Spălarea creierelor sau împrospătarea lor?


Poate că n-aş fi scris aceste rânduri dacă n-aş fi observat o ciudată insistenţă. Aurel Miheţ îmi trimite un link şi mie, dar şi prietenului meu, Răsvan. Acelaşi link, respectiv, aceeaşi informaţie…

Acum, dacă la Răsvan a trimis acea, să-i zicem, „aluzie” ca un comentariu la un articol „în temă”, la mine s-a nimerit… ca nuca-n perete. Sau nu?

Bun, şi ce zice „aluzia” respectivă?

Mai întâi, să observăm că Răsvan scrie despre eforturile „la vârf” ale lui Cristian Barbosu. După racolările de simpli membri din bisericile surori (?), Barbosu a trecut la racolări mai… pretenţioase.

Oare de ce mă duce gândul la bietul Esau?

Am spus „bietul”?

Dar, să ne întoarcem la acea „aluzie”. Ea e, de fapt, o informaţie. Cristian Barbosu este din nou în Statele Unite.

Ei şi?

Chiar acolo unde este el acum, adică în Phoenix mai sunt şi alţi buni prieteni ai mei. După participarea la „Harvest University 2014 – evenimentul cel mai important al anului în cadrul rețelei Harvest Bible Fellowship – care s-a desfășurat la Chicago în urmă cu puține zile (19-22 Octombrie)”, Cristian Barbosu face o incursiune prin Phoenix (Arizona). Ce m-a amuzat teribil urmărind înregistrarea a fost momentul de la minutul 2.13.00, petrecut chiar în preambulul predicii lui Barbosu. Nu de alta, dar mi-am amintit cu câtă vehemenţă îşi ridica vocea Barbosu împotriva cântărilor învechite care se cântă în bisericile „amorţite”. Vă amintiţi? Spunea el într-un interviu ceva despre oamenii aceia care „toţi erau mohorâţi, încruntaţi, reci şi respingători în care cântările corului sau cele comune erau aceleaşi ca acum 20, 30 de ani!” Se întreba el, după această afirmaţie: „Cine-şi doreşte să facă parte dintr-o astfel de comunitate?”

Ei, uite cine! Chiar dacă doar pentru o zi, el însuşi. Nemaivorbind că, aşa cum îşi începe predica, după ascultarea câtorva cântări vechi „de acum 20,30 de ani”, singurul cuvânt care îi vine în minte e… „wow!”. Acum, că WOW seamănă oarecum în pronunţie cu AU-l românesc, asta e o simplă coincidenţă, nu-i aşa?

Oare care să fi fost motivul vizitei repetate după una precedentă, la doar 4 luni distanţă? Bănuiesc doar… Oricum, nu contează atât de mult; dacă merită plătit preţul, de ce nu?

În paralel cu aceste vizite insistente prin bisericile româneşti din Statele Unite şi cu aceste „simpozioane” de specialitate pentru frustraţi şi nemulţumiţi, cu lecţii de „strategie, filozofie…” se desfăşoară şi alte… strategii.

De câteva luni, tot staff-ul de la Harvest face deplasări „de lucru” la biserica mamă (şi tată!) din Statele Unite. Curios lucru! Dacă este vorba despre implementarea modelului american pe tărâmul mioritic, Barbosu nu este încă suficient de calificat ca să o facă… loco? E nevoie de „specializare la sursă”? Păi, nu? Fiindcă aici se include nu doar… of, era să zic „spălarea creierelor de toată… mizeria tradiţionalismului românesc etc etc”, ci şi un alt fel de strategie. Cum procedezi când vrei să-ţi îndatorezi nişte slujbaşi. Cam la fel cum a făcut şi face Ponta. Dai… pomeni!

Trebuie să fac o precizare, ca să nu se creadă că vorbesc din… invidie. Am fost în Statele Unite, viza îmi este încă valabilă, aşa că…

Aşadar, prin rotaţie, tot staff-ul Harvest Arad beneficiază de aceste… excursii (apropo, eu refuz să mai adaug la Harvest şi denumirea Metanoia, căci Metanoia sunt de-acum alţii).

Mă duce gândul la ceea ce fac marile corporaţii care şi-au deschis filiale în România. Duc oamenii cheie la specializare, la compania-mamă. Păi, nu aşa se procedează dacă vrei oameni care să facă doar ceea ce se dictează de la centru, care să urmărească doar interesele firmei, care să-ţi fie loiali fiindcă te-a costat ca să ţi-i faci aşa? Ba da! Şi-atunci, să ne mirăm?

În ziua de azi toate loialităţile se cumpără!

