Am trăit vremurile în care înaltele feţe bisericeşti lingeau mâna dreaptă a lui Ceauşescu, în vreme ce cu stânga el le demola bisericile.
Acum retrăiesc aceleaşi vremuri. Obişnuit cu pomenile, nemaipomenit de prea şi extrasfinţit Daniel, patriarhul României, întinde şi el mâna la pomana statului, vânzând pentru un viitor pumn de arginţi votul dreptcredincioşilor.
În viziunea lui şi a altor înalte feţe bisericeşti, român adevărat este doar cel ortodox şi care îşi face cruce. Adică Viktor Ponta, nu „sectantul” Klaus Iohannis. Păi, cum să nu fie ăsta un bun român? Doar a învăţat bine lecţia fariseismului de la tătukul Ion Ilici Iliesku, cel care se declara în gura mare liber cugetător, dar care avea să-şi dea seama că „pârghia” bisericii ortodoxe e bună pentru urnit maşinăria de vot!
Ah, şi am scris „feţe” nu doar cu gândul la numărul lor, ci şi la feţele multe pe care le au. Căci, dacă duminică iese Iohannis preşedinte, veţi vedea cum se vor grăbi aceşti preoţi „buni români” să-i pupe mâna! Doar sunt obişnuiţi să trăiască din pomeni…
Ceea ce mă doare este însă atitudinea celor care înghit asemenea fariseism. Parcă şi văd gloata care, după ce striga cu câteva zile înainte „Osana”, acum este gata să strige „răstigneşte-L”!
Dar, asta e România. O ţară care a oscilat mereu între dreapta credinţă şi sfânta credulitate…
cetatea de piatră 