Din păcate… ne-am întors


E greu să te întorci dintr-un loc şi să ai aproape fizic senzaţia că te-ai întors fără inimă. Că inima ţi-a rămas în locul şi cu cei la care ai fost.

Gloria a împlinit un an. Sau, cum spunea prietenul meu, Romulus, „bunicul Gloriei a împlinit un anişor.” Am primit bilet de voie de la clinică şi am plecat acasă la Gloria…

??????????????????????Mi-este greu să aleg între a spune „din păcate” sau „din fericire” când mă gândesc la locul în care a trebuit să o vizităm pe Gloria noastră. O clinică. Da, Gloria are probleme… Pare că este, de la vârsta aceasta fragedă, o victimă a sistemului în care lumea se distruge şi este distrusă cu bună ştiinţă. Încă nu exista un diagnostic cert, dar se pare că vaccinurile au avut efecte asupra dezvoltării ei. E nevoie de fizioterapie şi… Domnul ştie ce va mai fi nevoie. Dar ceea ce ştim sigur e că, aşa cum a făcut-o şi în experienţele noastre trecute, şi de data aceasta Dumnezeu Îşi va arăta gloria Sa prin Gloria noastră!

Dincolo de toate aceste lucruri despre care e greu să vorbesc câtă vreme doctorii nu s-au pronunţat încă, m-am întors din Italia foarte tulburat. Lucrurile pe care le-am văzut acolo, gândurile cu care am plecat din ţară, ideea că mă voi întoarce într-un loc de care mă leagă tot mai puţine lucruri, toate acestea mă fac să traversez momente teribil de neplăcute.

Am vizitat-o pe Gloria şi pe Cristina la clinica unde sunt internate. Am umblat mult prin spitalele din România în ultimii ani. Cei care citesc acest blog ştiu despre ce este vorba. Nu mai insist. Ca de la cer la pământ… Clinica se află la aproximativ 50 de km de Milano, într-o zonă muntoasă, în apropiere de Lecco, o localitate superbă aflată pe malul unui lac. Fotografia de mai jos e edificatoareîn ceea ce priveşte localizarea de basm.

leccoÎnsă clinica în sine m-a uimit şi m-a îndurerat în acelaşi timp. Nu m-am putut opri să mă gândesc la ţara din care vin, la viitorul sumbru care se arată, la sutele de ani necesari cu politica noastră ca să ajungem la un nivel cât de cât apropiat de ceea ce am văzut acolo. Am făcut câteva fotografii. E incredibil felul în care sunt găzduiţi şi trataţi, nu doar medical, copiii şi aparţinătorii acolo! Nu degeaba se numeşte întreaga reţea de clinici (sunt mai multe în Italia) „La Nostra Famiglia.” Acolo te simţi într-adevăr ca într-o familie. Felul în care arată saloanele, cu doar doi pacienţi fiecare, facilităţile oferite părinţilor (pat în salonul copilului, restaurant cu un meniu foarte variat şi foarte ieftin, bibliotecă, sală de spectacole, piscină, sala pentru internet şi chiar şi capelă). Practic, clinica se întinde într-un parc plin de locuri de joacă şi recreere pentru copii, pe mai multe hectare. Nimic înghesuit, totul aerisit, un loc în care ai senzaţia că simpla prezenţă acolo te vindecă. Felul în care este decorat spitalul este greu de comparat până şi cu o grădiniţă particulară de la noi. Televiziune în cameră, pe hol, în restaurant… Să mai vorbesc despre evenimentele zilnice organizate pentru copii? Spectacole şi concursuri zilnice, activităţi în care sunt angrenaţi exact ca într-o grădiniţă, toate te fac să nici nu-ţi dai seama că te afli într-o clinică.

IMG_20141107_150000

??????????????????????????????????????????????????????????????Să mai spun că în ziua în care Gloria a împlinit un an i s-a organizat de către clinică (!) o sărbătoare în clubul clinicii? Că a fost un adevărat spectacol la care au participat o mulţime de copii? Că aşa se procedează cu fiecare copil de acolo? Pare greu de crezut, dar aşa stau lucrurile! Nu ştiu dacă aşa este peste tot. Din câte am aflat, toată această reţea de clinici este o reţea care a pornit de la donaţia unui singur om, Luigi Monza, cel care declara că „știința și tehnologia trebuie să fie în slujba carităţii” şi este susţinută de donaţii publice şi de biserica catolică. Sunt multe lucruri care ar merita spuse, lucruri care nu pot să nu impresioneze.

