma credeti ca nu as fi intervenit in ceea ce se doreste dialogul dumneavoastra privat cu domnul Marinel Blaj dar am simtit ca e nevoie de o punere la punct.
      va referiti la ceva ce nu cunoasteti dar emiteti judecati, pronuntati sentinte si lucrul acesta nu mi se pare la locul lui. Mai cu seama la pretentiile pe care le emite tonul interventiilor dumneavoastra.
      Cind spun ca emiteti sentinte, ma refer la sintagma „ciclu de intilniri cu caracter privat, destinte unui public restrins, care nu sporta critica, observatiile, analiza unui cerc mai larg de crestini”.
      Marturisiti ca nu ati fost prezent la prima intilnire a acestui Forum. De aici, concluzia ca nu cunoasteti aproape NIMIC din ceea ce doreste sa fie acest forum. Dupa cum nu cunoasteti nimic nici despre cei care au alcatuit ceea ce dumneavoastra numiti „public restrins”.
      Si atunci, de ce dati cu barda si ziceti ca acest public nu ar suporta „critica, observatiile, analiza”?!
      De pilda, eu – care am participat la acel forum, ma simt destul de inconfortabil daca sunt taxat ca unul care nu as suporta critica, observatiile,analiza… Pe verificate…
      Fiind vorba de o discutie despre care presupun ca se poarta intre persoane care impartasesc – inclusiv la nivel de marturie de viata TRAITA – valorile Scripturii, ma asteptam ca, atunci cind nu cunoasteti ceva in mod nemijlocit, sa dati „celorlalti” macar minimul de beneficiu al prezumtiei de nevinovatie (daca va este cunoscuta notiunea).
      Altminteri, cred ca inclusiv aluziile (de loc transparente si de o ironie de gust indoielnic) la persoana unora dintre cei care s-au evidentiat la acest forum, demonstreaza, sa ma iertati, ca ati trecut destul de repede peste episodul din Scripturi in care Mintuitorul indeamna pe cei „fara vina” sa arunce piatra primii.
      In ce ma priveste, eu am impresia ca, in acest caz, una din pietre s-a aflat in mina dumneavoastra si nu vreau sa cred ca, fara ca macar sa ma cunoasteti, ati vrut sa va indreptati lovitura (si) spre mine.
      Ca domnul Marinel Blaj – cum si altii care au fost prezenti la acea intilnire DELOC privata, deloc exclusivista, amanunt pe care, de ati fi vrut, l-ati fi putut afla cu mare usurinta – au lasat respectivele remarci fara reactie, e chestiunea domniilor lor. S-ar putea ca, in timp, sa ajung si eu la concluzia ca, in ce va priveste, e mai bine sa nu… dar asta e o chestiune pe care doar viitorul o va transa.
      In dreptul meu, am considerat ca pot revendica acest drept la replica. Luati-l cum doriti!
      Si inca ceva: v-as multimi daca v-ati pastra decenta in cazul in care v-ati simti imboldit sa imi raspundeti.

      • szromulus zice:

        Multumesc de interventie, domnule Silviu Ratiu. Am discutat cu Marinel ulterior si mi-am corectat pozitia. Comentariile au ramas, in schimb. Perspectiva prezentarii inregistrarii detinea, in sine, o nota completa de transparenta. Acest lucru a fost cenzurat ulterior, de proprietari. Am fost putin dezamagit de aceasta modificare cu caracter constringent, din punct de vedere al transparentei. Nu a fost o intalnire de decizii parlamentare ca sa existe o motivatie obiectiva de cenzurare, ci una de ordin subiectiv, pe care o respect.

        Legat de notiunea de „public larg/restrans” am totusi rezerve ca ar fi (sau a fost prea larg).

        Nu aveti de ce imi multumi(desi inteleg ironia), iar dreptul la replica il am, dreptul la autocenzura, stimate domn, nu cred ca este cazul. Dar va respect opinia si nu va cer (ca sa echilibrez balanta si dreptul la replica) sa va autoblocati exprimarea si sa va exercitati acest drept. Nu cred in strategia „ia mai tine-ti ma gura, ca ….”. Desigur ati spus-o mai elegant 🙂

        Fiecare ne miscam in cercuri mai largi sau mai restranse de expuneri literare, stiintifice, conferinte si adunam pareri prin perspectiva respectiva. Eu va spuneam parerea mea, din perspectiva personala. Nu am pretentii sa vad de fiecare data lucrurile clar, uneori imi lipsesc elemente ale ipotezei, ca si in cazul de fata.

