Un deliciu de sâmbătă muzicală


 Vă propun astăzi, prieteni ai Cetăţii, câteva momente inedite muzicale… Cu gândul la ghitara acustică de care am fost mereu îndrăgostit… platonic.

De ceva vreme există o tendinţă printre instrumentişti care ar putea fi catalogată de unii drept exhibiţionistă, şi în unele cazuri aşa şi este. Problema e însă aceea că sunt puţini cei ce înţeleg relaţia artistului cu instrumentul său. Am urmărit de-a lungul timpului instrumentişti care nu-şi pot exprima, pur şi simplu, altfel sentimentele decât… instrumental.

Cel pe care vreau să vi-l propun astăzi a fost viral o vreme pe internet. Mi-am amintit de el zilele acestea datorită unei postări pe Facebook. JON GOMM.

Un artist despre care spuneam că reuşeşte să exploateze ghitara atât de mult încât, în prezenţa unor efecte pe care le foloseşte, se poate dispensa de orice alt ajutor instrumental. Performanţele sale nu sunt sută la sută originale. De altfel, el se declară un fan al lui Michael Hedges, un artist extraordinar cu un destin tragic (de altfel, tatuajul de pe mâna lui Gomm este reproducerea coperţii unui album al acestuia). Drept dovadă a valorii acestuia, înainte de a vă propune suita de piese ale lui Gomm, vă voi oferi un moment absolut special cu Michael, cel ce avea să plece tragic de pe scena lumii, într-un stupid accident de maşină, la doar 43 de ani: Suita nr.1 pentru violoncel în G Major a lui Sebastian Bach.

Să revenim însă puţin la Gomm. Am fost întotdeauna de părere (şi nu sunt nici pe departe singurul!) că muzica provenind din zona engleză este de departe cea mai reprezentativă când vine vorba despre cea contemporană. Gomm face parte din aceeaşi cultură. Ascultându-i piesle este imposibil să nu sesizezi acel filon comun care a făcut celebri şi alţi artişti aparţinând aceleiaşi zone geografice. Sunt în piesle sale influenţe din muzica celtică, irlandeză, deşi expresiile sunt mult mai moderne, din blues, soul, rock, jazz…

Folosind aproape toate tehnicile posibile pe o ghitară acustică, instrument ce devine pe rând instrument de percuţie, bass, ghitară clasică sau solo, Gomm a uimit lumea artistică prin performanţele sale. N-ar fi de mirare dacă am ţine cont că la vârsta de numai 2 ani (!) începea să cânte la ukulele!

Pentru cei interesaţi de mai multe detalii, se poate vizita site-ul personal al acestuia. Aşa cum am scris în repetate rânduri, sâmbetele acestea muzicale din Cetate nu intenţionează să scoată în prim plan artistul, cât muzica pe care acesta o creează. Aşadar, să ascultăm astăzi o muzică deosebită…

Michael Hedges – Suita nr.1 în G Major pentru violoncel – J.S.Bach

şi acum, Jon Gomm…

Jon Gomm – Ain’t Nobody

 

Jon Gomm – Everything

 

Jon Gomm – Telepathy

 

Jon Gomm – Dance Of The Last Rhino

 

Jon Gomm – Loveproof

 

Jon Gomm – Passionflower

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Frumuseţi, Muzichie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s