Moş Crăciun e… vaişamar


Nu pot în ruptul capului să-i înţeleg pe cei care nu reuşesc să vadă mai departe de vârful propriului nas şi mă gândesc uneori cu o oarecare compasiune că ar fi în avantajul lor să-l aibă măcar puţin mai lung, pentru ca în felul acesta să se mai mărească măcar puţin distanţa până la care văd…
Au existat dintotdeauna oameni care, deşi au excelat în domeniul lor de specialitate, au eşuat jalnic atunci când au ieşit din „carapacea” lor. Îmi amintesc o istorioară (nu ştiu cât este legendă şi cât realitate) despre marele om politic, filozof, profesor, om de ştiinţă şi inventator Benjamin Franklin. Mărturisesc că am auzit această povestioară în timp ce vizitam Edison and Ford Winter Estates, în Fort Myers, Florida (o vizită absolut fascinantă!), pe fondul unei discuţii despre capacitatea extraordinară de a călători oarecum în timp a acestor oameni pe care îi numim inventatori, dar şi despre cât de aiuriţi pot fi aceştia uneori.
Povestea spune că Franklin, cel ce inventase atâtea lucruri, avea un câine de talie mică şi un pisoi. Pentru a nu fi deranjat de acestea de fiecare dată când animalele doreau să iasă în curte, a decupat în partea de jos a uşii de la intrare… două uşiţe batante, cu balamalele în partea superioară. Una mai mărişoară, pentru câine, şi alta mai mică, pentru pisoi. Se spune că oamenii au râs de marele inventator pentru faptul că pur şi simplu nu-i trecuse prin cap ideea că era suficientă o singură uşiţă, prin care ar fi putut trece atât căţelul, cât şi pisica.
Mi-am amintit această istorioară citind un articol din blogosfera evanghelică în care, cu (suficientă) ironie e tratată preocuparea unora dintre evanghelici pentru problema ecumenismului.
Vorbeşte autorul acelui articol despre „drobul de sare al ecumenismului [care] bântuie constant somnul teologic agitat al coreligionarilor mei.” Acum, că dânsul consideră că ar fi vorba despre un somn, e, probabil, opinia cuiva care trăieşte cu impresia că somnul ne caracterizează pe toţi atunci când vine vorba despre ceea ce se întâmplă în mediul religios creştin. Înţeleg însă şi mai bine de ce îl vede şi „agitat.” Nu de alta, dar e uşor de imaginat cât de greu este să dormi… un somn liniştit, cu capul proptit între două tomuri, când alţii se agită în somn lângă tine. Acum, din cunoştinţele mele, când somnul îţi este agitat, ai toate şansele ca trezirea să te conecteze mai rapid la realitatea din jur, pe când somnul profund poate prezenta pericolul unei treziri… prea târzii. În plus, somnul profund poate provoca şi sforăituri, uneori în formă de… serial.
Mă rog… revenind la un ton serios, rămân la părerea că autorul acelei serii de articole ce au ca scop „exorcizarea nălucii care bântuie imaginarul evanghelic” este, aşa cum bănuiam de mult (şi îl şi atenţionam în privinţa aceasta!) complet rupt de realitatea la care încearcă să se conecteze baricadat în spatele unei seninătăţi pe care, dacă nu i-aş cunoaşte tinereţea, aş suspecta-o mai degrabă vecină cu un soi de… altceva.
În încercarea de a demonta, scuze, exorciza această „spaimă”, domnul cu pricina face apel la câteva argumente, pe care le defineşte a fi cauze ale angoasei pe care doreşte, cu suflet mare, să o trateze. Studiile par să-l ajute, căci între primele argumente se aduce în discuţie „identificarea evanghelicului român cu Martin Luther”, iar detaliile referitoare la „legătura subţire” pe această filieră, deşi corecte, nu folosesc la nimic atâta vreme cât se pleacă de la o premisă falsă. Personal nu mă identific deloc cu Martin Luther, şi îl văd doar ca pe o verigă importantă în evoluţia abordării creştine. Chiar aş fi curios de unde această prezumţie, căci argumentul transferului acelui sentiment de excomunicare, „illo tempore” 😉 , chiar că este unul… subţire. Mă gândesc că un sentiment de excomunicare presupune şi un soi de regret după o apartenenţă, apartenenţă pe care mă îndoiesc să o resimtă, fie şi… illo tempore vreun evanghelic român. Oricâtă subtilitate s-ar presupune în spatele acestui argument, din el nu rămâne decât ironia inutilă. Mă rog, vorba lui Sorescu, un soi de „viziunea vizuinii”
Un al doilea argument este considerat a fi „influenţa teologiei adventiste.” Din păcate, acest argument este susţinut de experienţa personală şi îmi amintesc ce îmi spunea, exagerând cu umor, cineva, în legătură cu valoarea experienţei personale în elaborarea unei teorii. Spunea el: „Poţi să emiţi un postulat doar când te electrocutezi, deşi există şi acolo excepţii…” Este adevărat, sunt mulţi cei care folosesc interpretările adventiste privind dispensaţionalismul şi prorociile biblice, le consideră corecte, dar a transfera aceasta în zona unei uri faţă de papă mi se pare cam mult. Din nou, personal (şi cam toţi prietenii şi interlocutorii mei din zona virtuală gândesc cam la fel) sunt deranjat de acţiunile concrete ale Papei în direcţia unui ecumenism păgubos şi periculos şi nu de existenţa sa. Acum, ca unul care am avut în familie şi baptişti şi penticostali, ştiu că obsesia evanghelică faţă de Papa era mai pronunţată şi mai vocală în zona „penticostală” a familiei mele, iar lucrul acesta ar putea explica opinia domnului în cauză. Dar, nu pot pretinde a fi o presupunere corectă, căci e bazată pe o… experienţă personală! 😀
Al treilea argument adus în discuţie e poate cel mai… subţire: „martirajul incomplet.” Trebuie, întâi de toate, să admit că sintagma folosită e atractivă. Avem parte de câteva informaţii din istoria martirajului şi o aluzie pertinentă la „persecuţiile intraprotestante.” Îmi pare rău să atrag atenţia că s-au şi scris o mulţime de cărţi despre persecuţiile intraprotestante, şi sunt convins că alţii au şi mai multe informaţii. Acum, că domnului Conţac i se pare că nu ne amintim „nimic” de ele, asta e iarăşi transformarea unei impresii personale în postulat. Riscante aceste generalizări, stimate domn!

