O altfel de Yalta?


Rezultatele preliminare ale alegerilor din Basarabia (chiar dacă oficial e numită Republica Moldova, cum bine remarcă prietenul meu, Răsvan) nu arată prea bine. Nici pentru românii de dincolo de Prut şi nici pentru cei de dincoace.

Este mai mult decât evidentă tactica folosită de Rusia în încercarea de a reface sfera de influenţă şi control pierdută odată cu căderea „cortinei de fier.”

Vladimir-Putiin-Internetul-este-proiectul-CIA                       foto

În primul rând, crearea de zone de instabilitate în ţările care au fost odinioară parte din Uniunea Sovietică. Exemplul Ucrainei este cel mai evident, anexarea Crimeei este cel mai scandalos. La ora actuală, următoarea miză este Basarabia, având în vedere alegerile de acolo, alegeri al căror rezultat vor marca fără îndoială politica viitoare a acestui teritoriu românesc. Dar nu e vorba doar de alegerile din Basarabia. Clica de la Kremlin pregăteşte următoare mutare, în zona Odesa, unde, potrivit analiştilor militari, Rusia susţine o a doua mişcare separatistă pe teritoriul Ucrainei, mişcare ce intenţioneză formarea unei aşa numite „Republici Bugeac”. O mişcare care mizează pe infiltrare prin susţinătorii autonomiei extinse (a se citi independenţei) a Găgăuziei chiar pe teritoriul Basarabiei. Nu e greu de imaginat că partidele pro-ruse din Basarabia vor susţine această acţiune. Cum coaliţia pro-europeană din Basarabia poate, într-un scenariu optimist, să aibă o majoritate extrem de fragilă, este limpede că Basarabia, cu Transnistria în coaste, va putea rezista foarte greu, mult mai greu decât Ucraina, la tulburările pe care le va „injecta” Putin în zonă. Nemaivorbind de faptul că Basarabia nu stârneşte nici interesul cât de cât economic pe care îl are Ucraina pentru occident.

Care ar fi rezultatul unui asemenea scenariu? Ei bine, el arată ca un adevărat coşmar, căci România se va trezi, practic, vecină din nou şi direct cu „maica Rusia.” Ce ar putea însemna asta pentru noi?

Şi aici ar putea exista două scenarii.

Cel optimist ar fi acela în care, treziţi în ceasul al doisprezecelea, politicienii occidentului vor realiza că România trebuie susţinută nu doar militar, ci şi economic, pentru a face faţă presiunilor ce vor veni dinspre est. Ce poate însemna aceasta, e lesne de ghicit. Nu insist, căci scenariul poate avea multe variante. Oricum, oricât s-ar investi şi în orice domeniu s-ar face, România se va întoarce oarecum la stadiul în care se afla pe vremea Imperiul Otoman. ŞI nu mă refer aici doar la luptele pe care le ducea domnitorii noştri cu turcii, ci şi la felul în care se cumpăra scaunul domnesc la Înalta Poartă (cred că se înţelege unde bat!)

Scenariul pesimist ar fi acela al abandonării în voia sorţii a acestor zone. Sătui să tot pompeze bani în ţări în care mai mult se fură decât se construieşte ceva, occidentalii, care se confruntă şi ei cu destule probleme (imigraţia, recesiunea care pare că nu se mai termină, asaltul musulman etc) ar putea decide că nu are rost să mai continue politica perdantă a investiţiilor estice şi că mai bine vor încerca să consolideze o nouă cortină de fier în ţări cu o stabilitate economică şi politică mai reală, vecine cu aceste ţări-problemă estice. Asta ar însemna abandonarea României, Bulgariei, Basarabiei şi Ucrainei. Ceea ce ar facilita îndreptarea atenţiei Kremlinului spre zona de nord, unde se află alte ţări ex-sovietice.

Pare destul de improbabil un asemenea scenariu, dar personal sunt pus pe gânduri de politica destul de „catifelată” a Germaniei faţă de Rusia (să nu uităm scenariul de dinainte de al doilea război mondial, respectiv pactul Ribbentrop-Molotov!). Plus, aşa cum scriam, o Europă sătulă de imigranţi est-europeni şi de fonduri care nu dau rezultate…

Sunt destule elemente care pot genera şi alte posibile scenarii, din păcate toate nefiind altceva decât variante la cele două de mai sus. Mişcarea cu Crimeea n-a fost generată doar de pretenţii teritoriale. Marea Neagră trebuia controlată.

În fine, nu în ultimul rând, occidentul va realiza că, aşa cum a procedat cu Ceauşescu, a greşit şi arătându-se mult prea îngăduitoare cu politica românească de la 89 încoace. Să fie „minunea” Iohannis doar o minune, sau semnalul că Europa şi SUA s-au trezit? Dacă nu e vorba de o minune, occidentul va avea mult de furcă în rezolvarea ecuaţiei sud-est europene.

Dar, dacă e vorba doar de o „minune”, atunci îngăduiţi-mi să spun că tare mă tem că ne paşte… un alt fel de Yalta…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic, Ştiri și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la O altfel de Yalta?

  1. szromulus zice:

    Noi percepem doar lucrurile de suprafata, the tip of the iceberg, in schimb nu e foarte greu de intuit, cum subliniai in articol, faptul ca exista o lupta intre est si vest. Este un razboi rece, dus pe terenul logisticii si politicului. Faptul ca intr-o tara castiga vestul si intr-o tara vecina estul este o simpla mutare de pioni pe tabla. Sansele au facut ca Romania, sa faca un pas al carui coeficient probabilistic era neglijabil, nesansa a facut ca Basarabia sa traga spre Rusia. Europa a investit fonduri in Romania fara sa se asigure de directia in care vor merge. Intr-o tara dominata de o gandire de stanga, in care baronii locali se tem de faptul ca vor fi nevoiti sa ajunga sa si lucreze(cum spunea Geoana, ca teama de moarte care guverneaza PSD este ca vor ajunge sa traiasca din munca, adaug eu din munca cinstita), este evident ca toate parghiile politice vor fi directionate catre baronii locali. Deschiderea catre Europa si migrarea fortelor de munca a fost calul troian al baronilor, nu s-au gandit ca diapora romana nu este ca diaspora tarilor dezvoltate, ci la noi exista o conexiune stransa intre cei din deplasare si cei de acasa.

    • marinelblaj zice:

      Ştii ce este interesant, Romulus. Faptul că urmaşii lui Lenin, Stalin etc ştiu mult mai bine să exploateze „gena” comunistă a cetăţeanului est-european, injectată decenii la rând, decât occidentul care prinde mult mai greu. Uită-te la rezultatele din Basarabia. Acolo se vede clar o filozofie de genul „mai bine o coajă uscată de pâine, sigură zilnic decât riscul de a trebui să munceşti serios pentru cozonac”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s