Cât costă… coloana infinitului?


Precizare: Rândurile ce urmează nu sunt o justificare. Nici nu sunt… „plângerile lui Blaj.” Ele sunt doar o precizare pentru toţi cei care n-au aflat încă faptul că subsemnatul nu-şi negociază coloana vertebrală. Şi-atât.

Duminica trecută, în timpul serviciului, un frate şi prieten s-a aplecat spre mine şi mi-a spus în şoaptă: „Pot să te întreb ceva?”

Evident că putea. Întrebarea lui a reuşit şi n-a reuşit oarecum să mă surprindă. Însă m-a determinat să scriu acest articol, prin care vreau să limpezesc mai multe lucruri, chiar dacă unele nu sunt neapărat legate de întrebarea lui. Întrebarea se referea la articolele pe care le-am scris despre Harvest-Arad şi suna astfel: „Măi, Marinele, mă tot întreabă câte unul-altul de acolo, tu ai ceva cu ei?”

L-am privit mirat, căci ne cunoaştem de mulţi ani şi m-aş fi aşteptat să-şi răspundă singur la această întrebare.

Aşa că i-am răspuns întrebându-l: „Adică? Să am ceva cu cineva? Cu cine?”

Mi-a răspuns oarecum încurcat: „Ştiu eu… cu Barbosu, cu ceilalţi care au plecat de aici…”

N-am vrut să intru într-o discuţie mai lungă şi, fiindcă bănuiesc că îmi citeşte blogul, i-am răspuns: „Tu aşa mă ştii? Cum să am ceva cu vreunul de acolo?”

A insistat: „Păi, îmi tot spune câte unul că te tot iei de ei pe blogul tău!”

Am căutat să scurtez discuţia şi i-am răspuns cât am putut de scurt: „Dragul meu, nu mă cunoşti de ieri. Ştii foarte bine că n-am ce să împart cu niciunul de acolo şi nici măcar cu Cristi. Dar am ce am împotriva a ceea ce fac şi a modului în care procedează, au procedat şi vor proceda, împotriva acţiunilor care ascund şi alte lucruri de care lumea nu-şi dă seama. Atât.”

A clătinat din cap, nedumerit. Şi am încheiat discuţia.

Am ajuns acasă destul de îngândurat. O întrebare îmi sfredelea mintea: Oare chiar să nu-şi dea seama oamenii aceştia ce scriu şi de ce o fac?

Mă cunosc personal cu mulţi dintre ei. Am fost nu doar fraţi în aceeaşi biserică, ci şi coleg cu unii dintre ei. Cu Cristi Barbosu ne întâlneam de multe ori în biroul tipografiei pe care o conduceam împreună cu fratele meu, pe vremea în care el era încă la biserica Maranata, împreună cu Doru Popa şi, dacă nu mă înşel, i-am şi tipărit prima carte.

Nu i-am făcut niciunuia dintre ei vreun rău şi nici ei mie (mă rog, cu unele excepţii, e drept, foarte dureroase, chiar într-o perioadă tragică a vieţii mele, dar mare e… marea uitării!). Ce să am personal cu cineva de acolo? Nu cred că vreo persoană de acolo poate să spună cuiva că nu m-am purtat absolut normal când ne-am întâlnit. Ce aş putea avea de împărţit personal cu cineva?

Dar…

Deranjează atât de mult că scot în evidenţă prin articolele mele acţiunile neloiale petrecute în trecut (e cazul să reiau tema?), obiectivele ascunse pe care le au (pe aceasta să o reiau?), felul în care au profitat şi profită de lipsa de reacţie a celorlalţi slujitori la aroganţa manifestată faţă de celelalte biserici? Că sunt alte „filiale” de unde aflu modul absolut inacceptabil în care este transformată biserica într-un soi de sistem inchizitorial pe un fel de latifundie personală?