        Contrastul dintre premize/asteptari si realizari ridica intrebari si emite ipoteze, in dreptul oricarui om care gandeste. Daca ati citi si alte articole pe acest blog veti intelege cadrul mai larg al discutiilor, concluziilor. Multumesc!

    • szromulus zice:

      Domnule Silviu Ratiu aveti dreptate in ceea ce afirmati si va multumesc pentru gest. Imi retrag parerile, cu scuzele de rigoare pentru cititorii lui Marinel si lui Marinel. Va multumesc de intelegere.

  3. Marinel, postarea ta îmi amintește de o pagină din Jurnalul de la Păltiniș a lui Gabriel Liiceanu. Noica, povestea Liiceanu, căpătase un simț de cunoaștere la oamenii pe care se baza. Primul criteriu era ca aceștia să cunoscă greaca, latina și ebraica. Al doilea, să nu arate cu prea mulți mușchi pe ei, arătând, astfel, că nu-și pierd vremea la sport, ci sunt adevărați șoareci de bibliotecă. Preferabil era genul ascetic, dar se putea și grăsuț, dar flasc. 🙂
    Așa și tu cu Emanuel Conțac. Ești un soi de Noica al guguștiucilor. Te pricepi la uliu. 🙂
    De fapt, nu e nimic surprinzător în asta: Emanuel Conțac este un tânăr de mare valoare, un savant în devenire. Mă bucur că întâlnirea a avut substanță și ecou.
    Că mă tot pomenești cu reclama aia: rămâne cum am stabilit. 🙂

  4. cungurean zice:

    Ca prim experiment, mie mi-a „picat bine”, vorba românului. Apreciez modul profesionist în care Emanuel ne-a plimbat prin istoriile Bibliilor publicate, am aflat multe lucruri noi, reușind să-mi fac ordine în ideile legate de acest domeniu. Mi-a plăcut de Emil că și-a luat foarte în serios rolul de moderator și că a intervenit atunci când Emanuel încerca să se întindă prea mult pe un anumit subiect. Discuțiile mai durau, cu siguranță vreo ora sau mai mult, dacă nu eram limitați de timp, deși apreciez că am depăsit cu aproximativ 20 de minute timpul oficial și nu ne-au scos afară :P. Regretul meu a fost că am fost puțini tinerei (adică tineri sub 30 de ani). Sper că am fost destul de atent și de cuminte încât să mai fiu invitat și la următoarele dialoguri 😀

  5. szromulus zice:

    Ultimul articol al domnului Contac, despre Ez 34:16 este un articol excelent documentat si bine prezentat. O chestie foarte utila.

    • marinelblaj zice:

      Deh, aşa e când omul îşi vede de specialitatea lui şi nu de alte chestii 😉

    • Da, Romulus dragă, bine că nu era toată Biblia așa de încurcată, că nu se mai termina Vechiul Testament… 🙂

      • marinelblaj zice:

        Ei, uite, la capitolul ăsta chiar a dat Conţac câteva exemple în care, datorită citirii greşite a unei litere, pot să apară deosebiri. Dar, făcea tot el precizarea că nu există prea multe locuri în care acestea să ducă la probleme teologice. Oricum, a reieşit clar că Dumitru Cornilescu a făcut o treabă absolut remarcabilă. Dacă mai era nevoie să ni se spună asta nouă, celor mai… tinerei sau enervant de tineri (apropo, deţin copyright-ul expresiei, aşa că… vedeţi cum abuzaţi de ea!) 😀

  6. Pingback: Iesi din infantilismul spiritual in 2015! – Diversiunea de la Arad numita “Dialogos” | ioan8

  7. Pingback: Ce criticăm, de fapt ? | cetatea de piatră

  8. Pingback: Şi ne iartă nouă întrebările noastre… | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s