În final, câteva consideraţii:
– nu vă înşelaţi, stimate domn, „girafa” există! Da, este adevărat, după ştiinţa dumneavoastră, nicio confesiune evanghelică evanghelică nu este implicată în dialog ecumenic. Nu direct! Dar e ca şi cum ai spune că România nu e în dialog cu FMI-ul, întrucât dumneavoastră nu aţi semnat niciun acord cu aceştia! Stimate frate, lucrurile acestea se petrec la cu totul alte niveluri. E drept, unii se grăbesc să semneze tot felul de documente 😉 care sprijină, direct sau indirect, un dialog despre care nu ştiu (?) unde duce, dar… honi soit qui mal y pense…
– întrebarea „unde există, în carne şi oase…?” m-a înfiorat. Sper, dragul meu frate, să nu vă întâlniţi niciodată cu dracul… în carne şi oase, căci sunt convins că credeţi în existenţa lui.
– dacă dumneavoastră n-aţi auzit nimic despre masonerie, despre intenţiile globalizării, despre multele strategii de control ale lumii şi despre toate aceste lucruri pe care le consideraţi „un drob de sare” despre care „se face vorbire, pe tonuri isterice” sau, dacă aţi auzit şi le priviţi ca pe un soi de… paranoia, nu-mi mai rămâne decât să vă urez în continuare „somn uşor.” Oricum, e o experienţă interesantă să te culci (pe o ureche!) într-o lume şi să te trezeşti într-o alta… Insist, ieşiţi puţin din bibliotecă sau măcar deschideţi puţin fereastra; afară e o lume care chiar trăieşte…
Ar mai fi multe de spus, dar sunt convins că lucrurile ce pot fi adăugate sunt în mintea multora dintre cei ce vor citi aceste rânduri…

P.S. Ca să nu vi se pară că titlul acestui articol n-are nicio legătură cu conţinutul, am să vă spun că personal cred că acel serial la care fac referire e de fapt un cadou adresat altcuiva, în încercarea de refacere a unei punţi rupte cu ceva vreme în urmă. Un fel de Moş Crăciun blocat în hornul casei care, de spaimă că nu mai poate coborî în casă, a ajuns să vadă şi… droburi de sare deasupra capului. Adică unul ajuns… vaişamar! 🙂

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Moş Crăciun e… vaişamar

  1. Traian zice:

    Cum mai tulburati dumneavoastra somnul linistit al unora !
    Daca somnul ratiuni naste monstri oare somnul linistit al teologilor ce naste ?
    Degeaba incercati sa-i treziti din somn pe unii teologi care au luat un pumn de diazepam inainte de culcare . S-ar prea putea ca acestia sa-si doarma deja „linistiti” somnul de veci .