Trebuie să mă simt vinovat că am înţeles înaintea altora felul în care s-a folosit Cristi de structura veche Metanoia şi de „umbrela” îngăduitoare a Uniunii Baptiste în tentativa de a ridica un soi de „imperiu” Harvest est-european, după care a dat cu piciorul „umbrelei” fiindcă… venise soarele pe uliţă?

Fraţilor, mai gândiţi-vă înainte de a vă victimiza degeaba. Sau, ca să fiu niţel ironic, nu vă mai căţăraţi pe cruce, că nu vă răstigneşte nimeni! Putem păstra aceeaşi relaţie normală, căci oricum vă veţi vedea de planurile voastre. Iar eu de scrisul meu…

Nici nu sunteţi singurii despre ale căror obiceiuri sau acţiuni am scris. Am pierdut şi alte relaţii pentru a căror conservare ar fi trebuit să mă prefac că am „orbul găinii.” Dar ar fi însemnat să-mi vând oarecum fraţii. Şi nu mă cheamă Iuda…

Acelaşi lucru vizavi de „problema” Iosif Ţon. Am mai scris, îl cunosc de când eram un ţânc. Nu ştiu dacă el mă mai cunoaşte… Ne vizita des familia. Am fost ţinut în braţe de el, copil fiind. Ce să am personal de împărţit cu el? Dar nimic, absolut nimic nu mă poate opri să semnalez deraierile de care a dat şi dă dovadă, camaleonismul religios pe care îl manifestă. Mai mult, dacă e să punem alături statura pe care şi-a construit-o de-a lungul anilor şi statura mea, de ce i-ar păsa de ce scriu eu? Iar oamenii pot verifica dacă scriu neadevăruri sau nu despre ceea ce face Iosif Ţon. Aşadar, ce să am cu persoana Iosif Ţon?

Dar, daţi-mi voie să-mi fac datoria de creştin şi să semnalez aberaţiile pe care le promovează în ultima vreme, aberaţii pentru care nu-ţi trebuie studii teologice de specialitate ca să-ţi dai seama cât sunt de nocive pentru creştinul neavizat şi felul în care ele se încadrează perfect în mişcări eretice mult mai mari! Greşesc? E cine să judece! Dar încetaţi, fraţilor, să mai personalizaţi atât de lamentabil un conflict care e menit să rămână în afara relaţiilor personale!

Aceleaşi lucruri sunt valabile şi în cazul tuturor celorlalte mişcări religioase „ciudate” care au împânzit oraşul nostru: Adoram, Râul Trezirii etc.

În fond, eu scriu. Nu e obligat nimeni să mă creadă. În schimb, oricine se poate convinge. Concluziile le tragem separat. Ca şi ponoasele ulterioare…

Ceea ce mă frământă însă la această oră este perpetuarea unei situaţii care pare să nu se sfârşească….

Am ştiut dintotdeauna că a avea coloană vertebrală costă într-o lume tot mai ticăloşită. Am aflat preţul încă din vremea în care, trăind sub cizma comunistă şi, cum se zice, nefiind „prea dus la biserică”, n-am acceptat să cânt un partid ticălos şi mincinos şi nici preaiubitul lui conducător! Muzica pe care am făcut-o împreună cu fratele meu, Eugen, n-a avut „succes.” Şi? N-am murit nici el şi nici eu din asta!

Am plătit cu relaţii rupte faptul că n-am acceptat compromisuri necinstite cu rude înstărite aflate la mare depărtare de ţară, pe care le-am ajutat cu toate cunoştinţele mele. Rezultatul? Dacă nu şti şi nu vrei să te amesteci în ticăloşii, rişti să devii incomod. Am plătit şi pentru asta. Bârfe, acuze şi minciuni care, toate s-au dovedit a avea picioare scurte. Şi n-am murit nici din cauza asta. Doare să pierzi rude apropiate, dar doare şi mai mult să-ţi pierzi cinstea!