Oricum, ceea ce am văzut acolo mi-a lăsat, ca român, un gust amar. Nu pot să nu mă gândesc că ne aflăm în plină campanie electorală, că politicienii noştri ne promit de la Decebal încoace că vom „trăi bine” în vreme ce noi abia mai trăim, că ne paşte foarte probabil încă o perioadă de comunism mascat sub formă de democraţie socială, că viitorul nu arată absolut deloc bine, că poporul se tâmpeşte pe zi ce trece tot mai mult… Mă gândeam la prietenul meu Răsvan, cel care se luptă într-un sistem „sanitar” mai rău ca un doctor aflat pe front.

Dar de ce să mă gândesc la toate acestea? La ce ajută? Duminică românii vor merge la vot. Majoritatea vor vota ca şi până acum cu orice altceva decât cu capul… Apoi se vor plânge. Că nu le ajung banii, că nu e căldură în apartamente deşi plătesc din greu, că impozitele… că taxele… că foamea… că…

Mă mângâi cu gândul că toate trec sau, cum spune cântecul „în lumea asta toate-s trecătoare…”

Mai aştept, aşa cum spuneam, doar ca Dumnezeu să-Şi arate încă o dată gloria prin Gloria noastră.

Restul e coşmarul nostru cel de toate zilele…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Odăiţa rugăciunii, Sare... amară, Simţul civic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Din păcate… ne-am întors

  1. lidieluptx zice:

    Draga Marinel stiu prin ce treceti, insa nu uitati, Cel ce a hotarit ca Gloria sa traiasca in aceasta vreme tulbure, a ingaduit sa fie asa. El niciodata n-a pierdut controlul si tot ce ni se intampla in viata e spre binele nostru. O spun din experienta. Treisprezece ani in urma am trecut printr-o situatie asemanatoare, am aflat la nasterea ultimului copil ca are o usoara forma de down sindrome. S-a dovedit a fi una grea. Si parca n-a fost destul, la un an a avut operatie la inima. La cinci ani am aflat ca are si autism, iar apoi a mai fost diagnosticat cu OCD, Bi-polar, Tiroida.. Peste toate acestea nu vorbeste si este cu totul in alta lume. Atit ca nu este mobilizat la pat, in rest este dependent de noi in toate. La inceput ne-am pus tot felul de intrebari, dar acum pot sa spun din toata inima ca este cea mai mare binecuvintare care am primit-o. Mi-a dat El delucru ca sa nu lucrez degeaba. Cu toate acestea nu incetez sa ma rog pentru insanatosirea lui, dar toate sa se faca dupa sfinta voia Lui. Nu descurajati. Dumnezeu poate sa se opreasca in dreptul Gloriei voastre si sa faca o minune. Ma rog pentru biruinta voastra. Cit despre situatia tarii, chiar si aceasta este in controlul Lui, iar pe cei Cel slujesc cu toata inima ii va ocroti ca sa nu li se intimple nici un rau. Multe binecuvintari va doresc familie intregi!

    • marinelblaj zice:

      Mulţumesc, Lidie, pentru cuvintele tale. Ştiam în parte despre problemele tale, dar n-am cunoscut detaliile acestea. Da, aşa este, nu ştim pentru ce sunt toate aceste lucruri, dar aflăm pe parcurs şi învăţăm din ele. Ştiu că, aşa cum a făcut-o şi până acum, Domnul va rezolva după sfântă voia Sa lucrurile. Şi mai ştiu că, indiferent de rezolvare, noi vom primi asta cu bucuria că El rămâne Domnul nostru şi în vale şi pe vârf de munte. Aşa cum am scris, ne rugăm ca Domnul să-Şi arate gloria şi prin Gloria noastră! Şi, îi spuneam lui Răsvan că mi se pare atât de nepotrivit, chiar dacă e corect gramatical, să scriu gloria Domnului cu „g” şi numele Gloriei noastre cu majusculă, când ea e atât de mică şi gloria Domnului atât de mare!
      Fii binecuvântată şi în continuare tare! Mulţumeşte Domnului că măcar nu trăieşti aceste experienţe în mizeria asta de ţară, aşa cum mulţumim şi noi că Gloria e pe mâini bune, nu într-un sistem medical fără medici în curând…