    • marinelblaj zice:

      Eh, încerc şi eu! Doamne fereşte să ajungă cum spui, Traian!

      • Traian zice:

        Da , asa e ! Doamne fereste sa am dreptate in presupunerea mea .
        Dar cred totusi ca starea de sanatate spirituala a lui ” Mos Craciun e …vaisamar „. Starea lui e cel putin foarte critica . Are simptome evidente de infectie generalizata cu virusul letal al Ecumenismului . Nu raspunde deloc la terapia administrata . Are nevoie urgenta de interventia Medicului … daca nu e totusi prea tarziu . Dar asta numai Medicul o stie .

  2. szromulus zice:

    Articolele domnului Contac imi amintesc de filmele in care doi pasageri ai unei masinii se deplasau noaptea pe un carosabilul ingust, muntos, cu prapastie in stanga si munte masiv in dreapta. Pasagerul din dreapta ii semnaleaza soferului ca, din pozitia lui, a observat niste luminite care veneau din fata, spre ei, cu o viteza, aparent, destul de mare. Dar cum unghiul soferului bloca acea perspectiva, acesta il ridiculiza pe pasager, acuzandu-l ca are viziuni. Doar ca intr-o fractiune se trezeste cu o masina imensa in fata caruia nu a putut face nimic, decat sa vireze brusc in prapastie.

  3. Traian zice:

    Va invit sa urmariti acest documentar crestin evanghelic , subtitrat in limba romana , care demasca mariolatria contemporana din Romano-Catolicism si conectia cu Ecumenismul .

    Dupa ce il vizionati neaparat IN INTREGIME si cu MARE atentie sa va raspundeti personal a carui „naluca trebuie exorcizata” , a lui „Mos Craciun (care ) e … vaisamar” sau a noastra a evanghelicilor cu „somnul agitat bantuit constant …” .

  4. Dragă Marinel, Conțac a luat-o rău de tot pe arătură. În primul rând, el nu definește termenii. Ce înțelege el prin ecumenism, de exemplu.
    Apoi, ce vrea să spună prin ”spaime”. Există o carte foarte frumos scrisă, intitulată ”Frica în Occident”, apărută, cu mulți ani în urmă, la ed. Polirom, studiul unui istoric francez celebru, Jean Delumeau. Omul definea frica și cauzele ei.
    Conțac ce scrie? Citez:
    ”Între spaimele eshatologice ale evanghelicului tipic se numără catolicismul, ortodoxia și Uniunea Europeană.”
    Lăsînd la o parte stilul constipat al frazei, (spaimele eshatologice, de parcă spaime nu era destul), mai bagă o șopârlă: evanghelicul tipic.
    Ce înțelege țaţa asta prin evanghelic tipic? El, dacă nu are angoase existențiale, nu e evanghelic tipic? Conțac e atipic, pentru că nu se teme de catolicism, ortodoxie și UE?
    Deci, dacă spui că există ”evanghelic tipic”, și ăia sunt plecați cu spaimele pe conductele istoriei, înseamnă că restul de evanghelici sunt atipici? Cum îi definește pe restul?
    Acum, el se compromite, generalizând: de unde știe el, statistic, sociologic, că masa aceasta de oameni, ”evanghelicii tipici”, se teme de cele trei lucruri? Poate că sunt unii care iubesc UE și muncesc acolo, dar se tem de papă ca dracul de tămâie… Sau – cazul meu -, mă doare fix în cot de tembelismele patriarhului Daniel, cât mă revoltă (nu mă sperie, mă Conțac!) atitudinea fariseului de la Vatican, iezuitului Francisc I.
    Pentru că cifra trei sună mișto?
    Un ”evanghelic tipic”, cum ne numește, cu dispreț superior, neînfricatul și atipicul Conțac, ar trebui, dimpotrivă, să nu se teamă decât de Dumnezeu.
    Nu știu cărui public i se adresează Conțac. Nu reușesc să identific genul de cititor care să plece lămurit din ce citește în serialul ăsta bestial al lui.
    Oricum, eu ți-am zis din prima, de când a sărit de cur în sus, la gâtul gospodinei ăleia, că de ce a mințit poporul cu traducătorul. Repet:
    Mănăstirene tată, mîngâie-l bre pe cap pe ăsta, iartă-l, șeruiește-l, domolește-l, însoară-l, fă-i ceva, măcar să tacă până la Sfântul Vasile, că după aia, Dumnezeu cu mila, cum bine zici mata când te iei de cineva. 🙂
    Și-am încălecat pe-o șa, și ți-am spus părerea mea.