La fel cu pierderea prietenului de o viaţă. Patruzeci de ani de prietenie daţi la o parte doar pentru că sunt… pocăit! Pur şi simplu nu mă mai potriveam în „peisajul” lui! Şi a fost cu adevărat mai mult decât o prietenie. Dar pentru el a devenit tot mai incomodă. Doare? Doare! Dar oare nu doare mai mult să-ţi pierzi cinstea şi, implicit, să-L pierzi pe Domnul?

Şi lucrurile nu par a se sfârşi.

Am ştiut de tânăr că verticalitatea costă. Am învăţat de la familia mea în experienţe dramatice. Şi mi-am asumat preţul.

Poate tocmai de aceea am pus întrebarea din titlu.

Chiar aşa. în cazul acesta, cât costă… coloana infinitului?

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Sare... amară. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Cât costă… coloana infinitului?

  1. szromulus zice:

    Problema nu este reactia ta fata de acest fenomen, ci mentalitatea societatii romanesti. De ceva vreme ma preocupa mecanismul social ca si mediu propice conservarii comunismului in Romania. Constiinta nationala functioneaza pe baza unor principii care favorizeaza formarea de structuri de un anumit tip, tot ce conteaza este sa intelegi cum poti beneficia de oportunitati. Dar nu la comunism ma refer, ci la faptul ca se pot face multe daca stii cum. Organizatiile care sustin miscari ca cea a lui Barbosu cunosc bine backdoor-ul si stiu cum sa introduca calul troian astfel ca majoritatea populatiei sa nu sesizeze nimic. Chiar mai mult, tu care observi fenomenul esti considerat de rea credinta. Chiar mai mult faptul ca societatea are un motor al constiintei cu problema, din interior nu se pot observa problemele, decat foarte greu. Eu ma mir ca doar asa de tarziu ti-au fost semnalate „greselile” pe care le faci 😀

    • szromulus zice:

      *scuze repetitia in exprimare

    • marinelblaj zice:

      Romulus dragă, sincer, m-a deranjat reacţia asta. De ce personalizează oamenii? De ce se identifică în mod atât de stupid cu acţiunile lor încât ajung să se considere „atacaţi”? E ca şi cum ai observa că o persoană era să treacă peste un pieton cu maşina, îl opreşti şi îi atragi atenţia că a făcut o manevră „criminală” şi el se plânge apoi că l-ai făcut… criminal!
      Nu pot, pur şi simplu, pricepe de ce orice observaţie se asumă la nivel personal. Am făcut şi eu multe greşeli în viaţă, dar niciodată n-am tras concluzia că observaţia care mi s-a făcut denotă ură, ci am luat-o mai degrabă ca pe o intenţie de corectare spre binele meu.
      Adevărul e că trebuie să recunoaştem că suntem din ce în ce mai mândri şi că orice critică ne dă senzaţia unui atac personal la propria statuie, că ne temem ca soclul pe care ne-am înălţat să nu fie cumva ciobit…
      Şi, dacă în acest mediu încerci să nu faci compromisuri, eşti considerat răutăcios, fraier că nu profiţi de oportunităţi etc.
      Crede-mă, dacă aş fi fost dispus să fac compromisuri, să închid ochii la anumite lucruri sau chiar să colaborez în unele ticăloşii, altundeva eram astăzi.
      Dar eu n-am semnat niciun acord de folosire a organelor după deces, şi cu atât mai puţin în timpul vieţii, aşa că am de gând să-mi folosesc în continuare coloana vertebrală, aşa… curbată cum e ea de trecerea anilor… 😀

  2. Dica zice:

    …să nu te mai deranjeze reacția marsav de subiectiva a unuia sau altuia… Ea denotă un sentment de vinovatie strivit de propria voință a aceluia, așa încât vectorul conștiintei sale îndreptat spre interior, dar nelăsat să meargă în direcția naturală, o ia în directie opusă. Asa că tu rămâi, vorba lui Marian, „micul păduche incomod din blanița lor frumoasă”. Pe de alta parte „fenomenul” acestor miscări religioase ciudate, cum le numești, e îngrijorător de pervers și de atrăgător în același timp, încât nu se poate să nu te înfiorezi de amploarea și de subtilitatea lui.

