Aş fi vrut să postez ceva astăzi… N-am veleităţi… patriotarde, aşa că am renunţat.
Şi totuşi, iată că pastorul nostru, Vasi Duma, postează pe Facebook câteva gânduri care, cred eu, merită popularizate.
Mai ales că ele conţin o frază absolut memorabilă şi antologică:
La mulţi ani Romania?! Spre ce? Cu ce? Şi orice interogație serioasă ar amenința devastator această urare de „la mulţi ani!” Providențial și manelist în același timp și bietul nostru imn național… ne cântăm deșteptarea, dar am împușcat și am tras pe roată toți cocoșii ce s-au ridicat pe gardul istoriei, caraghioasă și fatalistă și chestia asta cu „somnul cel de moarte”, de care, binențeles, sunt de vină dușmanii, „barbarii de tirani”( dar a precizat sapienţial V.Ponta „barbarii tăi tirani”… știe omul ce vorbeste)
Auzi și elanul triumfalist, balonul nostru de bărbăție în fața lumii „să dăm dovezi la lume” … noi? Dovezi la lume? Și să nu uităm momentul decizional „acum ori niciodată.” Prin uneltirea celor menționați mai sus (barbarii enigmatici) se pare că ne-am blocat pe „niciodată”…
Iar „acum”, cred că ar fi potrivit cu trimiterea la versetul din Ieremia: „Țară, țară, țară ascultă glasul Domnului!”
Fără imn… al vostru conațional… fără bani de un steag pe balcon…
cetatea de piatră 