      • lidieluptx zice:

        Ma bucur de increderea si statornicia voastra in Domnul. Iti multumesc pentru salut si indemn. Da, Ii multumesc din toata inima pentru ca m-a scos din tara la vremea potrivita si nu m-a lasat sa ajung aceste zile acolo. Ba mai mult, mi-a deschis ochii sa vad intr-o anumita masura, planul sau cu privire la mine. Crucea nu este usoara, dar o duc cu bucurie si speranta ca la capat este El, Domnul meu. Pentru intarirea voastra in credinta, as putea spune ca m-a scos Dumnezeu cu mina Lui puternica, m-a scos ca pe Rebeca, fara sa vad si fara sa-mi cunosc viitorul sot, nici macar in poza. Alegerea nu putea fi mai potrivita si Ii multumesc ca nu m-a lasat sa aleg singura. Este o istorie lunga, plina de incercari si examene pentru pregatirea mea, in vederea echiparii mele pentru viata de familie. Ii multumesc de asemenea ca m-a ajutat sa port crucea de toate zile cu bucurie si multumire, desi ce am scris aici este doar o parte din ea. Slava si Gloria este toata a Lui! M-a ales pe mine, un rob netrebnic, sa-si arate Slava Lui.

  2. szromulus zice:

    Imi pare foarte rau sa aud astfel de vesti despre Gloria … 😦

    • marinelblaj zice:

      Ce m-aş bucura să văd scris de tine aici, peste câtva timp, că îţi pare bine să auzi veşti bune! Mulţumesc, Romulus pentru solidaritatea ta! Eu cred în continuare că Dumnezeu va rezolva problema!

      • szromulus zice:

        M-am bucurat, alaturi de tine, de venirea pe lume a Gloriei, acum m-am intristat, alaturi de voi, de directia in care s-a indreptat viata piticutei. Sunt pe deplin confident de iubirea plina de empatie a Tatalui nostru. In aceasta lume a durerii in care traim, El este singura noastra speranta, reala, adevarata.

        Am trecut in viata prin multe momente limita, uneori simteam ca nu mai este nici o speranta, parca, printr-un al saselea simt, percepeam sabia, ingerului mortii, gata sa faca ultima miscare. Exista multa durere in acele momente. Ceata disperarii ne invaluie, incat nu ne mai putem gandi la bunatatea unui Tata care si-a jertfit propriul Fiu pe altarul impacarii. Nu stiu ce a facut, in acele momente, Domnul Isus, dar norii s-au risipit, ceata a disparut incet incet, chiar daca omeneste vorbind nu aveam capacitatea de a face nimic. Nu cred in acel tip de minuni carismatice, dar sunt sigur de o minune pe care o traim zi de zi, acea a unui Dumnezeu care nu putea sa priveasca spre noi, care nu se putea apropia de noi, iar acum ne-a devenit Tata. Un Tata bun, nu unul vitreg, plin de rautate si temperament de stapan, chiar daca El are tot dreptul de a fi Stapanul nostru, si in fapt este.

        De multe ori, cand trec prin greutati, rasfoiesc Sfanta Carte, ca un student la medicina cursurile, in speranta ca dau de pagina pe care scrie tratamentul corespunzator. Intotdeauna exista o pagina in istoria binecuvantarii(cum numeste Beni Faragau, Biblia), pe care se gaseste tratamentul pentru diagnosticul nostru. Sa faca bunul si sfantul nostru Tata ca destinul Gloriei sa prinda un nou curs, ca sa va puteti bucura de ea, cum v-ati bucurat de venirea ei pe lume.

      • marinelblaj zice:

        Mulţumesc, Romulus. Ştii şi tu foarte bine că tot ce ai scris a fost şi este valabil şi pentru noi. Noi avem încredere în Tatăl şi în voia Sa! NU cred că numele Gloria este unul întâmplător, căci aşa l-au ales părinţii, cu scopul declarat de a fi un copil spre gloria lui Dumnezeu.

  3. Dica zice:

    `…de ce asa, o stie El!`… Sa fie Gloria spre gloria Lui! In rest, nici o vorba nu poate mangaia!…

  4. L.I. zice:

    imi pare rau sa aud ca nepotica ta are probleme. (ma rog ca) Domnul s o faca bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s