    • marinelblaj zice:

      Îmi place vorba lui Marian, „micul păduche incomod din blanița lor frumoasă”! Le zice bine!
      Încerc să nu fiu deranjat, dar mai dau şi eu din când în când „în clocot”. Mă deranjează foarte mult falsitatea. O, dacă ai vedea câte se întâmplă în Arad şi în România în general! Are o amploare „circul spiritual” de nu-ţi poţi imagina! Voi continua să scriu, evident, căci consider că e de datoria mea ca şi creştin să o fac. Şi, nu te teme, nu am niciun sentiment de vinovăţie; nu-mi apăr interese personale. Pe acelea le-aş fi putut satisface dacă aş fi acceptat compromisurile. Dar nu sunt eu acela…

  3. Cosmin zice:

    Omul nu mai are rușine în ziua de astăzi, iar dacă îi atragi atenția asupra unui lucru, care nu l-a făcut bine, deja are impresia că ești împotriva lui, că ai ceva personal cu el (majoritatea nu-și găsesc locul, pentru că nu accepta mustrările celor din jur, acelea foarte mici… dar care deranjează). Nu degeaba, s-a cam renunțat la a mai mustra…Orgoliul este parte a firii, iar când acesta pune stăpânire pe mintea omului îi întunecă și judecata. Cine mai înțelege că mustrarea din partea unui frate, spusă în dragoste este cel mai frumos indice al calității tale de copil al lui Dumnezeu ?! Cuiva îi pasă de tine, vrea să te vadă pe calea cea bună, nu sărind de pe șine. Câți ignoră acest verset ? „Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială „. Nu ai cum să accepți mustrarea, atâta timp cât în mintea ta, planează ideea „Domnul mă primește așa cum sunt „, așa ai gândit când te-ai întors la Domnul, și bine ai făcut, dar ai rămas în gândirea asta și la 10 ani de la botez, parcă Domnul și toți frații trebuie să te țină pe palme, mereu înțepându-se în spinii tăi…Când cineva mi se plânge de altcineva, mă gândesc mereu că plângărețul a făcut ceva, cântăresc acuzatorul, acuzatul și lucrurile care stau în mijlocul lor, doar așa poți înțelege „conflictul”, altfel riști să pui etichete greșite. Offf etichetele astea se prind de orice om…

    • marinelblaj zice:

      Aşa e, Cosmin! Lumea înţelege greu că nici măcar Dumnezeu nu răşte păcătosul, ci păcatul pe care îl face! Şi atunci, cine sunt eu să pot avea ceva personal cu altcineva? Dar, pas de-i lămureşte dacă poţi!

  4. szromulus zice:

    Pe de alta parte, curentele teologice care intra pe piata evanghelica actuala sunt prea complexe pentru crestinul formal, neobisnuit cu un studiu elaborat acasa. Curente ca Denominationalismul, doctrinele NAR, etc. sunt relativ dificile si nu se predica nimic pe aceasta tema in biserici ca enoriasii sa fie obisnuiti sa faca diferenta. Asa ca atunci cand vii sa combati oameni ca Iosif Ton, Barbosu, etc. a caror credibilitate este foarte buna, cei din jur pun in balanta credibilitatea lor contra afirmatiilor tale discreditante. Practic se cantaresc popularitatea si recunoasterea lor pe piata evanghelica, raportat la afirmatiile tale. Enoriasii nu sunt obisnuiti sa faca analize robuste teologice, asa ca ai un dezavantaj din start. Populatia majoritara traieste din lozinci, din simboluri, arhetipuri, prea putini au un discernamant bun. Asa ca din start esti in dezavantaj. Esti rebel, te iei de oameni ca nu iti place de ei, ca ai ceva cu ei, chiar asa, ce anume ai de impartit cu cei pe care ii combati? 😀