    • marinelblaj zice:

      Răsvan dragă, aşa-i cu arăturile de toamnă făcute în plină… iarnă. Chestia cu „spaimele eshatologice” e doar o preţiozitate didactică… deh, deformări profesionale (era să scriu „reformări” dar se considera aluzie la „obsesia Reformei” 😀 ).
      N-am înţeles de ce te miri de „evanghelicul tipic” ? Iată, eu am numărat deja câţiva: tu, Traian, Romulus, Mihai…
      Pe mine m-a amuzat teribil chestia aceea cu „în carne şi oase.” Într-o logică similară celei pe care e construit articolul său, eu nu exist, de vreme ce carne nu prea, ci doar oase 😀
      Oricum, apelul tău de final e de luat în seamă. Mă tem însă că destinatarul apelului nu binecuvântează decât… INTERconfesional, nu şi „intraprotestant.”

      • Oricum, va admira aerul în care e scris textul. 🙂
        Murakami scria într-o carte de-a lui că filozofia actuală a ajuns să semene cu teoria managementului. Ea reflectă dinamismul timpurilor.
        Până și ideea de bine și de rău, scria el, a ajuns să fie una sofisticată. Există bine la modă și bine demodat.
        De fapt, aici e cheia problemei, iar restul e doar un pretext simplist al unuia gata să se arate deschis vremurilor.
        Scria el undeva, în material:
        ”După știința mea, nicio confesiunea evanghelică din România nu este implicată în dialog ecumenic cu Biserica Romei, cu Biserica Ortodoxă, cu evreii ori cu musulmanii, de pe aceste meleaguri ori de aiurea.”
        Conțac ori e prost, ori e naiv, ori amândouă: până când să ajungă conducerile confesiunilor să se ”implice în dialog ecumenic” cu bisericile tradiționale, există o activitate premergătoare, de pregătire, de lobby, care să prepare, treptat, supunerea față de Roma. Bătălia se duce subteran.
        Problema a fost pusă prost încă de la început. Nimeni nu stă de vorbă cu neo-protestanții în sensul unui așa-zis ecumenism. În ochii lor, noi suntem eretici.
        Închei tot în nota japonezului meu, care spunea că există o rețea, ce s-a întins în toate colțurile, iar dincolo de acea rețea, există o alta și că nu există scăpare.
        Noi nu ne temem de rețeaua aia, zic eu, dragă Marinel, ci afirmăm că există așa ceva și că vorbele Scripturii se vor împlini, fie că vrea sau nu Conțac & Gașca să ne împută orizontul cu vorbe răsuflate.

      • marinelblaj zice:

        Nu va admira nimic, Răsvan. Eventual se va răţoi din nou la un „guguştiuc”. Două sunt motivele care m-au determinat să scriu articolul acesta. Primul e acela că atacă, zice el, „la baionetă” şi cu un aer doct, „spaimele” inutile ale „evanghelicilor tipici”, fără să înţeleagă că nu e vorba de spaime ci de constatări şi observaţii, iar al doilea, faptul că persistă în a sta cu capul prin cărţoaie, dar dă sfaturi despre cum să trăieşti în lumea reală, palpabilă şi în continuă metamorfozare. Că tot scriai tu într-un alt comentariu, ah ce mi-ar place să-l văd ce părere ar mai avea de toate aceste „spaime” după ce ar trebui să cumpere un bax de pampers săptămânal, să aleagă la piaţă păstârnacul pe care îl doreşte soţia şi să stea în cumpănă dacă să cumpere pui sau cotlet dintr-un buget fixat de soţia rămasă acasă cu pruncii… Şi spun asta fără răutate sau ironie…

      • Nu mai spun că dialogul ecumenic nu se poartă cu… evreii și musulmanii. (!) Acolo e vorba de cu totul altceva, dar, nedefinind termenul de ecumenism, Conțac bate câmpii.
        Mă îndoiesc să fi citit vreun rând, măcar, de-al lui Andrei Scrima, pe tema asta. A fost trimisul patriarhului ecumenic la Conciliul Vatican II și a scris un Jurnal pe tema asta, publicat (și epuizat, din păcate) la ed. Humanitas.
        Conțac habar n-are ce vorbește.