Singura care a fost cumpărată cu mult timp în urmă e cea faţă de Domnul. Pe care „încruntaţii, recii şi respingătorii” o trăiesc fără să apeleze la sofisticate strategii, planuri şi filozofii… Nu vreau să spun că nu sunt dintre aceştia şi la Harvest. În fond, Domnul ne cunoaşte pe fiecare în parte şi… în detaliu.

Ah, şi dacă chiar e nevoie, slavă Domnului, „spălarea creierelor” poate fi înlocuită cu „împrospătarea” lor. Cu ceva neaoş, în locuri în care, cum spunea Blaga, „s-a născut veşnicia.”

Păstorul nostru, Vasi Duma, nu ne facilitează „concedii de specializare.” Ne oferă, în schimb, „deplasări de lucru.” În locuri în care oamenii încă mai ştiu să se bucure şi de cântările… vechi, fără să se încrunte.

Am fost cu ceva vreme în urmă într-un astfel de loc. Crivina, e numele localităţii. O biserică mică, fără „lounge” anexă ca la plănuita mega-investiţie Harvest, dar cu oameni calzi şi extrem de primitori, în ochii cărora te poţi uita ca să vezi promisa veşnicie…

Şi nu pot să nu mă întreb: nu putem trăi… contemporan fără să dispreţuim… veşnicia simplităţii?

LinistePlans Vasi si Hadasafotografii Vasi Duma (folosite cu permisiune)

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, De-ale păstorului..., Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Sare... amară, Simţul civic, Ştiri și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Spălarea creierelor sau împrospătarea lor?

  1. Frumoase fotografii!
    Mi-a plăcut și postarea. Îmi amintesc de faza cu cîntările. Am comentat amîndoi interviul acela.
    harvest bagă bani, nu glumă, în oamenii aceia. Evident că vor trebui să plătească prin ceva. Americanii nu investesc aiurea. Nu lucrează pe stoc.
    Țărănoiul de la vamă ce voiai să spună? WOW… că deh! așa recunoști țoapa… Uau! De unde să știe că interjecțiile dau rău la bunul gust, că e semn de neamprostie! mai ales abuzul lor și contextul în care te miri, ca prostul.
    După episodul Ponta-Emanuel și reacția celor de acolo nu mă mai miră nimic. Ce pretenții poți să ai de la Barbosul ăsta, dacă cei pe care-i credeam oameni cu demnitate se poartă ca niște găini înfricoșate?

    • marinelblaj zice:

      Răsvan, dezamăgiri vei mai avea parte din ambele tabere. Problema e că ele nu seamănă. Adică, vreau să spun că unele sunt „strategic” programate, pe când celelalte seamănă mai degrabă, cum spui, cu strategia unor „găini înfricoşate.”
      Cât despre strategii… am să revin cât de curând. Încerc să-mi fac timp să desluşesc ce e de desluşit din predica lui Barbosu. Că nu s-a dus el acolo degeaba, şi încă într-un interval de doar 4 luni, îţi spun sigur! 😉

  2. lidieluptx zice:

    Ce bine ca ai incheiat postarea cu aceste peisaje odihnitoare si pline de o pace modesta. Se pare ca acestea ne-au mai ramas spre inviorare si indemnare spre inainte.
    Am ascultat cu atentie mesajul lui Barbosu la Happy Valley. Cadrul creat inainte a fost prielnic pentru oratoria prezentata. Credulii, care n-au fost putini, cu Cornel Avram in frunte l-au primit cu osanele si cu batai de inima, ca bataia din palme nu se permite in acel local. Goliatul a invins si aici si va merge mai departe. Stralucirea din final, de pe fata pastorului bisericii, m-a intristat mai tare. Speram ca trecerea lui printr-o perioada de criza ii va folosi in bine, dar se pare ca l-a invins din nou stralucirea lui Lucifer.
    Draga Marinel sa stii ca Lucifer se pregateste de batalia finala si si-a trimis toata oastea la lupta. Mai intai in SUA, ca este mare nevoie de resurse materiale dar si spirituale, pentru a intra din plin in atelierul de spalare a creierelor. Strigati cit se mai poate, ca nu se stie cind ni se v-a taia si acest drept. Tatal nostru, Cel Sfint si Drept, are nevoie de luptatori devotati, cu maini curate. El nu are nevoie de o armata numeroasa ca sa invinga lupta. Acum este momentul cind se face alegerea caprelor de oi. Doamne ajuta-ne sa ramanem in picioare si sa nu ne inece uraganul care este in formare!