    • marinelblaj zice:

      Dragul meu, nici cu argumente teologice nu poţi veni, căci românul de rând e obişnuit să i se ofere mâncare gata mestecată. Aşa cum spui, e credibilitatea lor versus onestitatea ta. Ori, la un popor „injectat” până în măduva… spinării cu mentalitatea „tătucului” care le ştie pe toate cel mai bine, e greu cu argumentarea. Sunt siderat de-a dreptul să citesc reacţii, chiar şi la videoclipuri în care caraghiosul devine teologie până şi pentru un neavizat, reacţii de genul „şi ce-i rău în asta?”
      Să nu mai vorbesc de faptul că mai vin şi „deştepţii” de serviciu ai blogosferei care spun că dacă nu eşti teolog, n-ai ce intra în discuţie. De parcă raiul va fi un loc rezervat doar teologilor. Tare mă tem că tocmai dintre aceştia vor fi „rara avis” pe acolo… 😦

  5. lidieluptx zice:

    Draga Marinel, eu am trecut prin faza aceasta anul trecut. Aveam treaba cu toti. Pe mine m-a intreebat chiar sora mea de corp, „ce ai cu toti?”. M-am suparat si eu la momentul acela, caci stiam ca nu aveam treaba cu persoanele, ci cu invatatura lor. La aproape un an, caci am incetat sa mai merg la adunare, cineva de la adunare a zis ca sigur am cu cineva ceva de nu mai merg acolo. Explicatiile si comportamentul meu nu a fost suficiente, asa ca am renuntat sa mai dau explicatii. Ma bucur acum ca, prin condamnarea lor pe nedrept, se mai adauga la greutatea fericirii pe care o voi primi, cind ma voi intilni cu Domnul meu pe care incerc sa-l slujesc din rasputeri. Ma rog ca Dumnezeu sa-ti daruiasca putere sa iesi biruitor si din aceasta incercare.

  6. Paul Dan zice:

    Draga frate Blaj,

    Tocmai citeam astazi din Scriptura: „Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.” Ioan 12:42-43

    Un cardinal odata ajuns Papa face ce vrea. La evanghelici se intampla ceva similar. Un tinerel, si nu numai, dupa ce a absolvit seminarul teologic, isi construieste credibilitate si dupa aceea se manifesta ca un Papa (desigur nu este cazul tuturor pastorilor). Un alt lucru grav este formarea membrilor bisericii intr-o mentalitate de dependenta de cel care predica, fara sa fie invatati sa se hraneasca singuri din Scripturi, si sa aiba discernamant. In felul acesta membrii bisericilor cresc fara un spirit critic Scripturistic, INSA SAR REPEDE SA CRITICE PE CEI CARE DECONSPIRA FAPTELE PAPILOR EVANGHELICI.

    Apararea Papilor evanghelici ca de exemplu Ton, Barbosu, si al crislamistilor de la ITP, de catre slugarnicii din diferite biserici, este un act dezgustator de lasitate si ticalosie. In astfel de context este o onoare sa aparam evanghelia si sa spunem adevarul.

    Domnul sa va binecuvinteze lucrarea si sa va dea sanatate. A Lui sa fie slava!

    Paul Dan

    • marinelblaj zice:

      „… căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.” Acesta am înţeles, aceasta fac. Restul sunt detalii…
      Mulţumesc pentru încurajări.
      Binecuvântări de sus!

