S-ar putea să se spună că în zilele acestea în care mai toată lumea scrie şi vorbeşte politică… ţara arde şi baba se piaptănă. Şi totuşi, cu timpul aproape tragic drămuit, m-am gândit că o oază de linişte nu strică… Aşa că…
Azi dimineaţă, cu gândul la postarea muzicală obişnuită de sâmbătă, mi-a venit în gând să încerc un exerciţiu de memorie. Mi-am propus ca să-mi aloc 10 minute pentru a face o listă cu zece piese care mi-au plăcut cel mai mult în tinereţe, dar pe care le-am şi cântat în acea vreme (evident, cu fratele meu Eugen!). Am ales acel „filtru” (pe care le-am şi cântat) ca să nu-mi fac misiunea prea dificilă. Vă imaginaţi cum ar fi arătat lista…
Şi, iată ce a rezultat…
Sunt curios câte piese vă sunt necunoscute astăzi. Asta dacă tot vorbim despre perenitatea muzicii adevărate şi nu de „hit-urile” care azi se nasc şi mâine mor…
Am păstrat exact ordinea în care mi le-am amintit…
Şi imaginea locului în care le-am cântat aproape pe toate: sala oglinzilor de la Cazinoul din Sinaia (pe vremea aceea Casa culturii!)… Eh, sweet memories…
Aşadar, iată lista:
Song Sung Blue – Neil Diamond
Words – Bee Gees
The Rolling Stones – Angie
Pink Floyd – Wish you were here
Tie a Yellow Ribbon Round the Ole Oak Tree – Dawn featuring Tony Orlando
Crosby, Stills, Nash & Young – Teach Your Children
John Denver – Take Me Home, Country Roads
Colours-Donovan
Simon & Garfunkel – The Boxer
Uriah Heep – Rain
Amintindu-mi toate aceste piese, vremurile acelea în care puteam trăi o zi întreagă cu un corn, dar nu mai mult de cinci minute fără muzică… parcă mă încearcă o stare de spirit pe care o descriu atât de plastic aceste versuri din ultima piesă… „rain, rain, rain in my tears…”
vreo doua nu le stiam…
dublu like pt Rain.