  5. Mai are o iLogică mărul ăsta copt, că, din moment ce nu ți-au făcut nimic catolicii, de ce să te temi de ei? Păi, nici canibalii, nici peștii piranha nu mi-au făcut, dar mă tem de ei din ce-au pățit alții…
    Bine, la ce șorici gros au unii ”evanghelici atipici”, peștii ăia sunt inofensivi… 🙂

  6. ioan8 zice:

    Contac spune : ”După știința mea, nicio confesiunea evanghelică din România nu este implicată în dialog ecumenic cu Biserica Romei, cu Biserica Ortodoxă, cu evreii ori cu musulmanii, de pe aceste meleaguri ori de aiurea.”

    Replica mea: Dupa stiinta noastra a majoritatii evanghelicilor chiar daca la suprafatza confesiunile evanghelice din Romania nu sunt angajate intr-un mod oficial in dialog ecumenic cu bisericile istorice, si chiar daca nu se incearca oficial un sincretism evanghelic-musulman, sau evanghelic mozaic, TOTUSI STIM CA, CONTAC A PUS LA CALE CU CONSTANTINEANU SI MANASTIREANU INTRAREA CRISLAMULUI LA ITP SI DE ACOLO IN ROMANIA, PE USA „DEMERSULUI ACADEMIC.”

    Mai stim ca, Contac a fost mana dreapta a lui Manastireanu in incercarea lor de a deconstrui miscarea evanghelica, deasemeni nu s-a lepadat niciodata de patriarhul crislamistilor – Volf, a pledat pe blogul lui pentru formarea unui stat Palestinian, cat a putut l-a sustinut si pe Ton, de curand l-a aparat pe crislamistul Rick Warren, iar in articolul in discutie ne prezinta agenda Vaticanului ca fiind cea mai putin problematica…

    Seria de trei articole pe care Contac le-a scris nu au nimic de aface cu „cercetarea” pe care mereu si-o lauda, ci de fapt asistam la gestul unui dezorientat care nu mai poate controla consecintele faptelor enumerate in comentariul de mai sus.

  7. ioan8 zice:

    Citi dialogul de mai jos de pe blogul lui Contac si veti vedea pana la nivel se coboara Contac in diversiune si minciuna. Nu a luat el apararea lui Warren?

    freedfromthelaw Says:17 decembrie 2014 at 10:37 am

    Domnule Contac, stiu ca intelegeti engleza bine. Care dintre aberatile si alunecarile teologice ale lui Warren din articolele acesta va sunt neclare?
    http://apprising.org/category/rick-warren/

    Vaisamar Says: 19 decembrie 2014 at 11:48 am
    Înțeleg că citiți Scriptura de multă vreme. Care element din acest verset vă este neclar?
    „Omule, i-a răspuns Isus, „cine M’a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” (Luk 12:14 CNS).
    Ce am eu a face cu Rick Warren ori cu articolele pe care mi le semnalați?

    freedfromthelaw Says: 19 decembrie 2014 at 8:56 pm
    Daca nu aveti de-a face deloc cu Warren, de ce v-ati apucat sa ii luati apararea? De fapt se vede ca nu aveti argumente si dati un raspuns care va inculpa.

    http://vaisamar.wordpress.com/2014/12/16/evanghelicii-romani-si-drobul-de-sare-al-ecumenismului-incercare-de-exorcizare-a-unei-naluci-care-bantuie-imaginarul-evanghelic-i/

  8. szromulus zice:

    Argumentele aduse de domnul Contac fac parte din clasa de argumente ale crestinului mediocru care inafara de participarea regulata la serviciile saptamanele nu stie nimic: „pe noi nu trebuie sa ne intereseze nimic altceva decat sa venim la biserica regulat”, sau vorba ta Marinel, „fiecare trebuie sa isi faca treaba in dreptul lui, doar sa aiba grija sa nu calce in ea” 😀

  9. Traienut zice:

    Asa o fi cum ziceti. Dar cine mai citeste acum articole kilometrice pe blogurile evanghelice? Va tot urmariti voi, blogerii, unii pe altii. Cititorii sunt mereu aceiasi.

  10. ioan8 zice:

    Traienut

    Ai comentat si pe blogul meu tendentios si cu evil intent. Oi fii omul lui Contac? Nu stiu… Sa stii ca pe blogul meu sunt in medie in jur de 500 de accesari pe zi…cu toate ca este un blog strict de apologetica si teologie…

    In cazul blogului lui Marinel sunt convins ca are si mai multe accesari. Deci cititori sunt. Faptul ca ei nu comenteaza arata ca au foarte putin timp la dispozitie, dar ii intereseaza ce se intampla in teologie cat si in lumea evanghelica.

    Tocmai citeam astazi la Faptele Apostolilori urmatoarele cuvinte care ti se potrivesc si tie „Tu n’ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.”

    Paul Dan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s