  7. tabyta22 zice:

    Coloana vertebralã se cumpãrã, nu se vinde!O vând numai cei fãrã minte…

  8. jorj zice:

    Gasesc si aici pe Marinel si pe Romulus la comenturi,nu cumva domnule Marinel intri cu doua ID-uri ca sa iti sustii scrierile aici pe blog,am mai comentat la matale aici acum vreo 10 luni cu privire la „plimbatul ursului”si acolo am constat rautate din partea dumitale,acum vad ca nu doar eu ci si fratii din biserica unde mergi incep sa isi puna intrebari,faptul ca ai scris atunci acele lucruri vad acum deslusit ca au a face nu cu Ursul ci cu Barbosu si compania…Domnul sa se indure de noi de toti si sa iti dea intelepciune sa iti folosesti vocatia pentru a glorifica numele sfant a Lui Dumnezeu nu pentru te socoti cu unii sau altii…Domnul sa te binecuvanteze!!

    • marinelblaj zice:

      Dragul meu Jorj… nu ştiu când ai mai comentat la mine pe blog înainte, dar dacă ai făcut-o, cu siguranţă că ai folosit un alt nume. Drept pentru care cred că altcineva ar trebui întrebat despre multiple ID-uri, nu eu. Ar fi culmea să ajung să stau de vorbă eu cu mine, dar, mă rog, dacă atât poţi crede,… libertatea de gândire e garantată. Mie însă nu îmi e greu să îmi dau seama cine este de fapt în spatele acestui „Jorj”. Aproape că ştiu sigur, chiar şi fără informaţiile de identificare pe care mi le oferă platforma wordpress care îmi găzduieşte blogul 😀
      Din păcate, informaţia ta este greşită. Fraţii din biserica mea nu îşi pun întrebări legat de ceea ce scriu. A fost vorba despre un frate care MI-A TRANSMIS întrebările pe care şi le pun cei din Harvest. Ceea ce e cu totul altceva. Poţi, de altfel, să-l întrebi dacă a fost aşa sau nu, căci îţi este la îndemână (înţelegi sigur ce vreau să spun prin „la îndemână” 😉 )
      Dacă ai citit bine articolul (dacă nu, te invit să-l reciteşti!) precizez cât se poate de limpede că nu am absolut nimic de împărţit cu persoanele în cauză, ci cu lucrurile pe care le fac ei. Poţi face deosebirea?
      În rest, poţi să stai liniştit, îmi folosesc toate capacităţile pentru a-L sluji pe Domnul. Inclusiv prin a atrage atenţia asupra ACŢIUNILOR celor care au adus şi încă mai aduc dezbinare…
      Într-adevăr, Domnul să se îndure de noi…
      Şi îţi spun şi eu să fii binecuvântat, dar nu ca pe o lozincă, aşa cum sunt învăţaţi alţii…

    • szromulus zice:

      Draga domnule Jorj, acest ID sub care scriu, nu este al lui Marinel. Fratele Marinel, imi este un bun prieten si va asigur de integritatea lui si de valorile etice la care adera. Pe de alta parte prezenta mea in spatiul virtual wordpress dateaza de mai bine de 6 ani. Va doresc doar bine si va invit sa veniti cu o identitate reala.

  9. emil zice:

    …coloana infinitului putea fi o imagine a coloanei vertebrale a poporului roman, chiar a crestinului roman, dar ramane un monument artistic de o rara valoare, in timp ce coloana vertebrala a poporului lipseste cu desavirsire. nu poti cere unui popor coloana vertebrala cind insasi istoria i-a inlocuit-o cu o trestie. ultima trestie dateaza din cei 45 de ani de comunism. asadar vintului teologiei indoielnice poate pleca multe trestii. asadar gindurile prietenilor pot fi virfurile acelor trestii plecate. nu trebuie sa ne miram. acest popor ar trebui sa cunoasca cei 40 de ani de pustie si apoi din cind in cind sa se deschida pamintul si sa inghita o generatie de trestii pina cind o generatie de coloane vertebrale va intruchipa o coloana a infinitului inestimabila. pina atunci insa doar profetii si poetii vor vedea in viitor, ceilalti vor fi ca trestiile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s