    • marinelblaj zice:

      Lidie dragă, ne cunoaştem doar din mediul virtual, dar, iată, simţim şi gândim la fel. Ştiu şi eu că ofensiva e mare. Sunt la curent cu ce se întâmplă prin Houston, prin multe părţi ale Americii, dar şi cu manevrele care se fac la nivelul României. Dar, mai ştiu un lucru; că „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Aşa că nu există uragan suficient de mare pentru cel ce stă lângă Domnul !

  3. lidieluptx zice:

    Marinel, ne cunoaste Dumnezeu mai bine. Nici nu vreau sa fiu cunoscuta de oameni, ci vreau ca El sa fie in primul plan si viata mea de zi cu zi sa-L reflecte pe El. Bunatatea, dragostea mila, dreptatea, smerenia, evlavia si curatia de inima, doresc sa ma insoteasca, si am sa fac tot posibilul sa se stie ca nu este nici un aport al meu, ci totul se datoreste Lui si numai Lui. Ceea ce spun nu este doar teorie, ci este ce simt. N-am sa lucrez cu doua masuri si nu ma mai intereseaza ce gindesc oameni despre mine. Nu ma astept decit la bolovani si lacrimi cit mai traiesc aici, dar va veni o zi , pe care o astept cu nerabdare, si cind va veni am convingerea ca voi auzi: vino sluga buna. Am sa incerc sa fiu cit mai putin vocala, dar camaruta va fi tot mai solicitata. Ma voi ruga ca Dumnezeu sa-ti mai dea ajutoare, ca misiunea in care te-ai inscris nu este usoara. Te rog foarte mult, sa ma puneti la comentarii moderate, ca nu vreau sa incurc cu nimic lucrarea pe care o faceti. Har si pace va doresc din Texas!

  4. lidieluptx zice:

    Marinel, sint vremuri cind e nevoie si de”vocalize”, dar eu iubesc mai mult cameruta.Am strigat ca am fost fortata de evenimente.Eu am inteles ca El nu m-a creat sa stau in bataia focului si astept cu nerabdare momentul limitarii mele numai la camaruta. N-am tinjit niciodata dupa locurile din fata. Iti multumesc mult pentru apreciere. E bine venita!

    • marinelblaj zice:

      Lidie, nici eu şi nici Răsvan, sau Paul ori Romulus nu dorim locurile din faţă. Totul stă în faptul că avem unde să strigăm, ca să audă şi alţii. Aşa procedează Dumnezeu; pe unii îi alege „tenori”, pe alţii să scrie partituri în cămăruţe. Importantă e „muzica” rezultată!

    • marinelblaj zice:

      Lidie, am făcut după cum mi-ai cerut. Am citit ultimul tău comentariu şi apoi l-am şters. Te înţeleg şi mă rog ca Domnul să-ţi dea liniştea de care avem toţi nevoie în lumea asta care se agită tot mai mult şi tot mai aiurea! Fii binecuvântată!

  5. KRSt zice:

    Tata are o vorbă: „noi, moldovenii, suntem cu 20 de ani în urmă faţă de Ardeal”. Odată i-am zis: …şi faţă de America pe unde suntem? mi-a răspuns sec: „Nu ştiu, n-am fost acolo.”

    Chestia cu muzica: Asta modernă, de înviorare, ce-nviorează: Duhul, sau firea?… Cînd găsesc o carte de cîntări, mă uit să văd dacă are ceva de Nicolae Moldoveanu; vorbe serioase, ziditoare, nu „tra-la-la-uri” aşazis moderne. Eu cînt muzica anilor ’50, o ajustez un pic, s-ajungă pe la anii ’80, dar nu mai mult.

    Da, observ monotonia din adunări, plictiseala aceloraşi predici prezentate prin rotaţie semestrial, aceleaşi cîteva cîntări repetate săptămînal la nesfîrşit sub formă de preferinţe musicale, etc; dar ce trebuie schimbat nu e stilul muzical, ci trebuie ca fiecare să umblăm zilnic cu Domnul Isus. La adunare nu vin să-ncarc bateriile spiritual, ci vin să descarc din belşugul de binecuvîntare spiritual turnat zilnic de EL. Nu ştiu de ce, dar nu-mi place să repet ceva prea des. De exemplu, la adunare e puţin probabil să cînt o cîntare de două ori în cinci ani, nu mai zic de predici sau studii biblice. E aşa de mare Biblia, că şi să predici zilnic, n-ai cum să repeţi o predică în doi-trei ani.

    Totuşi, C.Barbosu nu se poate reprofila dacă meseria asta cu partide şi partizanate religioase nu merge? …sau poate merge, dar nu ştiu eu prea multe. Nu poate fi pastor undeva la ţară dacă tot are diploma de-aşa ceva?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s