Ion stă întins pe spate, cu mâinile sub cap, privind spre tavanul pe care câteva muşte se screm să mai lase nişte puncte… De vedere.
– Ioane, se aude o voce stridentă de afară, dat-ai de mâncare la porci?
Ion se face că n-aude. Privind la muşte, încearcă să-şi aducă aminte de versurile imnului naţional…
„Ptiu, bată-l toaca! Tot acolo mă-ncurcai şi data trecută… cu Traian ăla…”
Din curte se aude din nou:
– Ioane, la vot te dusăşi?
Mormăind mai mult pentru el, Ion răspunde:
– Le făcui p-amândouă, că doar tot una-i…
Apoi se-ntoarse la muştele lui, mulţumit că a putut fi şi bun român, şi bun gospodar…
cetatea de piatră 
Ca si matematician gandesc asa:
Fie f o functie…., in traducere la cazul de fata – Fie Ion o persoana care sta intins pe spate….. Intrebarea fundamentala – Da de ce sa fie un Ion(sau un Ionica) care sta intins pe spate? (din logica si umorul matematic) 😀
Uite de aia, că eu nu mă pricep la matematică! Sper să nu vină acum Adrian şi să mă întrebe dacă e vorba de un ion negativ sau pozitiv! 😀
Ba sa stii ca un ion pozitiv e foarte important. Un ion negativ ne-a condus vreo 12 ani si uite unde am ajuns 😀
Ai vrut, probabil, să spui un Ionhannis pozitiv… 😀
Ionhannis evident 🙂 . Apropos, m-am uitat la istoricul vietii lui Iohannis si a lui Ponta. Ce izbeste la prima vedere este diferenta de stil. Cand a inceput clipul lui Ponta am crezut ca ma uit la Kim Jong al Coreei de Nord. Totul a continuat in stilul ovationist ceausist in care masele aclamau FRENETIC…La Iohannis, in schimb, chiar mi-a facut placere sa ma uit, asta nu pentru ca e favoritul meu, ci pentru ca totul s-a incadrat intr-un stil onest, normal, fara excese de prezentare. Clipul lui Ponta….aveam impresia ca iar asist la iesiri pe stadioane sa ne ovationam conducatorul iubit, epoca de aur, salvatorul de pensii. Daca reuseste Ponta, in 6 luni ar aparea pe piata cartea Omagiu, dar de aceasta data cu numele noului tata iubitor, salvator, unicul care poate aduce Romania la stadiul in care era in anii ’50.